Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
paraliteratura şi istoria literară de Nicolae Scurtu

se cuvine să precizez, dintru început, că puţini, foarte puţini scriitori români au fost, în acelaşi timp, şi nişte epistolografi împătimiţi. Cauzele sunt, în general, multiple şi sunt cunoscute de specialişti.
Remarcăm, desigur, interesul şi pasiunea lui Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu şi, mai ales, Titu Maiorescu pentru genul epistolar, în care s-au impus, iar posteritatea completează, admirabil, această latură a activităţii lor.
E bine să amintim că în monografiile sale despre Titu Maiorescu şiJunimea, istoricul şi criticul literar E. Lovinescu apelează, permanent, la epistolarium şi la însemnările zilnice ale mentorului junimist.
Primul volum, cuprinzând o parte din epistolele lui Vasile Alecsandri, s-a publicat în 1904, a fost coordonat de Eugenia Carcalechi şi Ilarie Chendi şi s-a bucurat de aprecierile superlative ale lui N. Iorga şi Gh. Bogdan-Duică.
De atunci şi până acum s-au publicat câteva sute de tomuri de corespondenţă, unele extrem de preţioase, care au contribuit, substanţial, la cunoaşterea unor autori sau epoci literare.
Epistolele ce se publică acum, pentru întâia oară, aparţinând lui Emil Botta, Geo Bogza şi George Juvara, sunt trimise Elenei Galaction, respectiv, lui G.T. Kirileanu şi cuprind câteva informaţii de ordin biografic, de istorie literară şi culturală foarte importante.

*

[Bucureşti], 12 aprilie 1931

Nunuţa dragă,

Aş vrea să invoc un motiv care să scuze întârzierea acestei scrisori şi, implicit, să mă reabiliteze în faţa ta. Am avut hârtie la dispoziţie, cerneală şi condei. Dar instalat aici în faţa mesei de scris nu ştiu ce putere stranie îmi încremenea mâna, frazele refuzau să se organizeze logic şi abandonam de la început.

Pentru apărarea cauzei, născocesc o teorie sui generis care să-mi justifice acest viciu reprobabil (am o peniţă mizerabilă N.).

Acel care scrie uşor scrisorile dovedeşte o lipsă de convingeri, o uşurinţă de sentimente, o mecanizare, dacă vrei, a afecţiunilor.

Nu ştiu dacă prin aceasta te-am convins. Mă îndoiesc. Vei râde, probabil amuzată şi până la urmă, vei rupe paginile astea de hârtie proastă.

Eu sunt trist că nu am deloc bani. Dar e o tristeţe superficială. Une douleur toute abstraite me remplissait1 (Mauriac).

În fond, la o introspecţie mai atentă, ajung la concluzia că sunt vesel, foarte vesel sau cel puţin aşa trebuie să fiu. Chiar dacă talpa de la pantof (vai! ce interludiu prozaic) îmi spune cu elocvenţă contrariul, etalându-şi ca un memento ruptura indecentă, îmi place totuşi să cred că viaţa e frumoasă.

Voi abandona melancolia, nostalgia, pe care le credeam integrale fiinţei mele, ca pe nişte haine demodate, şi arborând, ca un steag o figură hilară, de bună dispoziţie, voi începe să râd.

Nunuţa dragă, ţie îţi datoresc asta, tu mi-ai sugerat această terapeutică împotriva vieţii mediocre. Tu ce mai faci? Ce cărţi ai mai citit. Eu citesc zilnic Universul şi Ilustraţiunea Română sau Realitatea ilustrată. Sunt publicaţii foarte interesante şi, mai ales, instructive.

Dragă Nunuţa, pot aştepta un răspuns de la tine? Ştiu că va fi laconic, sever, fără efuziuni, în fraze scurte şi reci, după Gide e şi asta o calitate a clasicismului, şi va fi mai ales diametral opus acestei scrisori décousu2, scrisă barbar şi pe care de groază n-o s-o mai recitesc.

Sunt puţin beat pentru că serbez şi eu în felul meu, ca paiaţa Maicii Domnului din France, învierea lui Hristos.

Dacă aş fi fost treaz de tot, perfect lucid ţi-aş fi scris o scrisoare elegantă şi în plic mouve. Mi-aş fi dat osteneala să compun fraze frumoase şi galant ca oficiind un cult sentimental, aş fi depus plicul la cutie.

Nunuţa dragă o ultimă rugăminte ca să închei această penibilă melopee: ia un ou roşu şi ciocneşte-l. Dar nu în cinstea acestui Fiu ipotetic şi absent, ci pentru mine, dacă nu sunt modest, pentru viaţa mea nouă, echivalentă cu o înviere.

Cu multă dragoste,

Emil Botta

P.S.1 Beat fiind, uitam esenţialul. Domnul Floru (cine i-o fi spus?) îmi face gratuit reclamă. A spus la multe persoane, care n-aş fi vrut deloc, deloc, deloc s-o ştie că sunt în cl[a]s[a] a V-a sec[undară].
Tipul începe să-mi devie din ce în ce mai antipatic şi probabil, în urma acestui trist eveniment (pentru mine), am să-i trag două palme. Asta a fost bucuria mea de sărbători.

P.S.2 Aştept răspuns.

Emil

*

[Bucureşti], 8 noiembrie 1979

Gingaşă fiică a unui nobil dispărut,

Rândurile scrise cu mâna domniei tale m-au mişcat profund.

Îţi urez să-ţi fie cât mai puţin urât, în lumea urâtă în care am ajuns să trăim.

Geo Bogza

[Domniei sale doamnei Elena Galaction, Strada Gala Galaction, Loco, Cod 78188; Geo Bogza, Luterană, nr. 1, Bucureşti, Cod 70741].

*

Bucureşti, 23 octombrie [1]945

Stimate domnule Kirileanu,

M-am instalat de curând în noua mea locuinţă din str[ada] Silvestru, 13, Buc[ureşti] III, tel[efon] 13224. De aceea, de abia azi am fost la Acad[emia] Română, unde am transmis d[omnu]lui Nicolaiasa, rugămintea d[umnea]v[oastră].

D[omnia] sa şi-a luat notă şi m-a rugat să revin săpt[ămâna] viitoare. Nu e nimic de achitat, întrucât d[omnia] sa s-a oferit să copieze personal pasagiile care v-ar interesa, dacă este vorba de d[umnea]v[oastră] în articolul lui N. Iorga din Floarea Darurilor. Cum voi avea răspunsul d[omnu]lui Nicolaiasa vi-l voi transmite.

Profit de gentileţea d[omnu]lui Vasile Ionescu şi îi încredinţez d[omniei]sale corespondenţa Carp–Sturdza, pentru a v-o aduce.

Pentru moment, nu e nimic de făcut, în sensul celor discutate de noi. Cel mult dacă aş putea tipări corespondenţa, în vreo revistă. Mai mult, nu.

Voi mai vedea iarna aceasta ce e de făcut şi vă voi ţine la curent. Originalele nu mai sunt de folos, scrisorile fiind în întregime copiate de mine.

Am trecut pe la locuinţa d[omnu]lui S[imion] Mehedinţi: s-a instalat acolo biblioteca centrală a Confederaţiei Generale a Muncii.

Sandu mi-a mai legat câteva cărţi, între care Terra de S. Mehedinţi şi T. Maiorescu de E. Lovinescu. Frumos, dar scump (1500 lei volumul).

Eu am citit multe lucrări istorice din biblioteca d[omnu]lui ing[iner] Holban, căci de cumpărat, nu se mai poate, din cauza scumpetei excesive.

Îndeosebi, m-a uimit claritatea şi preciziunea lui Petre Răşcanu, al cărui volum de Istoria Românilor (pentru cursul superior de liceu, ediţia 23, Ploieşti, 1895) nu-l citisem până săptămâna trecută.

De asemenea, Ch. Diehl – Constantinopole (Paris, 1905) şi Henry Thedenat – Pompei (Paris, Ed. Laurens, 1928).

Acum, de 2–3 zile, am început studiile unor chestiuni din dreptul civil (Obligaţiunile), pe care vreau să le fac în mod paralel, după mai mulţi autori, fiind de mare însemnătate şi pentru magistratură, şi pentru barou.

Multe salutări de la d[omnul] ing[iner] Holban şi de la d[omnul] Nicolaiasa.

Cu cele mai alese salutări,

G. Juvara

Apostilă

Am primit astăzi 31 oct[ombrie] [1]945 scrisoarea din 23 c[urent] împreună cu pachetul scrisorilor copiate de d[umnea]ta, pe care văd că ai găsit cu cale să le îmbraci într-un înveliş vrednic de autorul scrisorilor! Umbra lui îţi mulţămeşte alăturea de mine smeritul. Îţi mărturisesc că m-am bucurat să rămâie încă în anticăria mea. Ce vrei, aşa sunt pătimaşii de vechituri. Tare-s mâhnit de soarta casei bunului nostru prieten. Pe cărţile lui Petru Răşcanu am învăţat eu cu mare plăcere la Institutele Unite, unde l-am avut profesor. Iar Eugen Lovinescu găseşte cu cale să- l critice, luându-l de sus.

Călduroase salutări d[omnu]lui ing[iner] Holban şi mulţumiri d[omnu]lui Nicolaiasa pentru bunătatea sa.

G.T.K.

____________

Originalele acestor epistole, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti.
1. O durere abstractă m-a cuprins (Mauriac).
2. Nesistematic.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara