Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Puzzle:
Opinii despre alegeri de Gabriel Chifu

Dacă iei lucrurile în serios, a te afla la conducerea Uniunii Scriitorilor te uzează şi te înstrăinează de tine însuţi. De aceea, pentru noi cei care am purtat această responsabilitate până acum, să ne retragem ar fi însemnat o uşurare.

Şi am fi vrut s-o facem, dacă nu neam fi gândit la urmările grave, în cascadă, ale unui asemenea gest: Uniunea Scriitorilor, aceea pe care o ştiam, aceea în care intrasem cândva, ar fi dispărut. Căci, de exemplu, proiectul cel mai important al USR, cel cu desfăşurare permanentă, revistele literare (ele ţin în viaţă literatura de azi, de asta suntem convinşi toţi!), în programul candidatului care dorea să preia instituţia noastră, nu mai exista. La fel, cunoşteam în amănunt (după cicatricile şi rănile de pe propria piele, ca să zicem aşa!) cât de greu este, ce efort trebuie depus în fiecare zi ca să păstrăm unele drepturi, chiar şi pe cele legiferate, dar şi actualul sediu din Calea Victoriei 133, ori ca să obţinem diverse finanţări pentru proiectele noastre.
Alegerile de anul acesta au avut, aşadar, o semnificaţie specială. Fiindcă nu a fost o confruntare a vechiului cu noul, aşa cum grăbit şi deformant s-a afirmat undeva. Accentul ce s-ar cuveni pus este acesta: nu a fost o competiţie între doi concurenţi, care aparţineau aceluiaşi sistem de valori, ci a fost înfruntarea a două lumi diferite, cu principii de a fi diferite. Pe de o parte, o lume cu spirit critic, un univers stratificat după unitatea de măsură a performanţei literare şi, pe de altă parte, o alcătuire care şterge, pulverizează ierarhiile fireşti, dispuse după criteriul valorii, al performanţei literare, şi proclamă un egalitarism ce deschide poarta spre haos şi barbarie (exagerez, dar nu cine ştie cât!). Pe de o parte, o lume a celor care-şi dedică existenţa cărţilor, scrisului literar ce presupune însingurare şi consum de fiinţă şi, pe de altă parte, o lume ce are în centrul său scena, spectacolul, o lume care mai păstrează doar vagi legături cu cartea, adică o lume a autorilor de cărţi faţă în faţă cu o lume a autorilor de spectacol de divertisment. Pe de o parte, o excepţională reputaţie intelectuală şi publică, dobândită şi verficată de-a lungul vremii, prin trecerea unor probe dificile, prin însemnate izbânzi şi, pe de altă parte, o autodeclarată capacitate managerială susţinută nu atât de fapte, cât de promisiuni. Cei care îi dădeau crezare candidatului, care promitea marea cu sarea, s-ar fi cuvenit să-şi întoarcă privirea spre trecut şi să se întrebe câte fonduri adusese el în patru ani de mandat, ca preşedinte al unei filiale a USR în contul acelei filiale [0 lei], câte acţiuni realizase el în patru ani de mandat sub sigla acelei filiale [foarte puţine] şi câte sub sigla firmei proprii [cele mai multe] şi, totodată, să se întrebe de ce nu realizase în cadrul filialei pe care o conducea acele forme moderne de comunicare şi de transparenţă, pe care le cerea acum zgomotos la nivelul Uniunii, când alte filiale ale USR, Clujul de pildă, înregistrase reuşite considerabile la acest capitol. După cum, cei care îi dădeau crezare candidatului care cu mânie se ridica împotriva actualului statut promiţând amendarea lui de urgenţă, ar fi trebuit să ştie că acest candidat este chiar unul dintre autorii respectivului statut! Ei, dar să lăsăm deoparte detaliile supărătoare ale unei campanii electorale doldora de neadevăruri, aşa cum se pare că e regula pe malul Dâmboviţei, şi să căutăm buna înseninare.
Văzând, mai ales în Bucureşti, de câte atacuri absurde (atacuri nejustificate decât de frustrare şi de lipsa valorii personale, când nu erau, pur şi simplu, diversiuni, manipulări puse la cale de câţiva însetaţi de putere din preajma noastră!) avem parte, mă întrebam îngrijorat câţi dintre cei care compun astăzi Uniunea noastră, numită a Scriitorilor, sunt cu adevărat scriitori şi câţi doar membri: pe modul de a gândi şi de a alege al scriitorilor mă puteam bizui, pe când de reacţiile membrilor nu eram deloc sigur! Şi, gândindu-mă la intrările în USR, atât de permisive, din ultimii zece-douăzeci de ani, comparam Uniunea cu un vas plin cu vin tare, în care, pe măsură ce bei vinul, torni în loc apă. S-ar putea întâmpla ca, la un moment dat, să ai surpriza că găseşti nu vin, ci doar apă, apă chioară. Din fericire, votul a arătat-o, vinul încă nu s-a făcut apă.
Tot aşa, privind la aceste alegeri şi gândindu-mă la compoziţia internă de azi a Uniunii, aveam în minte un serial care se putea vedea în adolescenţa mea la singura televiziune din ţară. Filmul se numea, dacă ţin bine minte, Invadatorii: acolo, nişte extratereştri, ca să ne cucerească, luau chip de oameni şi nu mai aveai cum să lupţi cu ei, te loveau dinăuntru, îi credeai de-ai tăi după aparenţe, dar ei erau agenţii destrucţiei. Coşmarul meu, o spun cu satisfacţie, nu s-a împlinit (deocamdată?).
În fine, aş vrea să mai adaug ceva, tot cam în sensul consideraţiilor de până aici. Siderat, constat – şi acesta este un adevăr irefutabil! – că a apărut printre noi o specie nouă, un fel de mutanţi. Sunt colegi cu noi de Uniune: oameni nepreocupaţi de propria desăvârşire auctorială, aflaţi în neîncetată ofensivă şi expansiune, fără codul onoarei şi al gratitudinii, fără măsură şi fără ruşine, fără interioritate şi fără îndoială de sine, care astăzi te îngroapă în ditirambi şi mâine, cu tot atâta convingere, fără să clipească, te scufundă în zoaie, după interes, oameni-giruetă, făpturi de cauciuc, de plastilină, ce seamănă izbitor cu acele domnişoare tunate de la televizor care au atâta silicon în corpul lor că şi-au pierdut natura omenească şi sunt doar nişte păpuşi de silicon. Din fericire, în clipa de faţă, încă aceşti mutanţi sunt mai puţini decât noi, ceilalţi, şi nu ne-au învins. Dar, în viitor, n-am curaj să pariez că pot fi opriţi.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara