Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Poezie de Ion Maria

pîinea şi vinul

este atîta mizerie
în lume
încît poemul meu
nu vrea să fie
o pată în plus
pe faţa ei murdară
el vrea doar
să vă dea
pîinea şi vinul
cele de toate zilele
acelea care ne pot
apropia
măcar cu grosimea
unei foi de hîrtie
de cer

oamenii

noi oamenii
suntem doar
pragul
pe care florile
păşesc
atunci cînd trec
de la un cer
la altul
grîul şi macii

ca orice poet
care se respectă
noaptea leagăn
grîul şi macii
pînă ce adorm
fericiţi
sub stele
prunci cu vocaţia
răstignirii

imaginaţi-vă

imaginaţi-vă o zi
în care
între oameni
şi flori
va fi
în sfîrşit
pace

urme de paşi

sunt urme de paşi
în Ocean
şi pe acolo sufletul meu
a fost
în căutarea ta
nici acolo nu te-a găsit
ştie unde eşti
dar nu are cum
să ajungă
la tine
între noi e mai mare
distanţă
decît cea dintre
Dumnezeu
şi lume

ceaţa

fără tine zilele mele
sunt numai ploioase
atît de umede
încît nu mai văd soarele
chiar şi atunci cînd acesta este
strălucitor
sus pe cer
peste ochii mei
este mereu o ceaţă
aşa cum era
peste pămînt
înainte de facerea
omului
cum să fiu
o fiinţă întreagă

prea obosit să mai scriu
cu sufletul împrăştiat
într-o mie de cioburi
fiecare reflectînd
altceva
cum să mai fiu
o fiinţă întreagă
cu rădăcină
tulpină
şi flori
prea obosit să mai scriu
cu mai multe neîmpliniri
decît un batalion
de oameni
cum să mai fiu
o fiinţă întreagă
cînd nu te mai am
lîngă mine
şi sunt doar o lumină
fără cer

curcubeul

fiecare om are
curcubeul lui
unii îl găsesc
alţii nu
pentru fiecare există
o clipă prielnică
în care poate
să-şi găsească
curcubeul lui
toţi oamenii îşi caută
curcubeul
ziua
numai poetul
îl caută noaptea

o jumătate de oră

la cinzeci de metri
sub apă
un scafandru
poate rezista
cel mult
o jumătate de oră
adică
tot atît cît îţi trebuie
să citeşti
liniştit
o poezie
care cîndva
ţi-ar putea salva
chiar
viaţa
privind în gol

uneori
ca-n filmele lui Tarkovski
Dumnezeu priveşte îndelung
în gol
o privire pierdută
fără gînduri
atunci este probabil
poet
versurile clocotesc în el
ca un alcool tare
şi nu ştie cum
să le scoată afară
priveşte îndelung
pierdut
în gol
aşteptînd parcă
să cadă
zăpadă

trăiesc
în religia poemului

trăiesc încă în religia
poemului
aşa cum îmi aduc aminte
de valurile mării
văzute cîndva
în copilărie
trăiesc în religia nopţii
şi-a norilor
ceva ce trece prin viaţa noastră
şi lasă urme adînci
în umbra ce-o lăsăm pe nisip
trăiesc încă în religia
poemului
şi Dumnezeu mi-e cel mai aprig
critic literar
în fiecare noapte mă critică
cu stele
şi ploi venind
de departe

contemplativ

contemplativ
sătul de această lume
care numai tristeţe
ştie să-mi dăruiască
voi sta în poziţia
lotus
pînă voi deveni
şi eu
o floare

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara