Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poemul sfâşiat de Ovidiu Genaru

Fluturii bat covoarele raiului.

*

M-au închis într-un trandafir enorm şi roşul e un început de crematoriu.
Cel care scapă şi el se îndepărtează uşuratec spre ţinta care îi ia sufletul,
uneori nici nu ştim că am murit ieri,
aflăm din ziare.

*

Lumina vine din Ierusalimul sânilor răi.

*

Acum, voi privighetori cântaţi cu anglisme.

*

Pe masă ţăcăne mitraliera de scris şi copiat actele nopţii.
Dactilografa sunt eu.

*

Ornicul octogenarului e mai. viguros ca la douăzeci de ani. Grabă mare.

*

Şi iată că din depărtări veni un mesaj: că peste cinci miliarde de ani
soarele se va stinge şi frigul cosmic ne va preface în stană de piatră.
Abia atunci, în sfârşit, vom putea consemna vremelnicia noastră.

*

Temerara, invincibila tinereţe, un episod greu de suportat.

*

Te rog striveşte-mi degetele cu uşa. Smulge-mi mărturisirea că sunt viu.

*

Poemul care fumegă e cel mai proaspăt.

*

Imperiile sunt la imperfect.

*

Către vulturiţă: Să nu faci ouă, draga mea, cu coaja tare,
să nu-ţi rămână puii-n închisoare.

*

Şi nu mai fumaţi, că muriţi.
M-au acuzat că sunt ironic; că n-am
metafizică. M-au suspectat de
manierism. Sunt prea elaborat,
prea artist, prea nu .ştiu cum.
Că nu înfrunt marile teme. Că am
un ton colocvial. Că sunt
prea intelectual. Că n-aş fi cum
ar trebui.
Că ar fi necesar să fiu altcineva.

*

Eu mereu ascund visului poemul eşuat.

*

Îmblânzirea durerilor nu-i de dorit.

*

Oraşul pare coborât dintr-un suflet slav.
Într-o poşetă pierdută se află
ultima batistă plânsă a umanităţii.

*

Când omul nu se mai poate urca în
copaci, el îi taie.

*

De inchiziţii ale vremii, n-ai cum
să scapi bătrâne.

*

Uite o femeie râzând mere. Uite un
înger patinând pe lacrima lui.
Merită să trăieşti în imposibil.

*

Din gloată să facem pâlcuri.
Din pâlcuri să ne răzleţim pe la casele
noastre câte unul. Să ne regăsim pe noi
înşine.

*

Voi, degetelor de la picioare, nu vă
recunosc, nu-mi sunteţi mâini.

*

În stetoscop e o linişte de moarte.

*

Ai dezîntinerit, bătrâne!

*

La banchete, rogu-te, să fie invitate şi oraşele mici,

*

Când, din mare vid, vor reveni
extratereştri printre noi, ne vom
întoarce în preistorii. Apoi
vom folosi ştiinţa lor superioară ca să
ajungem
din nou unde ne aflăm acum.

*

Oh, mai toate fericirile digeră un flaut înăbuşit.

*

Înspăimântătoare povară pentru
domnii cei digestivi, tu inocentă
poezie

*

Treceam strada dincolo unde
tot eu nerăbdător mă aşteptam
fluierând; tot eu uimit că deja
ajunsesem venit din alte sosiri.

*

Fie că recunoaştem sau nu e o lume
de cardiaci.
Fie că recunoaştem sau nu e o lume
de consuli.

*

Semn rău! Am văzut în Piaţa San Marco
peşti zburând în stoluri.
Mi-au ciugulit din palmă.

*

Aud ţipete: scrisorile de dragoste au
ajuns la ţintă.

*

Sunt combustibilul meu antum.

*

Mâinile scoase pe geam ies din timp şi
ciudat,
când le retrag sunt deja mai bătrâne.

*

Alege frumuseţea care doare şi nu lasă urmaşi.

*

Statul ăsta îngâmfat, ostil, fanfaron şi
rapace,
toba asta omnipotentă care bate şi
bate,
aluzie că eşti bănuit că tu
ai născocit trandafirul
şi nu l-ai declarat la fisc.

*

Să ne pudrăm discret ferocitatea. Să
părem statui.

*

Reumatismului îi stă bine în arhive.

*

Brume bizantine pe cupolele lumii
fac din septembrie imperiu,
adaugă la asta şi balansul cerceilor tăi.

*

Iată şi ultima noapte de adio,
nu mai avem nici un scop,
unde plecăm? Sânii tăi daţi la
maximum,
hotărăşte-te: semnăm declaraţia că
suntem singuri?

*

Mă Ioane, hai la coasă,
pardon, conaşule, că sunt pe internet...

*

Te voi schimba, sufletul meu. Ne vom
muta în postume.

*

Ici colo pepite de spirit ard răbdător
ca fragii în sihăstrii.

*

Era o duminică de sfârşit de mileniu,
era un lung proces de îmbătrânire
a zidurilor,
eram eu copil şi-n copil era Iisus.

*

Ignoranţă, spune-mi adevărul, cei care-l
ştiu mă mint.

*

Mării i se cuvenea întregul şi, insistând,
l-a obţinut.

*

Mă gândesc că omul se va nărui glorios
în viitor.

*

Patria îşi oxidează, fiii. În arhivele ei voi
fi un cod de bare.

*

Femeile grăsuţe cuceresc suburbiile.

*

Înspre muze drumul era interzis. Am
fost obligat să aplic violul.

*

În provincia minor, la capătul nopţii
bate dacă mai bate pendula,
vine dacă mai vine timpul, iar vestea
că-s om mă umple de
melancolie; voi visa puntea spre
Dumnezeu îngăduită de El,
înfiripată sfios, neterminată pururi.

*

Crezi că ar fi nimerit ca mama să ne
aducă speranţa la vorbitor?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara