Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Ochiul magic de Cronicar

Caietele de la Putna

A apărut de curînd numărul 3 (350 pagini) al revistei CAIETELE DE LA PUTNA, publicaţie ce însoţeşte anual Simpozionul internaţional de la Mînăstirea Putna, închinat academicianului Zoe Dumitrescu-Buşulenga (unsă în călugărie sub numele de Maica Benedicta). Cum fiecare număr al revistei reflectă comunicările ţinute cu un an în urmă, numărul de faţă cuprinde prelegerile şi intervenţiile care s-au defăşurat în perioada 25-28 august 2010, sub auspiciile temei „Fertilitatea mitului“. Colocviul a fost condus de preşedintele Fundaţiei „Maica Benedicta”, Dan Hăulică, şi de arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, ÎPS Pimen, comunicările fiind ţinute de Alexandru Zub, Ştefan Afloroaiei, Adrian Alui Gheorghe, Lucia Cifor, Gheorghiţă Geană, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Maria şi Mihai Şleahtiţchi, Mircea Borcilă, Diana Cîmpan, Iulin Costache, Mihai Dorin, Violina Galaicu-Păun, Liviu Leonte, Ilie Lucea, Gheorghe Macarie, Ioan Milică şi alţii. Colocviul a fost înfrumuseţat de expoziţia de artă plastică semnată de Constantin Flondor. Despre semnficaţia temei colocviului a vorbit în deschidere Dan Hăulică: „E vorba de o fertilitate pe care o luăm într-un sens cît mai pozitiv şi mai concret. Dar fertilitatea exista deja în lanţul întîlnirilor noastre, e deja o tradiţie. A fi parcurs de pildă Caietele realizate pînă acum, cele trei serii, înseamă a te deda unui plăcut exerciţiu, pentru că e o senzaţie de longevitate care se inspiră fericit din exemplul Prea Sfinţitului Pimen: a sta teimeinic, cu răbdare, împotriva vicisitudinilor.” Cronicarul urează organizatorilor coloviului ediţii cît mai numeroase, cu o participare cît mai selectă.


Cea de-a opta conferinţă a Societăţii Române de Antropologie Culturală

În intervalul 22-25 septembrie a avut loc, în Bucureşti, cea de-a opta conferinţă a Societăţii Române de Antropologie Culturală, cu tema „The Material Culture (Re)Turn in Anthropology: Promises and Dead-ends”. Evenimentul s-a deschis, vineri dimineaţa, cu expunerea lui Daniel Miller, profesor universitar la University College London, unul dintre cei mai reputaţi teoreticieni ai culturii materiale, pe tema „Why Blue Jeans?” – un comentariu îndelung documentat pe tema felului în care purtăm acest obiect vestimentar ce pare azi aproape indispensabil, de la modul postsemantic în care îi poartă occidentalul mediu până la felul în care imigranţii veniţi la Londra din diverse alte spaţii culturale îi poartă pentru a se confunda cu masa din marea metropolă. Despre teoretizările operate de Miller pe marginea acestor observaţii veţi putea citi în volumul pe această temă pe care-l pregăteşte autorul.
Dintre panel-urile conferinţei (desfăşurate în bună parte în limba engleză, beneficiind de o susţinută participare internaţională), amintim: „Body and Power”; „Consumption, Space and Meaning”; „Markets and Marketplaces”; „Houses and Social Boundaries” şi, de departe cea mai interesantă secţiune, cu cel mai numeros public şi cele mai vii discuţii, „Multiculturalism is dead? Minorities, Mobility and Discrimination in presentday Europe: The Rroma Case and Beyond”. Conferinţele SACR reuşesc de ceva vreme să reunească participarea lumii academice de profil nu doar din România, ci şi din străinătate.


50% dintre români consideră normală violenţa domestică

Fără prea multe comentarii: câteva selecţii din revista presei de săptămâna trecută realizată de Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen „Filia”: „76% dintre femeile victime ale traficului de persoane au studii gimnaziale sau liceale încheiate” (Adevărul, 23 septembrie); „Banca Mondială: Femeile din România, plătite în medie cu 10% mai puţin decât bărbaţii pentru joburi similare” (Mediafax, 19 septembrie); „Ţigancă cu opt copii: «Soţul meu nici nu vrea s-audă de prezervativ»” (Adevărul, 20 septembrie); „Poveştile tragice ale fetelor din Bistriţa obligate să se prostitueze” (Adevărul, 20 septembrie); „Constanţa: O tânără de 21 de ani a fost violată, iar iubitul ei obligat să privească” (Mediafax, 21 septembrie); „O tânără a fost înjunghiată de un bărbat pe o stradă din Călăraşi” (Mediafax, 24 septembrie); „O ospătăriţă din Galaţi a fost bătută de un client” (Mediafax, 21 septembrie). Conform celor mai recente sondaje pe tema violenţei de gen, 50% dintre români consideră că violenţa fizică domestică este ceva normal şi probabil că, dacă ar fi fost întrebaţi, mult mai mulţi ar fi declarat că şi violenţa psihică e ceva normal, dar pesemne că operatorilor sondajului le-ar fi luat prea mult timp să le explice respondenţilor ce anume este aceea.


„Se ascute lupta de rasă“

Din numărul 397 (22-28 septembrie) din DILEMA VECHE, Cronicarul recomandă călduros textul lui Vintilă Mihăilescu, cu titlul citat mai sus, care pune cap la cap diferitele tentative de decelare a grupurilor şi subgrupurilor în „superioare” şi „primitive” – de la cele din spaţiul academic, una dintre cele mai faimoase aparţinând lui Samuel Huntington, până la cele cotidiene, în care sunt aruncaţi ascultătorii de manele, trecând şi prin politicile franceze cu privire la români („Hai să fim serioşi, nici cel mai incult francez nu poate crede că «păduchioasa» echipă de fotbal a României sau împuţitul Bucureşti sînt doar insule de ţigănie într-o mare senină de latinitate! Nu, românii, la grămadă, sînt «ţiganii» Franţei!”). Unde conduc toate acestea? Spre populismul rasist. Uşor de înţeles, pentru că e compus din categorii simple, maniheiste, populismul, explică Vintilă Mihăilescu, funcţionează de minune în vremuri de criză (şi de consum cultural scăzut spre nul, am adăuga); la fel şi rasismul, depozitar al străvechii strategii a ţapului ispăşitor. Ce se întâmplă în aceste condiţii cu valorile pe care s-a construit Europa – drepturile omului, egalitatea de şanse etc.? „Reduse la superioritatea congenitală a unor oameni, toate aceste principii care au constituit recompensa visată a democraţiei occidentale şi a mondializării europene din ultimele secole riscă să devină o simplă nostalgie care nu mai convinge pe nimeni.” Din păcate, e suficient să deschidem televizorul sau să tragem cu urechea, în locuri publice, la diferite conversaţii: nu doar exprimarea e tot mai defectuoasă, ci gândirea însăşi, devenită tot mai simplistă, dezbrăcată de cultură şi de nuanţe, capătă tonuri alarmante.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara