Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Poezie de Florica Madritsch-Marin

Timp înecat sub sticlă

Trandafirii aroganţei cresc sub sticlă
steagul ţării mele nu flutură nicăieri
l-ai camuflat
în miezul de scoică, pe timp de iarnă

arde, rodul-pământului mă arde
ca urzica

noaptea visez roşu şi roşul are miros
şi roşul are frică
şi roşul are mâinile prinse
într-o ghilotină


O înţelegere

Nebun e omul care nu ţipă
peste el se luminează negrul
şi toţi copacii
înghit din culoare

nimic nu-i cum a fost odată
în oasele noastre
urcă promisiunea
o înţelegere cu moartea
nu avem


Desene cu îngeri

Când răsare soarele, eşti aici
lângă mine
respiri
îţi întinzi cearşaful
bântui în toate direcţiile
fierbi în apa în care tocmai
a fiert soarele
numele îţi este martor al violenţei
dureroasă provocare/ dureros
aluneci în gol
vântul mătură jertfele
eşti aici lângă mine
desene cu îngeri îmi răzbesc prin creier
sunt mai singură decât ieri
decât moartea care se tolăneşte ca o floare
peste visele mele


Capul botezătorului

Dans amar peste corpul trandafiriu
tu eşti mortul de lângă mile
o umbră în hăţiş cu gâtul negru

îmi lipsesc mâinile care m-au botezat
gust mort al fricii

ai plecat
m-au vindecat buruienile
strigorii îmi omoară zilele
turma de pofte mă istoveşte, îmi
plătesc orele
le sfâşii în bucăţi
capul tău cade greu, am
senzaţia că-i lipseşte corpul
aşa străluceşte cuvântul fără contur


Un fluier, dar nici un cântec

Stau în iarbă şi-mi visez visul
un cap cu ochi umezi
păr ud sângeriu

îmi beau ceaiul
visul pluteşte în ceaşcă
neted şi sfărâmicios

îl înghit
visul are gust de miere şi lămâie
sunt oboistă şi înverzită
ca o broască ţopăi dintr-un vis în altul
ţin în mâini un fluier, dar
nici un cântec


Oraşul în care l-am citit pe Celan

Nu simt nicio durere
pretind un loc
numai pentru mine
în oraşul ăsta, în oraşul ăsta străin
în care l-am citit pe Celan
sub cerul liber voi înnopta
aşa credeam
cuvintele îmi taie limba
mă strâng de gât, aşa simt
un monstru mă priveşte fix
cu siguranţă, îmi spun
eu sunt, tu eşti
amândoi suntem ca fruct şi animal
amândoi ne târâm
un monstru ne priveşte fix
noi ne uităm în altă parte
eu sunt, tu eşti
amândoi suntem acelaşi fruct, acelaşi animal
în oraşul ăsta străin
în care l-am citit pe Celan


C-un peşte mort în mână

La sărbătoare eram toţi invitaţi
vorbele
putrezesc pe limbă
când ne gândim la sărbătoarea asta
putrezim noi înşine
cu buze subţiri cineva ne spune poveşti
cu marea
peştele albastru
soarele zbârcit
morţii, oasele lor goale, degetele

când uit cine sunt
putrezesc ca un peşte
îi visez gura larg deschisă
simt când uit cine sunt
putrezesc ca un peşte
îi visez gura larg deschisă
simt cârligul în gât
îmi mestec limba şi-mi trag răsuflarea
vântul nu încetează să mă spioneze
vântul împinge înecaţii
el împinge înecaţii oriunde
când uit cine sunt
stau pe plajă c-un peşte mort în mână

Un Godot va veni

Un Godot va vani
şi mă va face să râd

iar dacă nu vine
ne jucăm de-a v-aţi ascunselea
eu mă ascund mereu
acolo
unde tu mă poţi găsi
în miezul pământului tău

Poezia albă

Nu ştiu pe ce perne
să mă odihnesc
pernele-s umplute cu vise
litere din care mănâncă fantezia mea
este flămândă
este roşul dimineţii
mă vinde
se vâră între mine şi poezia albă
bate în cuie ceea ce scriu

creierul meu este o lumânare, arde
până spre orele dimineţii
când arde sunt mulţumită
cu răsuflarea tăiată îi ies în întâmpinare
număr
de cincizecişicinci de ori
arsurile într-o lumină orbitoare

le posed
le aştern pe hârtie

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara