Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezie de Adrian Alui Gheorghe

Drumul spre arta pură

Și am tot vorbit
cu argumente
bine alese
pînă
nu ne-am mai înțeles
unul
cu
altul.


Abțibild

La boutiqul cu poezii
mc’ poezie
mc’ cultură
mc’ artă
înghiți tone de cuvinte
multe sînt vii încă
multe sînt moarte
frumusețea va salva lumea
scrie în toaleta din dreapta
un poet urinează
peste această propoziție
chinuindu-se să sublinieze
cu un jet ceea ce ea ascunde
subînțelesul
dar banalitatea
nu poate fi
ascunsă
nici sub o cisternă de urină.
De asta
atîția oameni plictisiți
se mișcă în peisaj
ca într-o agonie pe care și-o transferă
unul altuia
din generație în generație
mințindu-se unul pe altul
că a meritat să se nască
(măcar pentru stropul de iubire
din candelă, dragă!)
fără să vadă mîna care
îi poartă
care le subliniază existența
cu un jet de urină caldă
și atît de umană,
dar atît de umană.


Astăzi am văzut locul în care îmi va fi mormântul, din Cimitirul Eternitatea din Piatra Neamț, pe care l-am primit pe gratis ca efect al faptului că sunt cetățean de onoare al orașului

Mormântul meu e gol.
Am înviat demult.


Inima secretă detergenți

Inima secretă detergenți
pielea secretă detergenți
creierul secretă detergenți
trăim într-o lume curată, curată
în care mizerabil este doar...
(treceți un nume, dintre cele pe care
le cunoașteți, care credeți
că vă vine bine)
Soarele face curat pe cer
roua spală creierele privighetorilor din
parcuri
ploaia șterge drumurile care nu duc
nicăieri
singurul care murdărește toate
lucrurile din jur
și o face cu multă determinare
și o face cu ură
și care ne enervează pe toți cu proasta
lui creștere
este doar...
(treceți un nume, dintre cele pe care
le cunoașteți, care credeți
că vă vine bine)
Cînd scriu de fapt spăl cuvintele
de mizeriile în care sunt atrase
în discuțiile zilnice
silnice
de asta, continuu,
inima secretă detergenți
ochiul secretă detergenți
sufletul șterge de îndoială
toate subînțelesurile din cuvinte
dar vine nemernicul
dar vine creatura odioasă
dar vine pramatia fără scrupule
și face praf toată munca noastră
de zi și de noapte
și își șterge picioarele
de sufletele noastre
încît îți vine să îi pui pistolul la tîmplă
și să îl întrebi: pînă cînd, nefericitule,
porcule, vei abuza
de răbdarea noastră ...?
(treceți un nume, dintre cele pe care
le cunoașteți, care credeți
că vă vine bine).


Blues

Azi plouă.
Mîine trece moartea să își ridice
corespondența.
Poimîine e miercuri.
Apoi lucrurile intră într-o normalitate
aproape dureroasă.


Biblioteca

Cît mai avem ca timp?, întreabă
condamnatul.
O clipă, îi răspunse călăul.
O ultimă dorință, îmi este îngăduită,
domnule călău?
Dacă nu am ști noi prețul vieții, cine
să-l știe? De asta,
domnule condamnat, teritoriul meu e
viața –
viața de aici
sau viața de dincolo
în esență e același lucru
le deosebește nuanțele.
Care vă este dorința, domnule
condamnat?
Ultima mea dorință, domnule călău,
este să mă lăsați
să citesc cărțile din biblioteca aceasta
am început demult acest lucru,
dar ori nu am avut dispoziția necesară
ori nu am avut timpul necesar
ori lumina nu a fost întotdeauna cea
potrivită
mai am mult de citit
domnule călău, știți foarte bine
că fără de mine biblioteca asta își
pierde utilitatea.
Au murit acuzatorii, au murit gardienii
și cei care l-au condamnat
și copiii lor au murit;
Au venit să îl pună în libertate
dar el nu a stat să îi asculte.
În jurul lui se dezvoltase o întreagă
viață
socială un bîlci femei prostituție
Îl mai întrebau
dar dumneata pentru ce ai fost închis?
Pentru vina de a fi ucis o bătrînă
cămătăreasă
pe cînd mă numeam Raskolnikov;
pentru vina de a fi incendiat Roma
pe cînd mă numeam Nero;
pentru furtul unui diamant mare cît
hotelul Ritz.
Da, grele fapte, da grea pedeapsa.
Au încercat să îl scoată cu forța
voiau să construiască ceva
în locul bibliotecii
un supermarket
o centrală eoliană care
să macine vîntul
dar nu au reușit
să-l înduplece.
L-au condamnat din nou
pentru obstrucționare
socială a intereselor comune
tot la moarte
și i-au îngăduit
o ultimă dorință:
Cu buzele albite
cu ochii împăienjeniți de pleoape
cu sprîncenele înspicate
s-a afundat în bibliotecă

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara