Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Corespondenta din Stockholm:
O sută de ani cu premiul Nobel de Gabriela Melinescu


Premiul Nobel a împlinit o sută de ani şi sărbătorirea a început prin deschiderea unei expoziţii în sala Bursei, cu tema: Oameni, mediu şi creativitate. Expoziţia a fost finanţată de sponsori şi diverşi donatori şi va dura până la 31 august 2004.
Încă de la intrare, în faimoasa sală, se simte că expoziţia se vrea un fel de "Tivoli intelectual" şi, într-o perspectivă mai mare, are ca scop pregătirea unui muzeu permanent Nobel, la Stockholm.
Timp de o sută de anis-a decernat acest premiu atât de râvnit, primit de peste 700 de persoane dintre care 29 au fost femei. Premiul se atribuie în următoarele domenii: fizică, chimie, fiziologie sau medicină, literatură şi premiul pentru pace; de asemenea se atribuie un premiu şi pentru economie, în amintirea lui Alfred Nobel.
După cum mărturiseşte Björn Ed, care a conceput această expoziţie, scopul său nu a fost doar acela de a informa dar şi de a-i delecta pe vizitatori. S-au încurajat cele mai nebune inspiraţii. În locul unei pedagogii severe s-a preferat pur şi simplu o pedagogie ludică.
Dramaturgul şi regizorul Anders Wahlgren a produs 32 de portrete de premiaţi, pentru fiecare câte trei minute "de eternitate", o alegere cât mai variată folosind filmele de arhivă. Între cei 32 aleşi ai săi se află: Selma Lagerlöf, Marie şi Pierre Curie, Dalai Lama, Yasunari Kawabata, Joseph Brodsky.
Totul este scăldat într-o lumină specială venind din fibre optice care fascinează - opera aparţinând artistei finlandeze Helen Hietanen. În baia de lumină se aud sunete şi se văd imagini de la sărbătorile Nobel, se văd mesele şi invitaţii în aşa fel încât privitorul este inclus în acest dans magic de lumini şi sunet. Lângă expoziţia cu cărţile premiaţilor se pot cumpăra şi praline pe care stă scris: dinamită. Cafeneaua "Satir", la câţiva metri mai departe, îşi asumă şi ea, ca şi pralinele-dinamită, partea umoristică a expoziţiei şi funcţionează ca loc de întâlnire a tot felul de oameni care vor să simtă atmosfera acestui eveniment. Comentarii glumeţe din ziare ca "Fantom" şi "Financial Times", desene satirice puse sub cristale servesc drept decor şi lectură.
Unii premiaţi Nobel sunt prezentaţi cu obiecte personale care au contat mult în universul lor creator, ca de exemplu: bicicleta lui Amartya Sen (premiu pentru economie 1998), tichia poetului Wole Soyinka (premiul pentru literatură 1986) sau faimoasa maşină de scris idiş cu caractere ebraice a lui Isaac Bashevis Singer (premiul pentru literatură 1978).
Dar punctul de atracţie numărul unu este chiar persoana lui Alfred Nobel. Sunt expuse generos şi obiectele sale personale: valiza de voiaj, haine şi mai ales filele preţiosului testament care stau la baza întregului sistem de premiere.
În jurul personalităţii lui Nobel se încearcă să se dea răspuns întrebărilor: Cine a fost în fond Alfred Nobel şi de ce şi-a dăruit bogăţia unui premiu internaţional?
În explicaţii succinte se prezintă: idealistul, inventatorul, antreprenorul şi cosmopolitul Nobel, pluralitatea personalităţii sale. Se etalează perspectiva sa internaţională prin cuvintele extrase din jurnalul său intim: "Casa mea este acolo unde lucrez - şi eu lucrez peste tot."
Multe sunt datele care vorbesc despre predestinarea "internaţională" a lui Alfred Nobel: se naşte la Stockholm (1833), îşi face studiile la Sankt Petersburg, trăieşte în Suedia, Germania, Franţa şi moare, la 63 de ani, la San Remo în Italia. În 1866 descoperă dinamita care stă la baza creării imperiului său industrial mondial. Dinamita a jucat un rol important în revoluţionarea industriei, a făcut posibilă construirea drumurilor de fier, a canalelor, tunelelor şi construirea unei industrii miniere moderne. La moartea sa, în 1896, Nobel avea 355 de patente pe mai multe specialităţi şi crease industrii şi laboratoare în 90 de locuri din 20 de ţări. Dar pe plan intim viaţa sa a fost un mare eşec. N-a fost niciodată căsătorit, deşi aspira la acest lucru tot timpul. A avut o prietenie durabilă cu baroana austriacă Bertha von Suttner (premiul Nobel pentru pace 1905), cu care s-ar fi căsătorit "dacă inima ei ar fi fost liberă". Apoi legătura de optsprezece ani cu Sophie Hess, o tânără vieneză pe care a încercat în zadar s-o ridice la nivelul său intelectual şi social. Această iubire a fost traumatizantă pentru Nobel, care a suferit de o neagră melancolie după despărţirea de iubita sa şi a murit singur la San Remo. Jurnalul său e plin de mărturisiri intime şi impregnat de suferinţa sa de geniu solitar.
Alfred Nobel a fost un om de ştiinţă şi un inventator, un om de afaceri internaţional dar şi un mare umanist şi un mare visător - a scris poeme şi piese de teatru, a fost un cititor împătimit de poezie. Jurnalul lui conţine numeroase mărturii ale angajamentului său umanist pentru crearea premiselor păcii în lume, că Marele şi pasionatul interes pentru viaţă al creatorului prestigioaselor premii supravieţuieşte şi ne contaminează.