Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezie de Ioana Dinulescu

Plita lui Dumnezeu

E treisprezece mai, duminică,
sărbătoare pe înţelesul tuturor.
Bunul Dumnezeu se pregăteşte
să ne prăjească pe plită.

Mă răcoresc în iarba tehuie
şi-n resturile
cinei de sâmbăta seara
printre blocuri.

La confluenţa lui treisprezece
cu treisprezece bis,
istoria municipală îşi dă poalele
peste cap,
rânjeşte mânzeşte.

Calina Canina Karina
latră patetic la cerul abstract şi senin.
Îi răspunde răguşit şi hapsân,
istoria municipală,
paceaura bătrână, ascuţindu-şi caninii

galbeni, tociţi, pregătindu-se
să devore ce-o mai rămâne din noi
după ospăţul pantagruelic, alzhimeric ,
de sâmbătă seara,
al bunului Dumnezeu dintre blocuri.


Doamne, să mă hrăneşti


Doamne, aş vrea să fiu mâtza ta
cu gheare şi aripi
şi pureci mici între gherutze!
Să mă salvezi toamna din tufişuri

însângerate de măceşi,
din gura flămândă a câinilor fără stăpân.
Să mă duci la tine acasă,
pe acoperişul blocului cu 13 etaje.

Să mă îngădui iarna întreagă
la gleznele tale, la poveştile tale
cu îngeri păzitori, cu poeţi glorioşi,
cu nopţi de iunie în care ne vom legăna

împreună în hamacul de borangic
al greierilor, al cicadelor.
Doamne,aş vrea să mă hrăneşti
ca şi cum aş fi

primul poet hămesit din păşunile tale,
prima tulpină de cais răsărit copilăreşte
din crăpăturile cămăşii de beton
a balconului de la etajul opt.


Lasă-mă, îngere, să fiu


Nu-mi mai sufla în ceafă, îngere Ioan,
de cine vrei mereu să mă păzeşti,
să mă aperi?

De câinii vagabonzi, de pisicile fără stăpân,
de vrăbiile gureşe?
Dă-mi pace, nu mă strivi
cu grija ta îngerească,

ia, sunt şi eu, acolo, oţârică de om,
o firimitură rostogolită sub mese îmbelşugate,
la nunta din Caana Galileei,
Văduvă trandafirie, a nimănui.

Prin sângele meu au tropotit fără urme
o herghelie de mânji,
o turmă de iezi verzi/albaştri.

Frumuseţea trupului ofilit e-o poveste
apusă demult, o monedă fără putere
de circulaţie
în subteranele toamnei.

Lasă-mă să greşesc, îngere Ioan,
lasă-mă să-mi rup glezna de aur,
să-mi mototolesc aripile de hârtie
şi rochia incoloră de Văduvă trandafirie,

să mă rătăcesc între pereţii de lut
ai Bibliotecii din Alexandria.
Lasă-mă, îngere, să fiu poet anapoda,
cum sunt,

să scrijelesc versuri stângace
pe hornurile acoperişului unde se lăfăie
burtos şi imens ca un poem fără rimă
şi sens, Mefisto:

al tău, al lui, al meu.


Istorii ale nimănui

E mai, la început, când temeliile lumii
se răsfaţă pe întrecute.
E mai: Rosa Canina explodează
în petecul/ pântecul verde
din faţa blocului cu treisprezece etaje-
treisprezece istorii ale nimănui.

Aprilie a fluturat pe la tâmplele noastre
ca o foaie de hărtie velină
rătăcită de bunul Dumnezeu ,
şcolar în clasa I.

În curând vor exploda în floare
salcâmii şi teii din oraşul Craiova,
pe când sufletul de poet vetust şi romantic,
va duce resemnat la ghenă
rămăşiţele cinei de taină

şi rochia de nuntă a Mariei Magdalena,
după care, fericit ca oul de cuc
oploşit în cuiburi străine,
o va lua razna pe străduţele desfundate
ale orăşelului de câmpie.


Coperţile din Alexandria


Luni dimineaţa mă trezesc visând
fărăhotarele dimineţii de sâmbătă
şi,uneori, poet netot şi hai-hui,
harta absurdă a după-amiezii de duminică.

Iubesc sâmbăta şi duminica.
Ele au, chiar şi-n miezul virgin/putred
al iernii/verii, un îngeresc sunet
de cristaluri ciocnite sărbătoreşte la nuntă.

Visez libertatea de-a fi prizonier
între pereţii casei, între zidurile
proaspăt văruite ale sufletului sălbăticit
printre poemele de singurătate
ale verii trecute.

Visez că sunt mereu la capătul
de sfârşit/ început al săptămânii,
al lumii; visez că-mi zburdă vesel
prin artere şi vene un şoricel

sensibil şi transparent, oaspete
hămesit/ fericit
între coperţile Bibliotecii din Alexandria.


De m-ai dojeni părinteşte...

Doamne şi Tu, dac-ai fi puţin mai înţelept
decât mine, oţârică mai mult,
m-ai lua de mână într-o seară de vară,
de iulie 3,

mi-ai pune în palme cartea
cu o mie de file nescrise,
apoi m-ai dojeni părinteşte:

netoato, lasă deoparte gâlcevile trupului ofilit
cu sângele nesăbuit de tânăr
şi de roş-albastru,
lasă de-o parte telejurnalul de la orele
h trecute fix
şi scrie cartea aceasta cu o mie de foi albe!

Atuncea, Doamne, aş afla şi eu, bezmetică
văduvă trandafirie,
dacă mai locuieşti şi acum pe acoperişul blocului cu 13 etaje,
dacă ai şi tu probleme cu ...apa caldă
şi cu motanul obraznic al vecinei de nouă.

Aş afla în sfârşit, bunule Doamne,
-ce fericire!-
că eşti puţintel, oţârică mai înţelept
ca poetul netot care sunt,
ca mine! n

Ziua de mâine, 3 iulie

În seara asta în care vecina de la nouă
îşi lustruieşte casa în prag de sărbători,
iar motanul ei pricăjit
încearcă să vâneze un guguştiuc
şi mai pricăjit,

eu privesc în oglinda unei cărţi
de nisip.
Strâng pleoapele, mi se aburesc ochelarii.

Lustruiesc lentilele încercând să zăresc
ziua de mâine, duminică, 3 iulie
anno domini 1950.

În costum de argintie mătase
îngerul străin îmbrăcat ca de nuntă
trece fluierând pe sub balconul
de la etajul opt:

pe umărul drept el poartă o aripă
de hârtie imaculată, sub umărul stâng
doar o sabie ascuţită
ca un creion chinezesc.











Alter-ego-ul meu hlizitor

Doamne şi Tu, nu mă mai lua în balon,
nu mai face mişto de mine
de parc-ai fi motanul vecinei de la nouă,
alter-ego-ul meu hlizitor!

Uite, e dimineaţa devreme,
e Mai, e pragul lui Cireşar,
macii au înviat în poala Ta
după ploaia de azi-noapte,

şi gardienii de la colţul străzii
par mai tineri ca îngerul Ioan,
au obrazele spălate cu apă de ploaie,
stau de vorbă civilizat,

occidental cu ţiganca Mercedeza,
o lasă să le ghicească în palmă
sfârşitul lumii,

o imploră spăşiţi să le fluture
cele 666 fuste de mătase
peste epoleţii lor de aţă chinezească.

Doamne, e primăvară în toi,
măceşul răsărit aiurea din crăpăturile
de ciment ale balconului de la opt
mă mângîie/sfâşie

cu spinii lui fragezi, îşi lasă
ADN-ul în arter/venele mele,
mă însămânţează de parc-aş fi solul
fertil în care Tu însuţi îţi înfigi
rădăcinile devoratoare!

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara