Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prin anticariate:
Oraşe care au fost de Simona Vasilache

Între a păstra amintiri şi a păstra distanţă e deosebirea dintre trecutul tău şi trecutul unuia care ai fost. De pildă, un june dandy, cultivînd şi cochetăria, şi afrontul, şi sordidul, şi subţirimea, are de-mpărţit cu un bătrîn Scarface al zilelor noastre cel mult criticile care li se-aruncă şi unuia, şi altuia, din pricini, de bună seamă, diferite. Primul e Bucureştiul anilor '35, dintr-o carte cu numele oraşului, scoasă de Mircea Damian la Fundaţii. Unul pe care îl vizitezi ca să-l uiţi pe-al doilea, sau ca să-i mai poţi ghici, în riduri, netezimile fostei frumuseţi.
Bucureştiul e azimutul speranţelor provinciale, de care cu-atîta superbă neîngăduinţă îşi bate joc: "Bucureşti! Bucureşti!... Câte visuri se sting, flămânde, pe străzile tale; câte bucurii mor în lăcrămi, la sânul tău; câte tragedii se zvârcolesc, mute, în mijlocul veseliei tale. În fiecare zi, la fiecare ceas, provincia îţi trimite cuceriri. Vin flăcăii câmpiilor şi ai munţilor, cu soarele în ochi şi cu brazda pe talpă; vin băieţii oraşelor, fugiţi de la şcoală sau alungaţi de toamnele monotone şi nostalgice ale mahalalei. Şi unii şi alţii vin cu pumnii strânşi, cu dinţii încleştaţi, cu sufletele pline...". Rînduri de melodramă ironică, din vremea cînd "la Bulivar!" însemna la asalt!
Cartea lui Mircea Damian, un album povestit, în care vorbele refac marginea zimţată a fotografiei (sînt şi poze, vreo două-trei grupaje), e o mică enciclopedie de moravuri în răspăr, dintr-o lume care avea geniul ripostei. De pildă, bîrfă între antiteze: "Lumea de la mese se uită la lumea de pe stradă; iar lumea de pe stradă se uită la lumea de la mese. Şi comentează. Unii: - Nu li s-o fi urând, domnule, plimbându-se atâta?! Alţii: - Nu li s-o fi urând, domnule, stând atâta?!". Coeziuni spontane, pe poziţie, comparabile, în lumea noastră mult mai... individualistă, doar cu sinergia cozii, cînd unul se bagă în faţă.
Fapt e că în Bucureştii cei vechi exista o viaţă a restaurantului, a hotelului de margine, unde trăgeau vizitatorii de-o săptămînă, ostoite astăzi fie sub luxul şablonard, de nemestecată imitaţie occidentală, fie sub insalubrităţi de toate soiurile, care numai la glumă şi la şarjă nu te trag. O mică scenetă, demnă de oraşul cu Mitici şi cu dame venite să caute procopsirea, se petrece într-o "cameră de dormit" (luată cu chirie, de mai mulţi, într-o pensiune nu tocmai onorabilă - varianta cu poantă, verde, a cloroticelor asemenea aşezăminte din Bonciu şi Fântâneru): "A văzut el unul, - uite, ală dela perete, care se face că doarme, - cum îl pândea pe furiş, când scotea portofelul din buzunar... Se scoală şi aprinde lumina, să-l vadă mai bine. - Ce faci, domnule? - strigă unul. - Nu pot să dorm. - Serios?! Nu vrei să-ţi dau un jurnal?... Fă bine şi stinge. Omul nu vrea. Celălalt, se scoală şi stinge el. - Eu am plătit aici! - strigă cel dintâi. - Ai fost un prost... Uite, eu n'am plătit. Că mă cunoaşte madama... Ai văzut-o? Aia grasă. Râd cu toţii. - Da, aialaltă cine era, mă? - se informează altul. - O cucoană... Nu vrei mă, ăla cu lumina, să te culci cu ea?... Nepricopsitule..."
Felul în care-şi fac reclamă, în ochii muşteriilor bine-trăitori ai interbelicului tîrziu, cînd lipseau doar cîţiva ani pentru ca stilul lor de viaţă - cel puţin la scara întregii capitale -, să dispară definitiv, crîşmele unui Bucureşti de cheflii hoinari, e prins şi el în catalog, cu nelipsita răutate dintre paranteze: "Unele localuri au şi câte-o grădiniţă cu grătar la poartă, unde stă unul cu cleştele în mână şi strigă de topeşte pământul: - Arde şi frige, arde şi frige, arrrrrrdeee... (Domnul cititor trebuie să ştie că negustorul ţine cleştele ca să atragă clienţii, clăpăindu-l. Că fleica o întoarce cu deştele.)"
Acesta e Bucureştiul pîntecului, borta cu mirosuri îmbietoare şi cu oameni care trăiesc ca să "se respecte". Celălalt, cu încurcate cărări ale spiritului, e cîntat pe altă coardă. Una care amestecă o ironie tare, dublu distilată, cu tandreţuri de peisagist. Bunăoară: "La Bucureşti, nu se iubeşte în două locuri la fel. Altfel se iubeşte în Cişmigiu, altfel în Parcul Carol, altfel în Parcul Ioanid." Implicit, altfel se iubeşte viaţa. Cişmigiul conduce detaşat la sinucideri, pe cînd în Parcul Ioanid nu se omoară nimeni... Sau "Capşa ştie tot, vede tot, hotărăşte tot." Dar, în ciuda oracolelor lui intelectuale, administraţia bucureşteană e de-a pururi neştiutoare de nimic: "De cele mai multe ori, iarna vine în Bucureşti noaptea, şi prin surprindere." Subscriem, doar că nu ne mai amuză.
Săptămâna cărţii, tradiţie bucureşteană din anul '33 care, se-nţelege, n-a mai trăit mult, face din scriitori, fără a-i obliga, ca mai încolo, la nici o concesie, vedete de stand. Minulescu îşi vinde propriile cărţi, admonestîndu-i pe cititorii... la faţa locului, niciodată cumpărători: "Nu răsfoi cartea, domnule! C-o murdăreşti!". Poete de ocazie şi maeştri hîrşiţi ies, în preajma sărbătorii Sfîntului Constantin, la balul cu măşti tipărite. În rest, vremea lor se duce prin cenacluri, trei la număr: al Vieţii Literare, al Literelor, al Sburătorului. Primele două, conduse de I.Valerian şi Matei Alexandrescu, nu importă. Centrul e salonul domnului Lovinescu, faţă de care Damian nu risipeşte amabilităţi. Nici Bebs, nici Mia Frollo nu ies bine, date jos de pe divan, iar spinii pe care calcă, vrînd să linguşească, un vizitator imprudent, dezvelesc sursele complexelor pe care le putea avea, în anii cei fericiţi ai literaturii, un şef de şcoală: "dumnealui are două antipatii mari: titlul de profesor şi numele de Eugen."
Dumnealui, Bucureştiul, în schimb, nu respinge nimic. Primeşte şi serveşte, după puteri şi trebuinţi, pe toată lumea. Diferenţa dintre el, beizadeaua unui imperiu est-vest, şi bunicul de azi al zbînţuitului care era, e-aceea dintre un fluture pestriţ (fie şi de lampă...), şi-o muscă apteră.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara