Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezie de Florin Costinescu

Las sângelui...

Las sângelui în voie să-și răzbune
destinul lui de veșnică minune,
de a citi în zodii și în rune…
Călătoria lui – sfârșituri și-nceputuri,

e drumul dintre lacrimi și săruturi,
și zbor de stea și pâlpâiri de fluturi,
El leagă și dezleagă ce nu este,
de ce va fi dă pururea de veste,

ne urcă și coboară de pe creste,
Precum luminii ceru-i las întreg
s-o văd, să o respir, să o culeg,
și lui îi las destinul de vareg,

De-a-nconjura hotarul în mișcare –
de umbră și de răsărit de soare,
de vară viscolită de ninsoare…

Aug. 2015


Trup de-nceputuri…

Femeie, spune-mi, din ce coastă
te-ai fost ivit zburdalnică – și castă?
Doar treci prin fața-mi, o necunoscută,
și ochi flămânzi pe umeri te sărută,

Copilă-ai fos! Trup fraged de-nceputuri,
în scutec înfășat – și în săruturi,
înmugurind sub mii de mângâieri...
Copilă-ai fost! Și, jur, parcă- a fost ieri.

Nici nu făcusei spre lumină ochi,
când ai și fost ferită de deochi,
vreo trei icoane de trei ori sfințite,
vegheau la trupul tău, al noii Afrodite,

Și îngerii au fost chemați, de pază,
să nu te-atingă soarele cu-o rază,
O, ce copilă! Bravo omenire,
pentru această mitică ivire!...

Și totuși, bine strânsă, chiar din fașă,
zodia ta fu una nărăvașă,
pe-un cer care mereu se naște
și doar pe tine, – taină –, te cunoaște,

Femeie-acum, copila din vechime,
ajunse azi regină de frumuseți și rime,
de dulci capricii și de inimi frânte
și de dureri care încep să cânte...

2015


Iarba lui Withman

Nu vă grăbiți s-o cosiți,
s-o aruncați cu furca în căruțele voastre
cu roți pătrate,
ultima invenție a secolului
globalizat cu vârf și îndesat,
nici nu vă trântiți în ea,
cu sticla de bere în mână,
decât numai pentru somnul de veci,
ea va crește prin voi
si vă va întreba mâine – poimâine
în moarte, de Withman,
dacă a trecut cumva pe acolo,
îmbrăcat în haine de sărbătoare…

Puteți, în schimb, să puneți
câteva fire de iarbă deasupra ușii,
când plecați la drum lung,
când vă veți întoarce le veți găsi mai
verzi,
iar o gărgăriță din vârful unui fir,
vă va spune cine v-a căutat în lipsă…

Dacă vreți să-i faceți o plăcere imensă
citiți-o
începând de la rădăcină,
nu vă grăbiți să-i întoarceți filele,
pentru că stârniți vântul,
și v-o va smulge din mână
să o răsfoiască el
până dincolo de orizont,

Știu, unii vor încerca să o fumeze,
să facă trafic cu ea pe la colțuri
– marfă străină! –
sub formă de pachețele,
le este de ajuns să audă cuvântul iarbă
și deodată încep să viseze
în culori inexistente lumea de azi,
cu ifosele ei demiurgice…

2017

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara