Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cultură:
Oamenii Blajului de Ion Buzaşi

Între cei care au scris despre Blaj (şi în 2004, am alcătuit o antologie, Şcolile Blajului în evocări memorialistice), Ion Brad ocupă un loc proeminent, scriind probabil despre Blaj mai multe pagini decât toţi cei care au evocat Mica Romă. Cartea Printre oamenii Blajului (Editura Buna Vestire, Blaj, 2006) vine în continuarea acestor statornice preocupări de alcătuire a unui corpus literar consacrat oraşului luminilor ardelene. Oamenii Blajului este o sintagmă folosită evident, în sens axiologic. Prin anii 1940-1943, profesorul şi istoricul Nicolae Comşa a iniţiat apariţia unei colecţii de micromonografii consacrate marilor ierarhi şi dascăli ai Blajului: Inochentie Micu Klein, Petru Pavel Aron, Ioan Bob, Gh. Şincai. Aşadar unor oameni de seamă, ca să preluăm titlul de mai târziu al altei colecţii editoriale.
Evocarea oamenilor Blajului este încadrată semnificativ de prezentarea a doi ierarhi ai Blajului, cardinalul Alexandru Todea şi Arhiepiscopul şi Mitropolitul Lucian Mureşan. Alexandru Todea este numit Reîntemeietorul, pentru că, după savamolnica scoatere în afara legii a Bisercii Române Unite cu Roma Greco-Catolice, a luptat în clandestinitate apoi, în 1990, din scaunul mitropolitan al Blajului, pentru recunoaşterea acestei Biserici. Lupta Mitropolitului şi Cardinalului Alexandru Todea este aşezată într-o sugestivă paralelă cu lupta lui Inochentie Micu Klein, primul mare ierarh al Bisericii Greco-Catolice, şi întemeietorul adevărat al Blajului, cel care a început în Dieta Transilvaniei prin­tr-o serie de petiţii şi memorii lupta pentru emanciparea oropsitei "plebs valachica". După 1948, aceeaşi luptă o va duce episcopul de atunci Alexandru Todea, prin memorii şi petiţii adresate oficialităţilor comuniste. Acestea au fost publicate în anul 2004, la Editura Dacia de către Vasile Sav sub titlul Un strigăt în pustiu. "Glasul celui care strigă în pustiu" par şi memoriile pe care le trimite Alexandru Todea, unele din acestea prin intermediul lui Ion Brad, mai marilor regimului comunist.
Din cei peste douăzeci de "oameni ai Blajului" - secţiunea cea mai consistentă este consacrată dascălilor. "Dascălii Blajului - dascălii mei" - scrie undeva Ion Brad. A avut norocul să aibă ca profesori la Liceul ŤSfântul Vasile cel Mareť din Blaj, câţiva distinşi cărturari, oameni ai cărţii şi ai condeiului, care au alcătuit minunata generaţie interbelică din şirul lung de peste un sfert de mileniu al celor care au trudit la catedrele acestor şcoli, adevărate Ťfântâni ale darurilorť, cum au fost numite de către generosul lor ctitor: Petru Pavel Aron. Aceştia sunt istoricul şi geograful Ştefan Manciulea, poetul Radu Brateş (numele literar al profesorului de română Gh.I.Biriş), istoricul Teodor Seiceanu, filosoful Ioan Miclea, profesorul de religie ş.a.
Dacă aceşti "oameni ai Blajului", din dialogul epistolar cu Ion Brad, sunt din generaţia interbelică, aproape toţi trecuţi la cele veşnice, sunt poate şi mai numeroşi cei care dintr-o generaţie cu autorul sau mai tineri, unii, şi dintre aceştia dispăruţi prematur din viaţă, şi-l iau un fel de îndrumător literar şi, bineînţeles, cerând sprijinul pentru a pătrunde în rândul scriitorilor contemporani. N-o să-i pomenesc pe toţi, dar două nume sunt vrednice de zăbovit asupra lor pentru că propun în mod convingător "restituiri literare" şi într-un fel chiar schiţează aceste "portrete de scriitor". Primul este Tudor Megieşan (1929-1988), coleg de clasă cu Ion Brad, după cum atestă cataloagele liceului. Elev eminent şi studios, înzestrat artistic mai ales pentru pictură, dar măcinat de o curioasă boală pshică, prin care a ajuns un însingurat, un necunoscut Artur Enăşescu al Blajului, acceptând temporar slujbe de profesor suplinitor la diferite licee din Transilvania, obositoare pentru el, în cele din urmă lucrând ca desenator tehnic la Combinatul de Prelucrarea lemnului din oraşul natal, de unde s-a pensionat, înainte de vreme, din cauza bolii, retrăgându-se în solitudine în casa familiei de pe strada Samuil Micu.
Evocarea lui Tudor Megieşan se încheie cu un îndemn la publicarea fie şi parţială, fie cât de târzie, a operei unui scriitor încă necunoscut (subl. I.B.) din Blajul nostru, care "a dat atâtea nume literaturii şi spiritualităţii naţionale". (p.268)
Monica Anton (1943-1991) este evocată în titlu, intenţionat, ca un nume pregnant între "oamenii Blajului": şi totuşi, Monica Anton a tăinuit multă vreme harul scrisului. Îndemnată statornic de colegi şi prieteni s-a învoit, în cele din urmă, să trimită câteva povestiri la suplimentul cultural al ziarului "Unirea" şi la volumul anual "Poarta inimii". Cei care i-au citit aceste povestiri şi-au dat seama de talentul Monicăi Anton. Cu vremea, a dobândit ea însăşi încredere în talentul său şi a propus Editurii Eminescu din Bucureşti, volumul de povestiri Sufletul locului. Volumul a apărut în anul 1987 şi s-a bucurat de o bună primire din partea criticii literare.
A avut vocaţia dialogului epistolar. În Monica Anton era o dorinţă neostoită de a comunica şi de a se confesa. A purtat o vastă corespondenţă cu Ionel Pop, Petru Creţia, Ion Brad, Mircea Tomuş ş.a. Corespondenţa cu Ion Brad a fost, aşa cum am arătat, publicată de aceasta sub forma unui roman epistolar, Ion Brad - Monica Anton - Dialoguri paralele, Editura Cartea Veche, Bucureşti, 1990. De altminteri, unele dintre evocări sunt completate în linii esenţiale de portret prin fragmente din scrisorile Monicăi Anton, precum o sugestivă pagină despre înmormântarea lui Ştefan Manciulea. Scrisoarea din 15 iunie 1968 despre o bătrână şi o stranie creşetoare este o veritabilă povestire cu nimic mai prejos decât cele din volumul publicat de Monica Anton, poate chiar adăugând o notă de realism magic în genul prozei sud-americane, lecturată cu asiduitate de autoare.
Între cărţile, nu puţine, despre Blaj, aceasta este una aparte. Ea poate fi asociată cu Evocări din viaţa Blajului de Al. Lupeanu-Melin, Caravanele Ardealului de Septimiu Popa, Aspecte din viaţa Blajului de Radu Brateş, prin tonul unei evocări reverenţioase de recunoştinţă şi de preţuire, dar se diferenţiază de acestea prin structură şi caracterul documentar. Cartea lui Ion Brad se învecinează din acest punct de vedere şi cu Dascălii Blajului de Nicolae Comşa şi Teodor Seiceanu. Şi între cărţile lui Ion Brad despre Blaj, ea este una deosebită: evocare portretistică şi istorie literară, bazată pe un document autentic. De altfel, în monografia de acum trei decenii despre Emil Isac, dar şi în ediţii şi prefeţe (mai ales din opera lui Ion Agârbiceanu), Ion Brad a probat înzestrarea de istoric literar. Ca puţini alţi scriitori, a păstrat într-o adevărată arhivă de istorie literară corespondenţa primită prin care acum reînvie epic şi epistolar "oameni de ieri şi de azi ai Blajului".

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara