Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezie de Ion Brad

De senectute

O porumbiţă

Spital. Gemete. Atmosferă încinsă,
De pe uşa terasei – o porumbiţă.
S-a îmbrăcat în alb, cu halat de doctor.
Parcă vrea să mă-ntrebe
Ce mai faci?
Lângă mine, o clipă,
Ca o logodnică veche, nemângâiată,
izbeşte cu ciocu-n podea,
Se suie pe căpătâiul patului
Speriată de geamătul meu.
Doctore! strig. Dă-i să-mi facă o injecţie,
Să nu mai mor!
Porumbiţă doctor, îngerul meu păzitor…

2015

 

Foale de fierar

Foale de fierar stricate
Sunt plămânii mei de azi.
Mă sufoc în libertate
Cel mai singur dintre brazi.

Eram nume în cetate
Şi iubit de camarazi,
Mă sufoc în libertate
Cel mai singur dintre brazi.

Mă întreabă luptătorul
Cel semeţ de altădată:
– De ce-ţi uiţi acum onorul
De strateg într-o armată?

Uită-te mai bine, vezi-i
Fraţi şi neamuri, prieteni mulţi,
Vin cu steagurile-amiezii,
Nu de moarte, ci de nunţi…

Doamne, tremur lângă tine
Pentru noaptea care vine!

2015

 

Vrajă

Oleandrii fac de strajă
Drumului spre infinit…
Rătăcit pe spaţii stranii
Nu-i mai văd. Ei mă trimit
La fântâna care încă
Mă mai crede tot copil
Beat de apa ei adâncă
Şi de cerul din aprilie…
E noiembrie… O vrajă
Ca o boală m-a robit.
Oleandrii fac de strajă
Drumului spre infinit…

2015

 

Chezaş
În ziua-n care nu pot scrie,
Mă ceartă munţii de hârtie,
Cu ei toţi brazii ce le-au dat
Acest tărâm mereu curat
Ce ne aşteaptă să-l cinstim
Cu vii culori ca-ntr-un chilim.
De l-am mânjit de-atâtea ori
Cu îndoieli şi cu scrisori
Nu de iubire, ci de ură,
De răzbunări ce greu se-ndură,
Acum e timpul să m-aplec,
Ca disperat dintr-un înec,
Să-i cer iertare, să mă-nchin
Cu brazii toţi… Un alt destin
Mărturisindu-l pe hârtie,
Ultim chezaş spre veşnicie…

2015

 

Poetul şi moartea

Moartea vine când te prinde singur,
În clipele când aţipesc cei dragi.
Apare tiptil ca o logodnică
Aşteptată de mult.
Nimic nu te-ntreabă. Se simte acasă.
Împrumută doar bătăile inimii
Împlinindu-şi un vis.
– Şi ce vrei să faci cu ele? O-ntreb,
Abia mişcându-mi pleoapele,
Ca nişte fluturi obosiţi.
– Să-ţi scriu un poem de dragoste
Cu care mi-ai rămas dator…

Când se trezesc cei din jur,
Zadarnic mă strigă pe nume.
Mi l-a luat să semneze cu el
Poemul de dragoste.

2015

 

Umbra

Umbra, a doua mea fiinţă
Tainică, ciudată, capricioasă,
Mă ia de braţe din când în când
Când plec de-acasă.

Se-ascunde de soare, mă las în urmă,
Scurtă, alungită, cu mine la pas,
Fuge de toamnă,
Mă preferă singuratic, retras.

Nu mă-ntreabă nimic. N-o întreb niciodată.
Cine ştie ce păcate-mi ascunde.
Cu marea ei liniştită ori agitată
Rar mă leagănă-n unde.

Lucid, ameţit, o întreb, nu-mi răspunde.

2015

 

Rugă de spital

Câte boli am târât după mine!
Ca un boxeur făcut groghi în ring!
Cu puterile Tale divine
M-ai învăţat să le-nving.

Pe câţi doctori i-ai învăţat să se aplece
Peste rănile deschise, revindecate,
Şi ca un duş rece
Ai spălat multele mele păcate.

Sunt gata să vin dacă mă chemi
Ca pe-o veche cetate căzută-n ruine
În luptă cu noile agitatele vremi
Ce-au năvălit peste mine.

O să vin de mână cu ce am, cu ce pot,
Cu prea multe cărţi scrise, nescrise
De mână cu Ioan, singurul meu strănepot

Şi cu alţii aflaţi doar în vise.

Ajută-mă Doamne, s-ajung,
După divinul Tău rost,
În drumul acesta prea lung
Tot înalt, ca bradul ce-am fost.

Elias, 20 august 2015

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara