Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Corespondenta din Stockholm:
Poetul înserării de Gabriela Melinescu


S-au împlinit patruzeci de ani de la moartea poetului Iţic Manger, născut la Cernăuţi la 30 mai 1901 şi mort pe 20 februarie 1969 la Tel Aviv, într-un sanatoriu, şoptind mai mult pentru sine: "Bine-i de cel care se întoarce acasă după ani trăiţi printre străini". În cimitirul care se află între Tel Aviv şi Givataim, pe o lespede modestă, aşa cum a cerut poetul, stă scris: "Aici se odihneşte ostenită trista privighetoare, pentru prima oară în pat propriu, calfa de croitor hoinar şi poet, cel pe veci cunoscut ca izvor de cântec". La Institutul Cultural Român din Stockholm au avut loc neuitate seri închinate poeziei unde au fost prezentaţi scriitori români şi suedezi, de toate vârstele, cu mare succes, graţie echipei de excepţie cu care directorul acestui Institut, Dan Shafran, el însuşi traducător excelent de poezie, colaborează fericit. Aceasta într-un timp în care nu se mai dă doi bani pe poezie, când editurile sunt obsedate de cifrele de vânzare.

Seara de poezie închinată lui Iţic Manger a fost precedată de seara închinată lui Paul Celan, născut ca şi Manger la Cernăuţi, în oraşul legendar cu atmosferă cosmopolită şi mare interes pentru toate formele de cultură, unde s-a mai născut şi contemporanul nostru, prietenul Norman Manea, scriitor de înaltă clasă.

De reuşita acestei seri literare în care a fost vorba pentru prima oară şi de limba idiş, limbă care a fost recunoscută în Suedia împreună cu limba samilor şi a romilor, predându-se în şcoli şi universităţi, s-a ocupat în mod special Raluca Mihu. Invitaţi de onoare au fost: cântăreaţa şi artista de renume, Basia Frydman, iniţiatoarea Teatrului evreiesc din Stockholm, pianistul Bosse Johansson, poeta şi romanciera Eva Strom, Salomon Schulman, traducătorul lui Iţic Manger în suedeză, profesor de idiş la Universitatea din Lund.

Atmosfera a fost de la început plină de melancolie vitală când Basia Frydman a citit din romanul "Cartea raiului", singura operă în proză a trubadurului care a scris mai mult cântece biblice, balade, texte pentru teatru şi filme în idiş, compunând şi muzică. Basia Frydman ne-a "topit" inimile cântând una din compoziţiile poetului din timpul adolescenţei, când el locuia la Iaşi, într-un cartier evreiesc, Podul Roşu, timp în care Iaşul era un mare centru de cultură.

Dorul de România îl va readuce pe Manger în ţară în anul 1937 când stă câteva luni la Bucureşti şi când revista Adam îi dedică un întreg număr dublu. De altfel, poetul, după cum mărturiseşte într-un poem dedicat tatălui său, din "Cânturi din Pentateuh", se considera mereu "un croitor de cuvinte din }ara Valahiei."

Dialogul dintre Eva Ström şi Salomon Schulman a fost viu şi memorabil. Salomon Schulman a vorbit despre peregrinările lui Manger în multe ţări, în Polonia (unde îl întâlneşte pe Singer căruia îi face o impresie puternică), în Franţa unde duce o viaţă de clochard trăind sub poduri şi scriind la romanul său "Cartea raiului". Eva Ström a analizat cu subtilitate romanul considerându-l actual în multe probleme legate de istoria poporului evreu.

Despre limba idiş a vorbit Salomon Schulman, limbă în care Manger şi alţi mari scriitori au scris, o limbă a fuzionării, având o flexibilitate unică şi o bogăţie de nuanţe nemaiîntâlnită. În ebraică, limba sfântă, se binecuvânta Dumnezeu - iar în idiş se binecuvânta omul.

Datorită răspândirii hasidismului limba idiş devine o limbă colorată, limba inimii, o sursă de inspiraţie pentru înnoirea expresiei.

Seara dedicată poetului Iţic Manger mi-a amintit de timpurile când am aflat pentru prima oară despre el, trubadurul care scria balade despre un secol disperat, balada fiind pentru el "un strigăt întunecat care doarme în sângele nostru". Despre poetul hoinar pentru care laptele nu fusese un lapte alb ci unul negru, despre importanţa pe care a avut-o pentru Manger folclorul românesc bogat în poveşti şi legende, cântece şi doine. Ecourile lor sunt de aflat şi în acele Volohleh şi Hore din muzica lui Goldfaden, avataruri ale folclorului românesc după cum amintea cel mai bun prieten al lui Manger, Iţhak Paner.

Lucram la revista "Luceafărul", secţia de poezie, în aceeaşi cameră cu draga mea prietenă Sânziana Pop, când primeam vizita lui Iosif Andronic care ne-a vorbit despre Iţic Manger, despre fascinanta carte "Stele pe acoperiş", apărută în 1926, despre limba idiş ca limbă a poeziei, cerându-mi mie să revăd textele sale. Prietenia noastră a făcut să mă angajez serios şi pentru traducerea romanului "Cartea Raiului", el urmând să mă iniţieze în limba idiş, limba lui Manger, limba inimii. Şi acel timp de muncă serioasă a dat roade: cartea a apărut în 1977 şi a avut un răsunător succes. Pe carte a apărut numai numele prietenului meu - între timp părăsisem ţara, legal, dar devenisem persona non grata. Dar Iosif Andronic mi-a trimis cartea tradusă de noi adăugând, cu scrisul lui drag şi numele meu.

Seara de poezie dedicată memoriei lui Iţic Manger nu numai că m-a îmbogăţit sufleteşte dar mi l-a adus aproape, în realitate, pe neuitatul meu prieten, jurnalist şi traducător, idişist rafinat, Iosif Andronic care se odihneşte în norii şi stelele de pe acoperişul poetului Iţic Manger.