Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
O poveste cuceritoare de Alex. Ştefănescu



Scriitorii valoroşi scriu şi cărţi pentru copii valoroase. Este cazul cunoscutului prozator Stelian Ţurlea, care în Cavalerul spaţial face o adevărată risipă de talent literar pentru a-i încânta pe micii săi cititori. Iar drept rezultat, îi cucereşte şi pe maturi, bineînţeles dacă aceştia au cultura literară necesară pentru a sesiza rafinamentul unui text aparent simplu.
Este vorba de un roman picaresc, a cărui acţiune se petrece în zilele noastre. Personajele principale sunt un copil, Daniel, şi unchiul său, Don Pedro, un bărbat solitar şi excentric, care merge pe stradă cu patine cu rotile şi locuieşte într-o cabană din munţi, după ce a fost un parlamentar neconvenţional, gata să spună oricând ce crede, indiferent de reacţiile asistenţei.
Daniel îşi petrece vacanţa la unchiul său, care, cu o dragoste sobră, îl iniţiază în frumuseţile naturii, obligându-l să se spele dimineaţa în curte, cu apă rece, de munte şi luându-l drept partener într-un zbor de neuitat cu parapanta. Treptat, în viaţa lui Daniel îşi fac loc tot mai multe experienţe de neuitat. Printr-un fel de dezlănţuire progresivă a imaginaţiei, prozatorul introduce în cartea sa şi elemente de SF, şi referiri la viaţa politică românească de azi, şi reprezentări onirico-satirice ale războiului din Iugoslavia. Ca şi Micul prinţ al lui Saint-Exupéry, Cavalerul spaţial are o irizaţie umanistă, autorul raportând mereu totul la o lume ideală şi totuşi verosimilă, în care oamenii s-ar putea înţelege.
Prozator experimentat şi înzestrat cu un remarcabil bun-gust, Stelian Ţurlea nu face greşeala de a crede că-i poate încânta pe copii maimuţărindu-i. Stilul său rămâne mereu firesc şi elegant. Descrierile de natură sunt, în cartea sa, pline de poezie, deşi lipseşte orice tentativă de poetizare. Dialogurile au un ritm alert şi captivant, ca schimbul de mingi într-un joc de ping-pong. Iar explicaţiile - pentru că există şi explicaţii - nu alunecă niciodată în didacticism. Don Pedro îi explică, de pildă, la un moment dat lui Daniel ce este parapanta, dându-le prilejul şi multor... adulţi să înţeleagă, în sfârşit, cum funcţionează acest aparat de zbor despre care se tot vorbeşte în ultimii ani:
"E un fel de paraşută, mai specială, cu care te lansezi întotdeauna de pe o culme spre o vale, pluteşti şi te laşi purtat de curenţii de aer, până atingi din nou pământul. Pânza cu o suprafaţă de vreo zece metri este legată cu nişte fire din nylon special, numite suspante, de un scăunel în care se aşează zburătorul şi se leagă cu o centură de brâu şi harnaşamente. în timpul zborului stă în fund, ca pe şaua unei biciclete, doar că îşi ţine mâinile pe un fel de mânere, în dreptul umerilor, în care se adună legăturile de control, şi acestea nişte fire de nylon, legate de pânza de deasupra, cu care pilotul dirijează tot timpul zborul parapantei. Lansarea este foarte simplă. Parapanta se întinde pe pământ, exact pe culmea unui deal, iar zburătorul, prins deja cu centura şi harnaşamentele, porneşte la vale, alergând. în fugă, trage după el parapanta, pe care aerul o ţine ridicată. Zburătorul continuă să alerge şi, la un moment dat, se întâmplă ca la decolarea unui avion, se va simţi deja în aer, dar el trebuie să simuleze fuga încă vreo zece paşi, să evite un eventual accident. Când s-a ridicat în aer, parapanta ajunge deasupra capului său şi zburătorul pluteşte aşezat în harnaşament ca într-un scăunel. Trăgând de mânere, zboară spre dreapta sau spre stânga, după plac."
Cavalerul spaţial este o poveste cuceritoare, pe care o pot citi şi copiii, şi maturii, dar pe care numai copiii, cu nevinovăţia lor, o merită.


Stelian Ţurlea, Cavalerul spaţial (aventuri cu Daniel), Bucureşti, Ed. Fundaţiei PRO, 1999 (ilustraţiile incluse în carte aparţin arhitectului Victor Creţulescu). 128 pag.