Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

 
Poezie de Mircea Petean


dacă veţi întâlni pe străzile
urbei un ins abstras
ferecat în sine
surd orb mut în raport
cu mişcările preajmei
apoi să ştiţi că acela-i omul muntelui
cel ce în alte vremi era soldat în oastea
lui Avrămuţ
şi în această calitate stătea de poveşti
cu tovarăşii săi de luptă sus
pe-un tăpşan la marginea pădurii pârlite
de jarul toamnei când
cum stătea el rezemat frumos de-un
trunchi
numai ce mi ţi-l apucă o criză de ilaritate
şi
cum se scutura de râs
numai ce nu'ş cum se făcu
că se desprinse de pomu' cela
şi începu să lunece pe opinci
ca pe schiuri
căci era destulă frunză căzută
şi se ţinea drept şi nu scotea un sunet
se auzea doar pădurea vuind încetişor
de parcă s-ar fi pornit vântul din senin
apoi inevitabilul se produse şi oşteanul
nostru nimeri fix în mijlocul unui grup de
honvezi înarmaţi până-n dinţi
care se speriară mai rău decât tânărul
nostru când se pomeniră cu această
apariţie de teatru popular între dânşii
acum ştim precis raţiunile pentru care
ceva mai târziu
când îi sosi şi lui sorocul
poetul făcu armata la cercetaşi
*
căci istoria nu-i făcută din mari isprăvi ci
din întâmplări mărunte
tragi-comice absurde sau crude
ca măcelul care a urmat
*
corabia prezentului aruncă ancora în
apele trecutului
numai aşa putea-vom spera
la un pescuit minunat
numai aşa putea-vom nădăjdui să
întâlnim şi noi la marginea recifului inimii
un roi
de rechini-ciocan
care de milioane de ani - pare-se -
nu au schimbat o iotă din ritualul erotic
*
poetul creează nedumerire deranj chiar
perplexitate
şi
în final
provoacă măceluri
ca soldatul lui Avrămuţ
că de-aia-i poet
*
nimeni nu te urmează
în moarte
te duci singur
iar absenţa e repede suplinită de vreun
obiect un gând sau un eveniment
oarecare
de aceea dau sfat -
închide-te dormi şi visează-n neştire până
la a doua venire
ascultă ce-ţi spun
*
cuvintele care există în absenţa lucrurilor
se numesc zei
iar lucrurile care există în absenţa
cuvintelor tot zei se numesc
prin urmare când numele meu se va
desprinde de fiinţa mea
precum sufletul de trup
în zeu se va preface
cuvintele - cum am văzut -
pot deveni zei
dar zeii nu pot fi cuvinte
ei sunt doar mâncători de cuvinte
devoratori de oameni-născocitori de
cuvinte
zeii nu sunt numai crono ci şi omo şi
telofagi
*
decât în vestite catedrale afumate
la umbra zidului muced de mănăstire
în Sfântul Munte sau în bucoavne scrise
într-un jargon imposibil
mai degrabă îl prinzi pe Dumnezeu de
picior pe o potecă de munte
pe cărarea ce duce de-a lungul râului
în odaia de lucru sau chiar în dormitor
am zis
*
era o casă plină de uşi
o casă plină de uşi era
şi
se făcea că vroiam să ies din casa
aceea
dar abia ieşeam dintr-o odaie că intram
în alta
în sfârşit
după nesfârşite peregrinări
am ieşit într-o curte interioară
dar nu eram singur
aproape ca-n Marile Speranţe
celălalt m-a întrebat scurt
cum să ne batem
în săbii să ne tăiem în luptă dreaptă
să ne luptăm
sau să ne batem în sertare
în sertare că-s mai sertare
aşa că loveam orbeşte cu sertarele cu
care ne şi apăram
ori te pomeneşti că ne băteam cu cărţile
din sertare
dar
fiindcă era linişte şi era seară
nimeni nu vedea cărţile de sertare
*
în locul unei feţe de om
în oglindă s-a ivit un vârtej
cobora până în vidul luminos al tăcerii
şi
urca lărgindu-şi înspăimântător marginile
pâlniei
în care cădeau de-a valma aştri vii şi
morţi
cu tot ceea ce se afla într-înşii
atingea cu marginile
de care atârnau nesfârşite colonii de
muşchi şi licheni
miezul întunecos al liniştii
plină de vuietul lumii
apoi
oglinda s-a umplut de feţe ca o arenă
de circ
în timp ce semenii lui se-ntrec să-şi
probeze vrednicia
mânaţi de gustul performanţei cu orice
preţ
de pofta de glorie
şi de setea de putere
într-un-târziu-dumiritul
care ştie
că are timp
că este timp
că e timp destul
respiră
căci mai presus decât toate este ritmul
respiraţiei
egal implacabil deplin
*
în loc să facă asceză cu eremiţii
să facă prozeiliţi cu iezuiţii
să intre în cârd cu pelerinii
necum să rivalizeze cu mandarinii
să scrie tomuri despre Om şi Dumnezeu
sau măcar despre problematica omului
din Panticeu
într-un-târziu-dumiritul
respiră precipitat
căci mai presus decât toate-i iubirea
de la uşă pân'la pat părul ei
pe care calci ca pe ape
tu
într-un-târziu-dumiritule
ştiutor ca pe apă al deosebirilor dintre
eros şi agape

(din Cartea de la Jucu Nobil III, în curs de apariţie)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara