Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Poezie de George Geacăr


dimineaţă de iulie.

frunza de brusture



dacă tac nu tac numai eu dar nici dacă vorbesc

nu vorbesc numai eu. dimineaţa este o coală albă

iar seara coala e mâzgălită. aş putea să las aşa

cum lasă pet textul lui. aş putea să notez după criteriul

presiunii

diferite asupra celulei. micro doişpe trage aer în piept

şi până nu apucă soarele să urce mai sus

micro doişpe se răsfaţă sub corturile răcoroase ale lui

dumnezeu.

micro doişpe este acum la inima lui dumnezeu. va mai

trece vreme

până va veni seara. până atunci

coala de hârtie va fi fragedă ca frunza de brusture.

trece peste ea buburuza

şi scorpionul. e o bună strategie

să nu înceapă ziua

de unde somnul a tăiat un hotar. dumnezeu

are depozite mari de uitare. cum ar fi

să te caţeri pe-o suliţă? dumnezeu

preferă tăcerea

şi coala albă. de-aia încep fiecare zi

cu o coală albă pe masă. dacă o vede

ştie că şi astăzi mă gândesc la el

şi-mi pune deoparte o dimineaţă

şi pentru mâine. acum

cred c-a plecat

pentru că spun dumnezeu de parc-aş spune

frunză de brusture. frunză de brusture

peste care a trecut

buburuza. ori scorpionul



dimineaţă de iulie.

bastonul tatălui meu



se plictisesc şi morţii? dacă putrezitul ar fi plicticos

n-ar fi cimitirele pline. în micro doişpe

simuleasa e tocmai bine aşezat

în centru

ca un cinematograf între blocuri.

astfel scade constant presiunea de plictiseală. cei cu

balcoane

spre simuleasa sunt răsfăţaţi de soartă. carnea tânjeşte

în apartamente

oasele

de la simuleasa

n-au nevoie de nimeni. am văzut

oasele tatălui meu. nu părea plictisit

tata

după paisprezece ani în noroi. nu părea să-i lipsească ceva.

i-am văzut bastonul

cu cap de fier. nu mai bocăneşte de paisprezece ani cu el

neliniştit nu e

ar putea să bocănească din nou ameninţător

dac-ar fi cazul. tata înjura chirurgii fiindcă voiau

să-i taie piciorul atacat

de arterită diabetică

tata urla pe coridoarele spitalului de la mânăstirea dealu.

tata a venit din caucaz cu un glonţ rusesc în picior

tata înjura generalii care au întors armele şi i-au lăsat în

rusia

tata înjura comuniştii care i-au tăiat pensia iovr

pentru c-a luptat în est.

tata a-ngropat cu el multă furie

n-are cum să se plictisească. i-au strâns oasele

i le-au pus într-un colţ. tata stă acum

în colţul gropii într-un săculeţ de pânză

tata tremură în noroi sub pânza albă stropită cu vin

tata soarbe picăturile de vin şi aşteaptă

să se amestece carnea mamei cu carnea lui din noroi

să se amestece sângele mamei cu sângele lui din noroi

tata nu se grăbeşte. poate va ieşi din sângele lor

cineva mai bun. tata a vrut totdeauna să-ndrepte

lucrurile

şi-acum are timp. are tot timpul din lume

tata e furios şi-are treabă

n-are cum să se plictisească.



cum stă-ntre blocuri

în centru

cimitirul simuleasa e un lucru sigur

te poţi baza pe el



diana. piciorul de ghips



micro doişpe. blocuri lângă blocuri

cuvinte lângă cuvinte într-o propoziţie fără sens.

le va scoate cineva din gunoaie

din praf din rugina combinatului de oţel

se va holba pensulând cu delicateţe arheologică?

melancolia între gunoaie nu are sens. în gunoaie acum

picioruşul de ghips!

în pubelă în sucul ei gastric

în ruginitura asta scârţâitoare

care vomită în maşina de gunoi.

nu mai aşteaptă nimic de la noi

ea

nici o surpriză. ei bine picioruşul de la cinci ani

de feşe tencuite cu ghips

de când ai băgat ghetuţa în roata din spate

a bicicletei poate e o surpriză. ţipai

şi nu reuşeam să-ţi extrag piciorul din spiţe

mă uitam în câmpul cu mirişti nesfârşite

dar te-ai eliberat singură cum ai făcut

iar sângele

mi-a revenit dintr-o dată în inimă. ai tropăit

trei săptămâni prin apartament cu piciorul de ghips

ca un pirat. istoria asta va trebui gândită

de purtătorul de măturică. emoţia lui

zace deocamdată pe undeva prin gunoaie



dumnezeul din micro doişpe



dumnezeu e un cerşetor bărbos cu haine soioase

stă într-o rână pe trotuar

la catedrală. cerşeşte de la trecători.

e bine să-i dai. nu e literalmente necesar

să crezi în el. ajunge teama

ceva speranţă e chiar prea mult.

nu poţi fi dumnezeu dacă nu te-aşezi jos

dacă nu ceri. dacă nu poţi asta

n-ai cum să fii dumnezeu. el poate să-ţi ceară

cum poate şi să-ţi dea. el poate să-ţi dea

cum poate să se şi răzgândească. asta e teama

de dumnezeu. de-aia trebuie să-i dai

să nu te uite. dacă ţi se pare că dumnezeu

n-ar trebui să stea pe jos

chiar ai zbârcit-o. nu trebuie judecat dumnezeu

trebuie ştiut de frică. e bine să-ţi fie frică de cineva

şi cel mai bine e să-ţi fie frică de dumnezeu.

cerşetorul ăsta bărbos

de-aia cere

ca să vadă ce faci



fantă. balada semaforului gheorghe



am aflat repede că în oraş n-are nimeni numele lui

darmite obiectele.

totuşi i-am pus un nume

i-am zis gheorghe

semaforului colţ cu independenţei.



gheorghe! mă strigau ai mei din sat

gheorghe! i-am zis semaforului

pune-mi şi mie o culoare bună.

el se lăsa greu

cu toate că-i dădusem numele meu de copil.

câte-o jumătate de oră mă făcea s-aştept

câte o jumătate de zi la intersecţie



nu zic că-n sat era mai bine.



când gheorghe punea verde şi în sfârşit traversam

mă pomeneam dracului pe câte-o stradă

fără nume. umblam printre inşi despre care nu puteam

să spun

că există sau nu. păreau să comunice ei între ei

dar eu cu atât mai tare aveam bănuieli. umblam

pe străzi înguste mă-nghesuiau clădirile lor

îmi luau pielea de pe mine

luau carnea ieşeam la capăt doar suflet.

străzi blegite de nefăcut nimic sute de ani.

străzi pierdute în vopsea scorojită

cu lemnul ferestrelor nedeschise vreodată lipit.

eram deprimat. gheorghe observa şi el că sunt

deprimat mă vedea de departe

stingea luminile

nu voia să aibă de-a face cu mine.



gheorghe! ziceam în şoaptă bucuros

c-am găsit în fine unul de-al meu.



vezi-ţi de treabă mi-o tăia rece

aici nimeni n-are numele lui



strada mihai popescu



timpul unu. nu-mi plăcea strada mihai popescu pe care

locuiesc

timpul doi. am construit alături altă stradă mihai

popescu.

imediat lumea a lăsat strada veche

şi se plimbă pe strada mea



şi pe strada mea sunt sticle goale de plastic

nu se ridică zilnic gunoiul etcetera

dar strada mea are ceva care place

oamenilor li se pare interesant să se plimbe pe ea



pe strada mihai popescu cea veche erau câteva terase

am plantat şi eu câteva pe strada mea.

beţivii au lăsat paharele pline pe strada veche

şi s-au aşezat la mesele de pe strada mea



nu mai găseşti un loc

nu mai este pic de intimitate

nu mai simţi o frunză sub talpă o adiere ceva

se consumă imediat totul pe strada mea



m-a adus la exasperare situaţia asta

dar n-am ca face

am să construiesc altă stradă mihai popescu

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara