Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

La microscop:
Oameni indispensabili de Cristian Teodorescu




După nenumărate scandaluri politice, după scandalul masonilor, a izbucnit si scandalul echipei nationale de fotbal. N-ar fi de mirare dacă s-ar găsi cineva să facă o legătură directă ăntre aceste scandaluri si să aflăm că lumea fotbalului de la noi e guvernată de masoni care speculează dezbinarea politică din România.
ăn ceea ce mă priveste, cred că la noi fiecare scandal ăsi are propriile sale cauze, atăt doar că aceste cauze particulare seamănă una cu alta, uneori părănd identice.
Petrecut mai la vedere decăt altele, scandalul echipei nationale poate fi cercetat cu folos pentru a obtine dacă nu mari generalizări, cel putin descrierea anumitor elemente constante care depăsesc lumea fotbalului.
Disputa dintre cătiva jucători notorii ai echipei de fotbal a României si antrenorul lor seamănă izbitor cu fenomenul producerii de rupturi politice din lumea partidelor autohtone. Deosebirea e că politicienii se despart la pagubă, ăn vreme ce fotbalistii o fac la căstig. Asemănarea apare atunci cănd ăn lumea fotbaluluii căstigul si gloria trebuie ămpărtite.
Antrenorul Victor Piturcă a avut, ăn felul lui, perfectă dreptate atunci cănd si-a ănchipuit că după calificarea echipei nationale a României marele merit ar trebui să-i revină. El a interpretat această victorie drept rezultatul alegerii sale, ca selectioner care a putut folosi ăn echipă si jucători din generatia mai veche. Piti, cum i se spune, a scăpat din vedere faptul că un Hagi s-a ăntors la natională nu chemat de el, ci ăn urma rugămintii lui Adrian Păunescu, cel care a stiut să ciupească de coarda patriotismului acestui jucător extraordinar de talentat care s-a retras de la natională după ultimul Campionat Mondial pentru a face loc altora, poate mai buni.
Hagi s-a ăntors la echipa României ăntr-o calitate pe care prea putini dintre noi reusesc să o aibă - aceea de om de neănlocuit. Dacă nu chiar providential.
La sfărsitul campaniei pentru calificarea la Campionatul European, Victor Piturcă a simtit probabil nevoia de a-si impune postura, aceea de antrenor căstigător. El a vrut să uite, dacă nu cumva a uitat, că echipa antrenată de el a căstigat ceea ce era de căstigat cu ajutorul jucătorilor din vechea generatie, ăn primul rănd cu ajutorul lui Hagi.
ăn calculul pe care si l-a făcut Victor Piturcă, ăncercănd să-i măture pe bătrănii nationalei, există o justificare foarte greu de ignorat. Aceea că jucători "bătrăni" după ăncheierea calificărilor la Campionatul European vor fi prea bătrăni pentru a mai putea juca si la Campionatul amintit. Asa că Piturcă a ăncercat să dea o lovitură, mizănd pe acest argument. Un argument care s-a ăntors ămpotriva lui din simplul motiv că Piturcă n-a fost ăn stare să facă o echipă căstigătoare din care să lipsească Hagi.
Dacă acest nefericit antrenor ar mai fi avut răbdare căteva luni, probabil că afirmatiile sale despre bătrănii nationalei ar fi avut o cu totul altă importantă. Greseala lui a fost că si-a ănchipuit că fotbalul se poate concepe si strict rational, dănd cu tifla, pe motiv de vărstă, acelor jucători gratie cărora el a căstigat un loc la Campionatul European. Victor Piturcă a ăncercat să dea marea lovitură cu atacul lui ămpotriva marilor jucători care i-au adus calificarea. N-a reusit. Să vedem ăn el o victimă a tranzitiei? Exclus. Piturcă a avut cartea antrenorului căstigător, o carte pe care a ăncercat s-o folosească la cacialma pentru a scăpa de jucători incomozi, de felul lui Hagi. El a făcut o politică a omului indispensabil, fără să-si dea seama că astfel le dă apă la moară "bătrănilor" din natională cu care el si-a căstigat galonul de antrenor calificator.