Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezie de Traian Ștef


Noul concept

Domnule lucrurile acestea s-au mai întîmplat
Acuma vii şi mă învinovăţeşti pe mine
Că înfloresc florile
Că-s mai strîmte cingătorile
Că unul poartă haine-ntunecate
Că altul la poartă bate
Că unul plînge altul rîde
Că o cupolă se-ncovoaie
În raze mai tîrzii
De lună
Şi că nimic din ce se-ntîmplă
Nu-i a bună

Că ochiul meu nu e rotund destul
Îmi spui
Cît un sol care se întoarce la regele lui
Cît răbdarea flăcării în coarnele de taur
Sau a inelului de aur
Că ochiul de apă nu oglindeşte
Destul zici
Că orizontul e prea departe
Că viitorul e prea aproape
Şi că timpul În loc să plece ne vine

Domnule mă enervezi şi-ţi spun
Atunci
Toate lucrurile acestea au fost
Inventate de mine
Într-un moment nefericit
Şi altele multe deşănţate şi împrăştiate
După ce cărasem sute de găleţi
Din apa freatică
Şi nu reuşisem să-i scad nivelul

Atunci mi-am dat seama că s-a spart coaja
Şi nu mai ţine vraja că focul nu mai arde
Genunchiul nu mai îngenunchează
Iar sufletele se însufleţesc pe la amiază
Ca să se împrăştie pe la icoane seara
Să se îngrijească de sfinţi
Poate vin mai repede pînă nu
Rupe apa asta care tot urcă pămîntul
Să ne bată în piept
Deci mai potrivit ar fi Etcaetera
Pentru noul concept nu o apă stătută
Strecurată prin adîncimi obosite
Deşi acela stă tot timpul la fereastră
Vede şi tace şi pune tot felul de capace


Fericirea de a fi sărac cu duhul

Sărac sînt
Şi duhul meu este sărac
Dacă nu s-a îndepărtat
Dacă mai e încă în pielea mea
Dar nu-mi place ideea de a fi
Sărac cu duhul
Nici cuvîndul acesta duh
Nu-mi place
Şi mai ales că se dă
Că ţi-l dai
Despre spirit nu se spun atîtea
Lucruri rele

Cît despre împărăţia cerurilor
Tare săracă trebuie să fie
Dacă lucrătorii ei n-au vrut
Niciodată mai mult
Decît să se facă voia
Necunoscută a lui Dumnezeu

Iar veşnicia nu ştiu
La ce este bună acolo în ceruri
Dacă nu are numele meu
Inscripţionat cumva
Cît o înţepătură de ac
În palma ei simbolică
Pe coapsa ei dezvelită

Sau numele prietenului meu
Despre care nu ştiu nimic
Nu ştiu unde este el acum
Cu toate cele scrise în cărţi


Ceea ce mă îngrijorează

Ceea ce mă îngrijorează însă
Cel mai mult
E că de o bucată de timp iar nu mai visez
Şi nu înţeleg de ce
O fi vinovată vreo uşă ascunsă
Poate visul e un fel de lumină
Care nu ajunge să se precipite în somn
Poate somnul meu e ca mersul
Cu mîinile la spate aşa de liniştit
Şi se întoarce nu mai iese printre
Rîndurile de trandafiri
Din grădina minţii visul
Şi de aceea m-am supărat
Pe mine însumi de fapt pentru că
Numai visul îmi aduce claritatea
Altfel sînt obligat să trăiesc
Mereu de faţă cu acest Etcaetera
Care poate fi un domn cu capul de piatră
Un şir de măşti
Să-mi treacă pe dinainte
Ca bicicletele coborînd Mont Blanc
Valuri care se schimbă mereu în altceva
Zvîcnind fără niciun surîs
Fără nicio zădărnicie

Asta e situaţia domnule
Destul de confuză
Dar plină de rime care pun launloc
Ce a fost mai bine prin lume
Şi cimitirul plin de glume
Iar mie îmi vine să cînt
Bate vîntul frunza creaţă
Printr-o ceaţă de verdeaţă
Bate vîntu-n lemn uscat
Îndoit şi fluierat
Bate flacăra din fum
Peste cenuşă şi scrum
Bate ghiocelul gerul
Şi scoate coarnele mielul
Ba face melcul cărare
Iar pe verde şi pe soare
Toate-s cum le-ai potrivit
Din condei şi din privit
Toate-s noi şi toate-s vechi
Fără zor fără priveghi
Numai piatra somnului
Căpătîiul omului
Stă hotar în calendar
Iară lui roată la car
C-a plecat să numere
Tot ce începe cu re
Nu ştiu unde nu ştiu cînd
A fost ieri va fi curînd



Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara