Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poşta redacţiei:
Paşii morţilor din mormintele goale de Horia Gârbea

Luminiţa Cojoaca. Chiar credeţi că o să vă pun eu, om bătrîn, semnele diacritice în poeme? Mai aveţi şi cuvinte stîlcite „maiinle” (probabil „mîinile”). Asta arată că nu respectaţi propriul dvs. text! Dincolo de acest aspect formal, poemele sînt confuze, iar cînd se mai limpezesc devin involuntar umoristice: Dorul se face apa/ La drumul mare/ Nu lasa ingerii sa urce/ In culmea cu multa speranta/ Cainii nu urla/ La masa de dimineata/ …/ La fiecare strigare/ Norii nu se fac ingeri de pamant/ Mainile au rostul lor/ Nu striga pamantul/ Rostul de inger sa se faca apa/ Tremurata peste mormintele goale/ La biserica te duci cu camasa deschisa/ Ingerii se desfac de principia (??? n.m.)/ Sub pasii mortilor din mormintele goale/ Candela nu se aprinde la nici o strigare etc. Admit că nu urlă câinii la masa de dimineaţă, am şi eu cîţiva care urlă doar după cină. E sigur că norii nu se fac îngeri de pămînt pentru că nici nu există îngeri de pămînt ci numai îngeri de vizuină. Dar cum se desfac ei de principia? Vă sfătuiesc în orice caz să vă încheiaţi la cămaşă cînd mergeţi la biserică. Oricît aţi arăta de bine, sau tocmai de-aia, sfinţii de pe pereţi sar putea simţi agresaţi. Cel mai greu e cu paşii morţilor din mormintele goale! Actul păşirii presupune mişcare, iar morţii sînt inerţi. Dar s-o luăm ca pe o metaforă. Mai complicat e cu mormintele care ori sînt goale, ori conţin ceva (nişte morţi). Din această dilemă nu puteţi ieşi! Mi-aţi amintit de titlurile fascicolelor cu romane senzaţionale: „Mortul din trăsura goală” Alte poeme sînt şi mai aberante: Pliveam umanitatea/ de speranţă/ cu o mână atât de dură/ încât/ părea o platoşă. Mîna dvs. poate fi dură ca o platoşă, dar nu pliviţi umanităţii speranţa că într-o zi mintea dvs. îi va ordona acestei mîini de fier să scrie nişte fraze inteligibile. Faceţi exerciţiul simplu de a povesti un fapt banal şi veţi vedea, dacă veţi reuşi, lucru de care nu sînt sigur, ce mai poezie o să vă iasă! De ce să mirosiţi izvoare? Izvoarele cand le miros/ Se stinge lumina. Apa de izvor e inodoră! Poezia însă trebuie să aibă parfum.

Ion Potolea. Se vede că sînteţi vechi în poezie. Totuşi nu stăpîniţi destul de bine textele lungi care devin excesiv de complicate şi sînt prolixe. Plus că vă mai trădează gustul: Apoi murmurul depărtării/ căzând pe glafuri... Astea nu-s sintagme de om serios! În textele mai scurte nu apucaţi să pierdeţi frînele. Iată un poem corect. Titlul nu mi se pare inspirat însă. Ce treabă are Esenin cu asta? Iar jocul de cuvinte e facil. Fiţi mai exigent şi cumpăniţi mai mult pînă la a scrie.

SENIN ESENIN

Nu-mi era frică de moarte,
nu aveam vanităţi.

Era o vreme
când mi-ajungea toamna
cu soarele rece sclipind
printre ierburi încreţite de brumă.
Era o vreme când cineva
nevăzut
ştergea dârele de sânge
rămase-n oglinzi.

Era o vreme umilă
când păstoream
urmele marilor turme.

Anca Stănescu Hirschpek. Cu dvs. lucrurile sînt complicate. E bine că v-aţi reapucat de poezie după 24 de ani şi nu v-aţi apucat de fumat sau de băut. Dacă aţi făcut-o, trebuie să priviţi lucrurile cu seriozitate, mai ales că aveţi simţ liric şi o sinceritate care vă poate duce la succese. Însă ascultaţi-vă poemele rostite cu voce tare, recitiţi-le bine şi puneţi-vă mereu în locul unui cititor care vrea să vă descopere. Aşa nu veţi mai lăsa versuri de genul: Trebăluiesc prin mine/ ca primăvara într-o mirişte/ fără bagaj emoţional. Cine e fără bagaj emoţional? Poetul, primăvara sau miriştea? Şi – în oricare variantă – ce ne spune asta şi de ce ne-ar privi pe noi? Aleg deocamdată, spre încurajare, vorba dvs., „un singur poem”. Am schimbat un cuvînt care cădea foarte prost. Sper ca data viitoare să-mi daţi prilejul să aleg mai multe.

Un singur poem

Un singur poem m-ar putea opri acum
de la nebunie,
de la alunecarea simţurilor într-un loc
izolat ca un puţ părăsit.

Cade ploaia în valuri
peste muncitorii de afară
care scobesc măruntaiele cartierului
învingând morţile ierbii şi rădăcinile pomilor.

Cade primăvara, apocaliptic sfâşiată de
prognoze,
mărunţindu-mi visele de viaţă,
inventând noi războaie
de adus emoţii harnice ca soldaţii
pe câmpul de luptă.

Cu spaimele mele cu tot,
încolţesc într-un cer
fără vrăbii.

Aştept în continuare textele şi opiniile dvs. numai la adresa email: posta.romlit@gmail.com.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara