Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezie de Vasile Tudor

Altă Geneză

... lumina-i prăbuşită-n mine
o gravitaţie striveşte
pasărea în nor
nici cerul nu-i desprins de sînge
numai explozia clipeşte
în centru orbitor
acolo şi cuvîntul
înstrăinează limba
neînţelesului altor
O, cum mai izbucneşte
prin orizontul orb
această inimă de vînt
iar lucrurile curg
din mine înspre mine
laolaltă ...


Sitna

... curgi, Sitnă, curgi
în maluri adormite
prin apele tale şi eu am trecut
departe-i marea cea nemărginită
marginile satului nu le-am văzut
azi cursul tău amestecă în mine
tot ceea ce-i nelimpezit
nici clopotele-înalte
nu le-am mai auzit
cum bat pe dedesupt
în ritm de vîsle-întoarse
numai susurul tău mocnit
trece prin inima mea
un frig ce izbucneşte-n oase
(priveşte-n urmă îndelung:
o albie se lăfăie în stele
undele sting şi reaprind
chiar zilele zilelor mele
cai albi pe cîmpuri de jăratec
copilăria mea umblînd desculţ...)

Curgi, Sitnă, curgi
indiferentă lume
în deal curg trupuri
numai trupuri curg...

şi mut rămîne cerul
în care m-am privit


Cerşetorul

... nici cerşetorul nu mai crede-n suflet
monezile sînt rare
abia mai sună-n zi
acel ce-şi lasă ochii în picioare
îşi plimbă modestia
tristeţea de a fi
şi-acei ce-i umbresc faţa
se uită-n trotuar
neînţelesul lor de alţii
e înţelesul lui amar
durerea nu opreşte lumea
nici o privire nu-l atinge
e fără rost să mai întindă
o mînă-n care întreg nimicul strînge...


E o lumină

E o lumină-împotmolită-n geamuri
timiditatea încolţită-n ierburi
răspunde înălţimii
cine mai aude ceea ce-i oprit
singurătăţii rugăciunii
Din ceruri se aprind imagini
între cuvintele ascunse
intimitatea-i fără margini
Cel ce măsoară libertatea
rămîne-n limite de alb
iar în clipirea lui absentă
ce-mi pare înafară
este-n adînc mai mult.


Delphi

... nu sînt cuvinte
nici tăceri
doar enigmatic
înţelesul
mă mai atrage încă
un semn de-încurajare
mi-i de-ajuns
un vînt ce nu-i potrivnic
dar inima pitită mi-i în gol
o piatră îşi aruncă
intimitatea ei: nisipul...


Degeaba

... degeaba crezi că poezia are suflet
că-n ea mai sîngerează
bolnavul de cuvînt

degeaba crezi că-n invizibil
atomii din silabe
stîrnesc şi viaţă şi mormînt

prea mare este golul
ce numai gălăgia
o înalţă ...


Miriapodul

... să nu aud nimic de mine
alţii mă aud
m-or auzi alţii
din alţii alţi ce nu-mi răspund
miriapod de alţii
cu mine prin mine călcînd...

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara