Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
Poezie de Gheorghe Grigurcu


Sunt zile umplute cu nopţi

Sunt zile umplute cu nopţi pîn-la refuz
(posibilul e lipit de tîmplă cum un plasture)
sunt dimineţi mototolite cum un ghemotoc de hîrtie
(punctele şi virgulele se-nscriu
pe coala lichidă a ploii)
sunt seri ca nişte pahare goale
(o fereastră ascunsă bine
în fundătura întunecoasă a ţipătului).


Aproximaţii

În Celălalt acerbe certitudini poleite cu refugii
în tine ghearele trandafirii ale ferestrei

în Celălalt iubirile lucioase cum un nod de cravată
în tine eroicul schelet înflorind cum un arbust

în Celălalt chipul tău acoperit de fluvii
pe care nu le-ai văzut niciodată
în tine ochiul Celuilalt cum un ac gata să-nţepe

balonul infinitului umplut cu aerul odăii tale.


Disperat ochiul

Disperat ochiul întins cum un elastic
gata de-a crăpa între un capăt
şi altul al Lumii
(capete tot mai mici tot mai fragede
ca două mîini de copil).


Montană

Pietre care se scurg
unele-n altele cum lichidul din pahare

stînci golaşe care ne fac semn
să intrăm în ele

mucegaiuri plutind
pe norii grizaţi

poezia sărmana de ea
ca un animal lihnit de foame.


Ca să vezi

Ca să vezi unde e să începi să cauţi
doar ce nu se găseşte

să memorezi dimineţile
să reciţi înnoptările
să te-ascunzi aidoma unui copil
în cutele zeflemitoare-ale Soarelui

să te repeţi pe-aceleaşi teme minore
ce-i înspăimîntă pe oamenii mari

cu privirea-n adîncimea parfumului
de altcîndva
cu clipa ta în clipa
ce nu era.


Ora cinci după-amiază

Îngrămădite pe ceruri bolovanii zgura mocirla
neavînd ce face statuile pălăvrăgesc
vîntul ud îşi adună boarfele
lumini de nimic trag la ţintă-n fereşti
o melodie rătăcită pe străzi dosnice
aidoma unui om beat
aşteptîndu-ne pe masă pîinea se umflă
aidoma unui mormînt proaspăt.


O zi ca leii

Ziua aceea neverosimil triumfătoare
cu legi enigmatice fragilă asemenea artei

alcoolul o păzeşte fidel cum un cîine

dragele de ele nevrozele cîntă la chitară

ştiu am mai spus-o: iubind uităm iubirea.


Să scrii să tremuri

Să scrii să tremuri să afli să scrii
gata parcă a înota gata a înfrunta mulţimea
peisajele jucîndu-se cu noi de-a v-aţi ascunselea
umbrele ce nu sunt decît miezul uşor al lucrurilor
gemetele egoiste ce le indică drumul
memoria ce nu repetă ci doar nu lasă nimic să dăinuie
incomensurabilul măsurînd doar despărţirile scurte
aşadar să scrii să tremuri să afli să scrii
gata parcă a înota ca pe vremuri cînd nu ştiai
să înoţi cum nu ştii nici acum.


Matinală

Atîta gol e-n fereastra camerei tale atîta gol dur
dimineaţa umbrele fierb aidoma ceaiului
e încă devreme îţi spui mereu
mai poţi trişa cu candoarea mai poţi ieşi
la plimbare cu cîinele Rocky mai poţi ajunge la rîu
să te-apleci milostiv s-acoperi apa atît de neajutorată
cu chipul tău răsfrînt.


În tren

Şi cîmpul încă nici n-a început
pleoapele se strîng uşor peste clipele sacadate
mîna se lasă moale pe spetează totuşi
imperceptibil atentă (marginea orizontului
e un tăiş) dar în curînd piciorul începe
să ritmeze văzduhul ce-atîrnă
în ştreangul unui cîmp imposibil.


Constatare

Atît de mic-provincial acest cer
care-ţi intră-n plămîni cum un fum de ţigară
atît de mic-provincială durerea surdă ce-o simţi
mai mereu pe sub coaste
atît de mic-provinciali paşii pe care-i aşterni
zi de zi pe poteca ierboasă şi fără capăt.


Să recapitulăm

Să recapitulăm: reculul durerea expierea
prin aceeaşi suflare zgrunţuroasă tenace
prin aceleaşi oase trudite prin aceeaşi
nepotolită carne cum o fîntînă arteziană
însă nimic nou în aerul tot mai sufocant al amiezii
cum o minge umflată gata să crape
nimic nou între buzele tale cum un ceasornic oprit
nimic nou nici o singură tresărire măcar
a clipelor ce-ţi intră domol în piele
cum cerneala într-o sugativă.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara