Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Poezie de Claudiu Komartin


***

Aveam vreo nouă ani când a murit Emil

leucemia îl chinuia încă de când a-nvăţat să meargă

ai lui şi-au pierdut minţile de durere

acum aş vrea să am mai multe amintiri cu el

Emil era blând şi frumos ca un înger

de când i se agravase boala îl vedeam destul de rar

pe la şcoală venea doar o dată la câteva săptămâni

ţin minte şi acum că într-o după amiază

în curte

a ridicat de pe asfalt un porumbel mort

îl luase în palmele lui micuţe ca pe un prunc

încerca să-i redea suflul vieţii

care în curând

şi pe el avea să îl părăsească

doar câteva săptămâni mai târziu

după înmormântare taică-su a plecat de acasă

spunea peste tot că soţia lui a luat-o razna

şi aşa era

sub ochii noştri femeia s-a rupt complet de realitate

stătea de vorbă cu Emil

îi făcea prăjiturile lui preferate

în vitrina cu bibelouri ţinea porumbelul mort

care între timp se descompusese

oasele lui albe străluceau printre penele răvăşite

ca o dovadă vie a purităţii celui plecat.



***

Scriu noaptea într-o dureroasă dezordine

presimţirea unui dezastru mă îndeamnă să nu mă

opresc

vocea mea tandră ca o piatră de moară

macină-n gol cuvinte

mereu înaintea mâinii

acum că hârtia s-a împuţinat văzând cu ochii

mâna mea scrie mic şi fără vreun semn de punctuaţie

independent de trup sau de nisipul aşternut pe laringe

stau la pândă

viaţa mea nu are sens

dacă ceva scapă privirii mele puternice

tatăl meu a fost ofiţer

şi astăzi mă îngrozeşte către dimineaţă

umbra lui milităroasă profilată de-a lungul peretelui

acum tatăl meu e aproape un om bătrân

se ţine încă bine

îmi reproşează mai rar decât altădată

că sunt neîndemânatic

şi indisciplinat

îl scotea din minţi că nu produc mai nimic

şi că pun suflet pentru lucruri pe care nu le-nţelege

scriu noaptea şi asta îmi dă curaj

obrajii îmi dogoresc

de parcă aş sta lungit pe zăpadă

în piaţa constituţiei

şi aş privi casa poporului arzând.



***

Oraşul arată cu totul altfel decât îmi spui

mă asigură Robert

care nu mai face de cinci ani nici un pas

prin Bucureşti pe picioarele lui

are o maşină străină scumpă şi costisitoare

geamurile semitransparente filtrează perfect

realitatea de afară

nimic nu îţi poate izbi retina

înăuntru aerul e proaspăt şi înmiresmat

îţi alegi orice muzică vrei

radio-ul prinde câteva sute de posturi

la stopuri zdrenţăroşii care cer mărunţiş

sunt cantităţi neglijabile

victime colaterale

"progresul nu poate fi conceput fără sacrificii"

când eram mic Robert

fratele meu mai mare care pe atunci era pionier

îmi citea dintr-o carte cu multe desene viu colorate

priviţi copii cum creşte oraşul nostru

ne înfioram amândoi auzind asemenea vorbe

dar astăzi

când îi văd pe copiii lui

copiii lui frumoşi care nu ştiu nimic despre viaţă

abia mă pot abţine să nu le vorbesc

despre lumea asta perfectă

în care

cu cât timpul înaintează

rădăcinile nedreptăţii şi ale urii sporesc.



***

Din nepăsare, şi nu fiindcă ar fi nevoie de timp

pentru a-l contempla prăbuşit pe asfalt

poate să putrezească, în plină stradă

cadavrul pe jumătate gol al unui bărbat



vreme de două, poate chiar trei zile

pe lângă zdrenţele năclăite ale cerşetorului

mort de foame sau frig

au trecut vreo două, poate chiar trei sute de oameni

fără să se mai mire de prezenţa acelui corp

nelocuit rece sfârşit

descompunându-se lent sub lumina neoanelor PANASONIC,

de paloarea sintetică a oricărui produs în serie

până la urmă

câţiva câini s-au apropiat

prudenţi

adulmecând toată mizeria lumească şi tristeţea trupului

străbătut cândva de dorinţe, iluzii şi pasiuni



au aşteptat puţin

şi au început să latre



parcă s-ar fi întrebat dacă au înainte un om

sau o floare



apoi s-au aşezat împrejur, greoi şi docili,



uluiţi încă de tăria miresmelor sale.



***

Alunec fără zgomot printr-un hăţiş de priviri

lângă mine cineva se poticneşte şi varsă

pe costumul de catifea raiată un pahar de espresso

câteva gesturi lichide claxonul unei maşini negre cu girofar

escaladând un mic munte de voci în aerul cald

străpuns ca o sită de nenumărate feţe şi mâini întinse

ca pentru un psalm pe care nu ai cum să-l auzi



păsări halucinate ţi se reped peste umeri cu ciocul întredeschis

stoluri întregi prăbuşindu-se către o mare fericire bituminoasă

în timpul ăsta auzi ceva nou la tot pasul

omul zilei a făcut omul zilei a dres

fiecare vorbeşte asudat grăbit şi cu faţa roasă de furie

împingînd vorbe fără încetare în cuptoarele factice

de parcă s-ar lucra la un text mai mare

ca un zumzăit continuu al acestei materii

înghesuite în cazanul unei locomotive uriaşe



alergi în uralele a o sută de mii de guri lacome vârâte în

marsupiul străzii

mai încolo altcineva se va face praf şi pulbere

desfăcându-se în oase, zgârciuri şi dâre de carne

noi vom continua să alunecăm dârdâind fără chef şi în

pragul extincţiei

când la televizor se va spune că totul e-n regulă

un cameraman priceput va filma câinii îngroziţi de vedenii

haite întregi implorând binefacerea unui călău cu toporul

milei în mână

prin aerul rarefiat, ciuruit ca o sită de chipuri şi mâini

carbonizate

într-un desfrâu colectiv perpetuu şi fără ieşire



dar toate astea cu ce preţ



dar toate astea cu ce preţ Doamne.



***

De unde toată această bunăstare a unui provizorat

în definitiv atât de incert, de fluid - de când am ajuns

aici

eu unul sunt fascinat de toate lucrurile ce nu există,

dar asta, e drept, numai când beau foarte mult



şi de unul singur, iar o lumină cleioasă,

împrăştiind parfumuri de oleandru se prelinge

pe masa la care-nşir versuri până târziu, când

capul începe să mi se scufunde - încetul cu-ncetul,



şi muzical - prin coridoare tot mai întortocheate,

din care nimeni nu scapă - deci nu-ţi rămâne

decât să deprinzi umilinţa, cu paşii cei mai mărunţi

şi mai albi - ca-ndată să îţi auzi inima poticnindu-se,



precum o bilă scăpată pe scări, în noapte.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara