Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Poezie de Constanţa Buzea


Dăruieşte-mi o uşă



Uşa casei străvechi stând să cadă,

I-am spus departelui meu: Dăruieşte-mi o uşă.

Respingerea lui jucăuşă, amară, m-a îmblânzit

iarăşi, ca de atâtea ori în trecut.

Cu diverse prilejuri, apoi, în viaţa ce a urmat,

până ce fiii ni se făcuseră mari, de dragul lor,

i-am trimis să-l înduplece să-mi dăruiască o uşă.

Ca din senin prăvălit, răspunsul a fost iarăşi Nu.

Refuzul fiind de data aceea cu martori, m-am

înfrigurat, ca de atâtea ori în trecut. Ce puteam face, decât să mă gândesc că într-o milostivire creştină, nimeni nu ştie cine dă şi cine primeşte.

De curând i-am scris pe o carte: Deschide-o, citeşte-o, şi sufletul meu găsindu-l, să-l simţi locul magic prin care să intri în Cer.

Iar mie, tu, dăruieşte-mi o uşă.





Triptic



Mai am de jertfit, mai am de unde jertfi,

Mai am de unde pierde-n adaos abundent,

Ca şi când nimic nu s-ar fi împlinit,

Ci doar în durată Cuvântul întrupându-se.

Am semn că tipul textului este

Mereu un amestec prezent în prezent.

Nimic nu trece ca să vină, ci stă în sine

Sosit, ca în Treime în ipostaze neîntâmplat

întîmplându-se.

*

Cu îndoită linişte caut, aştept

Ceea ce singură vine, Cartea, ca să-mi confrunt

Intuiţiile de copil. Efortul de a vizualiza

Ce citesc. Căci ce citesc are mai mult din

Nevăzut decât din văzut. între văzute aproximez

Celorlalte locul, şi umbra neştiutelor între

Ştiute. Nu la fel stau lucrurile cu netrăitele,

Niciodată, niciodată după, nu printre ci

înaintea trăitelor netrăitele sunt.

*

Dumnezeiesc de vii, nu mă îndur să le ating,

Nu ajung să o fac. înaintez cu Totul,

Ca o piramidă în expansiune lent intrând

în Cer, ca însuşi sufletul meu în Sufletul,

Spre a-mi recunoaşte şi aduna în El,

Laolaltă secretele. De nenumărat, necontenind

A se înmulţi prin cele ce se scad, necontenind

A se împuţina prin cele ce se adaugă,

A socotit Dumnezeu numărarea zădărnicie.





Poveste



Am ajuns să petrec o jale amestecată cu

nedumerire. Rudele mele odihnesc prin cimitire

la sute de kilometri distanţă. Duşii sunt mai

mulţi decât rămaşii care mai fac umbră

pământului într-un anonimat mântuitor.



Până şi copiii copiilor celor sub ochii

cărora am crescut, încep să fie seceraţi. Neamul

meu e ca o mirişte arsă. Când ne adunăm cu vreun

prilej, vag văd pe feţele lor trăsăturile alor

noştri. Moşul de pe năsălie mi se pare străin.



întruchiparea lui vie se află printre noi

sub înfăţişarea unui nepot care ne vorbeşte

cu glasul buniculu. Căutătura unora uşor tulbure

de semnul neantului. Clătinăm din cap, fiecare cu

gânduri fără ecou, fiecare cu ziua lui de azi.



Plutim în lumina pe sfârşite, ne pândim ca

într-o farsă, pradă unei halucinante multiplicări.

Perechi palide. Numai că bunicul nostru este

însurat cu altă băbătie, iar bunica noastră cucer-

nică se sprijină de un unchiaş necunoscut. Pe

fiecare îl cheamă altfel decât ştim.



Căci nu e bunicul şi nu e bunica din copilărie,

ci neamuri mai de departe, unchi şi mătuşi care

nici ei nu ne recunosc. Mulţi dintre ai noştri

s-au risipit în lumea largă, unde s-au stins.

O familie căreia acum 50 de ani nu-i dădeai de

capăt prin sate de sub clinele Vrancei.



Un neam tenace, firi dificile greu de mulţumit.

Un soi care a zămislit multe fete, unele foarte

frumoase, trăind de la o vreme văduve, pe lângă

copii şi nepoţi, în amintiri fără pată, până la

adânci bătrâneţi, devotându-se sub numele soţilor

rosturilor simple, omeneşti...





Pustiul altora



Pe unde,

Fără nume şi fără vreun semn

Le vor fi albind oasele celor ce

Au întemeiat modestele noastre familii?



Bunicii basarabeni

S-au prăpădit aproape singuri,

S-au şters din memoria crucilor

în ţinuturi mereu ocupate,



}inuturi pe care,

Nu mi-a fost dat în răgaz să le văd,

Nici nu m-am învrednicit în răstimp

Să le caut.



în vremuri tulburi,

Ceva demonic parcă, din seninătate

Le-a tras la sine cu tot cu ierburi

Şi catedrale himerice.



Ca fără scăpare sunt,

în pustiul altora. Statornica,

Fragila lor nemărginire există,

Luminând dinlăuntru spre în afara

Hotarelor altora.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara