Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Poezii:
Poezie de Carmen Elisabeta Puchianu


La Braşov trăieşte o scriitoare de limbă germană, specimen rar azi în România; ea duce mai departe ştafeta generaţiei de aur a tinerilor poeţi germani ardeleni şi bănăţeni care s-au repatriat sau expatriat, o problemă dificil de definit..., mai simplu spus, au plecat din ţară. Aşadar Joachim Wittstoc nu e ultimul mohican. Iată că în România se mai scrie în limba germană şi nu oricum. Carmen Elisabeta Puchianu, pe care mă bucur s-o prezint cititorilor români în traducerea mea, păstrează ceva din retorica total lipsită de gablonţuri poetice, în nota preciziei şi a rigorii, chiar şi când abordează registrul ludic -, trăsături specifice poeziei europene actuale. Revelatoare la această poetă mi se pare dubla rostire "pe faţă şi pe dos" ca la împletitul ciorapilor, altfel spus: "a se citi sub cuvinte". Aşadar, poezia germană din România nu s-a stins... mai urmează. (Nora Iuga)


Constanţa

În oraşul vechi
casele se descuamează
contaminate de-o eczemă
atîrnă de stîlpii lor
despuiaţi, sperietori
din altă lume
în care-şi ascut ghearele
tulpini de iederă moartă.
Roase de lepră faţade,
se fărîmă arabescurile
îi refuză soarelui frunţile
brăzdate de griji;
geamuri negre îşi aţintesc privirea
într-un interior dezgolit, neantul.
Uite-acolo o faţă de om,
rînjeşte-n barbă,
mîna împunge c-un deget
aerul.

Pe pereţi graffiti ne arată
drumul spre plajă:
un marinar orb cu trei însemne bărbăteşti:
primul, piciorul de lemn,
al doilea, ghioaga policarului drept,
al treilea, ca 'ntr-o oglindă întoarsă
pe frunte îi e pus.

În iarba uscată moţăie un cîine,
un motan tarversează carosabilul
şi-şi înfoaie
blana năpîrlită:
coada lui are cîrlig.

În piaţa mare
printre palate şi ruine
poetul îşi savurează exilul.
Cerul deasupra mării un
spectacol al norilor:

Occidentul îşi întinde degetul mic
înspre Orient.

08.2005, Mamaia


Pe Innsteg
Timpul face jogging
pe urmele mele.
Poartă pantaloni scurţi.

Sandalele mamei
duc duminica picioare străine
la biserică.

Afară
nimeni nu mă
aşteaptă.

08.2005, Kronstadt


Natură moartă cu acvariu
Se mişcă în
acvariu un strigăt mut.
Ochii se cască sticloşi.
Moartea înoată
fără să-i pese
printre peştii coloraţi.
Cîndva o să se-ncurce
printre alge.

iunie 1984, Kronstadt


Poezie fără titlu
(prima de la moartea mamei)

Într-un ciob de oglindă
mii de cioburi şi încă
eul meu,
descompus în particule mici,
mă priveşte ca un străin
într-o repetare infinită
drept în ochi.
Nu se poate nici recunoaşte,
nici recompune.

Se risipeşte fără noimă:
un caleidoscop stricat
zăngăne

16.11.2003, Kronstadt


Cadenţă
(notat într-o sală de concert)

Prea devreme
s-a aşezat primăvara
la pîndă,
coşmarul iernii
o bîntuie, încă
pocnindu-i ger în urechi
pînă se fac roşii şi cad.
Pomii de Crăciun
şi-au încheiat misiunea de mult.

Cadenţa
se sparge în degetele
pianistului,
se-ncurcă în corzi
şi nici nu şi-a deşirat colierul alb-negru.

Zdrăngănind întrerupe
prezentul
amintirea
poeziilor
scrise
cîndva
e hîrtie lucioasă.


În sala de concert.

Între allegro şi adagio
se tuşeşte
palmele aplaudă
la întîmplare.

Pianistul
îşi iese din fire
loveşte cu furie clapele
să smulgă din ele restul de sunete

de parcă
şi-ar scutura totul
din mînecă.

20.01.2007, Kronstadt


Una la fel
pentru Yorick
Ceva se anunţă:
Pantofii paşilor tăi,
şireturile pantofilor tăi,
tivul pantalonilor tăi,
şuviţele părului tău.
La scurtimea mînecilor tale
mă abţin să mă gîndesc.

19.04.2008, Reşiţa