Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

Candidatul

ARGEŞ nr. 7 (iulie), la rubrica „Accent ascuţit”, publică, sub semnătura lui Dumitru Augustin Doman, un articol de o ironie tăioasă intitulat Candidatul Laurian Stănchescu şi minunatele lui idei de preamărire a scriitorului român contemporan: „Nu ştiu când au loc alegerile la Uniunea Scriitorilor, parcă anul viitor, prin noiembrie. Dar, pentru a nu rămâne repetent şi anul acesta, Laurian Stănchescu îşi publică platforma program de candidat la preşedinţie încă de acum. E căldură mare. Programul viitorului preşedinte Laurian Stănchescu, publicat în Oglinda literară, cuprinde nu mai puţin de 44 de puncte. E ceva serios, extrem de serios, nici programul lui Obama la Preşedinţia SUA nu are atîtea puncte.” După această punere în temă, Dumitru Augustin Doman îşi croieşte drum „prin hăţişul” din mintea candidatului la preşedinţia USR. Iată câteva trăsnăi pe care le gândeşte şi ni le pregăteşte viitorul preşedinte: „Stănchescu anunţă înfiinţarea unui SENAT (sic!) care «să susţină problemele scriitorilor şi să le înainteze spre rezolvare la Preşedinţia României şi la Primul Ministru»”. Şi: „Toţi scriitorii vor avea vacanţele dorite în casele de creaţie”. Şi: „Voi începe să organizez un circuit turistic cultural capabil să valorifice zestrea culturală a scriitorilor importanţi din toate regiunile ţării…” Şi: „Voi reînfiinţa Cârciuma Scriitorilor cu preţuri populare”. Şi: „În semn de respect la moartea fiecărui scriitor voi organiza ceremonii solemne şi voi arbora tricolorul în bernă pe clădirea USR”. Şi: „Voi ridica oficial scriitorul român la rangul de persoană publică, printr-o hotărâre în Comitetul Director şi Consiliul Naţional, publicând acest lucru în Monitorul Oficial”. Comentariile lui Dumitru Augustin Doman la fiecare punct din programul candidatului sunt toate remarcabile prin umor. Reproducem concluzia sa cu un vădit şi justificat accent băşcălios: „Eu credeam că poeţii scriu în reviste literare şi în cărţi, dar iată că ei scriu şi în Monitorul Oficial. Fie şi numai pentru acest lucru, şi Laurian Stănchescu ar trebui ales preşedinte al USR, şi încă acum, ce să mai aşteptăm un an şi jumătate!”


Fişele torţionarilor

În ACOLADA (nr. 7-8), revista pe care Gheorghe Grigurcu, Radu Ulmeanu şi Petre Got o scot la Satu Mare, găsim un binevenit memento, cuprinzând nume şi fapte ale securiştilor torţionari care au activat în regiune, în anii ’50, contribuind la schimbarea în rău a cursului istoriei noastre recente. Iată câteva dintre fişele acestora: „Laitner Alexandru. Comandant-adjunct al Securităţii din Carei, în anii 1948- 1949. A practicat bătăile şi tortura. Ca şi majoritatea torţionarilor a emigrat în Israel. Glodeanu Nicolae. A fost comandant al Securităţii din Carei - Baia Mare în anii ’50. Bătăuş, foarte temut. Grünberg Titu. Anchetator la Securitatea din Baia Mare în anii ’50. Horhat Vasile. Menţionat în lista lui Cicerone Ioniţoiu, unde nu i se consemnează decît gradul, căpitan. Dascălu Eugen (Davidovici). Şef al Regionalei Satu Mare a Securităţii, agent KGB. A fost, la un moment dat, şeful Securităţii din Târgu Mureş. Având, în documentele de arhivă, consemnat de cercetători, doi „Dascălu”, pe funcţii omoloage, în acelaşi areal, e posibil să se fi produs, prin confuzie, o intervertire a celor două şefii de Securitate: Satu Mare cu Baia Mare. Máthé Matei: angajat al Securităţii din Satu Mare în anii ’50. Apare pe „lista” lui Cicerone Ioniţoiu cu gradul de locotenent. În 1948 era şeful Securităţii din Blaj. Din anchetele cu el, supravieţuitorii îşi amintesc carafa cu vin şi, alături, un cuţit pe care anchetatorul avea obiceiul să-l înfigă în lemnul mesei urlând şi ameninţându-i cu castrarea („Îţi tai coaiele, mă!”). Au murit, sub tortură, în timpul anchetei lui, cel puţin doi oameni: un învăţător pe nume Ţintaru şi un anume Răhăianu. Există şi relatarea că Máthé Matei venea beat în arest şi trăgea cu pistolul pe deasupra capetelor deţinuţilor.” Autorul acestui documentar este Viorel Rogoz.


„Generaţia pierdută“

În EX PONTO (numărul triplu din aprile-iunie a.c.) descoperim un text preţios datorat lui Pavel Chihaia, în care acesta evocă doi poeţi aparţinând „generaţiei războiului”, Dimitrie Stelaru şi Constant Tonegaru, poeţi care, probail, astăzi, spun foarte puţin celor tineri. Sunt reînviaţi anii de după război, cu episoade memorabile din existenţa celor doi poeţi, dar şi a lui Pavel Chihaia însuşi, episoade care explică evoluţia lor ulterioară şi explică poate chiar de ce această generaţie literară e considerată „generaţia pierdută”. Astfel, lui Stelaru, „odată cu venirea la putere a staliniştilor în ’48, nu i s-a mai tipărit nimic, i s-a propus, ca tuturor scriitorilor, să cânte osanale lui Stalin sau să piară şi poetul nu ezitase să se retragă în anonimatul demnităţii sale”. Decis să nu facă nici un compromis artistic sau ideologic, Stelaru alege să se angajeze hamal în portul Constanţa. Chiar şi autorul rememorărilor de astăzi a vrut să i se alăture: „Însuşi mirajul portului încercuit cu sârmă ghimpată ne atrăgea şi mai ales unele perspective de fugă; era obsesia noastră permanentă, evadarea în Vest, eliberarea de teama securiştilor, a închisorii, a persecuţiilor, a batjocoririi valorilor în care crezusem şi care erau spulberate cu cinism. Ne-amprezentat amândoi, dar numai Stelaru care era foarte voinic şi rezistent a fost primit. Din zilele acelea grele am amintirile cele mai vii. Stelaru era răbdător şi puternic, ca un taur, ducea treaba până la capăt, cu o îndârjire ţărănească. Jos în port, era o muncă de sclavi şi într-o dimineaţă, când m-a rugat să-i dezlipesc cămaşa de spinare, am constat că pielea îi sângerase şi i se infectase de frecatul sacilor de ciment.” Prins în vâltoarea unei astfel de epoci istorice, parcă ieşite din minţi, este foarte greu să fii şi să rămâi poet.


„Ioana Matei c’est moi !“

Semnalăm prezenţa în fiecare număr din EVENIMENTUL ZILEI a colaboratorului nostru Alex Ştefănescu. El este „cititorul de serviciu” şi prezintă succint, în fiecare zi, cîte o carte. În ediţia de week-end a ziarului (din 11 august), criticul literar realizează chiar o pagină întreagă de literatură intitulată „Călăuză în lumea cărţilor”, unde, pe lângă recenzia obişnuită, ne recomandă ce cărţi să cumpărăm şi ce cărţi să nu cumpărăm şi ne istoriseşte o savuroasă întâmplare în care personaj principal este Geo Dumitrescu. Acesta a primit versuri de la o tânără poetă, Ioana Matei, a publicat-o la „Poşta redacţiei” şi, când a întâlnit-o la redacţie, a avut surpriza să constate că sub promiţătorul pseudonim feminin se ascundea nimeni altul decât însuşi Alex Ştefănescu, pe atunci student şi autor de versuri. Evident, Geo Dumitrescu n-a fost încântat de adevărata identitate a descoperirii sale lirice. „Mi-e dor de Ioana Matei”, i-a mărturisit el peste ani criticului.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara