Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Poezii de Octavian Doclin


Sînge de vişin

Adei, întotdeauna
spăla în sînge de vişin
în fiecare dimineaţă Cartea
aşa cum săruta în fiecare seară
semnul de pe umărul stîng al iubitei
cu geamănul de pe umărul său drept
din contopirea aceasta împotriva căreia
nu se putea opune
un dat o poruncă din naştere
se năştea întotdeauna un cuvînt nou
găsindu-şi firesc locul lîngă celelalte
astfel că după spălarea de dimineaţă
Cartea sîngera
într-atît încît nici Stăpînul n-o mai putea citi
de înţeles nu mai putea fi vorba
uitată fiind mai repede decît crezuse

(trădată mai repede decît s-ar fi crezut
gîndi surprins şi cu părere de rău
Scribul)


Ciocîrlia, melcul şi copilul bătrîn

copil, adesea, se culca pe dealul doclinului
cum morţii satului din cimitirul din
curtea bisericii
păzea ciocîrlia în zborul ei halucinant
spre cer
cîntînd totodată într-un fel nemaiauzit
pînă atunci
mult mai tîrziu l-a înţeles şi i-a înţeles
chemarea
o privea şi-o asculta pînă o pierdea din
vedere
îl trezeau din visare doar coarnele
melcului
scoase anume să-l facă să vadă că
pasărea
revenea din înalt apropiindu-se
întotdeauna de umerii lui fragezi pentru
puţină odihnă
în acelaşi timp se auzea fluieratul
locomotivei marfarului
în altă depărtare îi număra şirul nesfîrşit
de vagoane
pînă cînd ciocîrlia nerăbdătoare îi şopti
la ureche
s-o urmeze surprins melcul văzîndu-se singur
n-a înţeles niciodată trădarea copilului
devenit deodată bătrîn încercînd să-şi reamintească
imaginea coarnelor melcului din copilărie
închise de mult în cochilia pietrificată


Hambarul cu amintiri

adesea
din hambarul cu amintiri
îi apare imaginea arcului
cioplit de bunicul său din lemn de corn în pădure
atunci cînd îşi păzea vitele
duse la păscut
care măsura
puterile minţii tînărului de-atunci
a secerii ascuţite
cu care tăia bărbat fiind
de la rădăcină tulpina grîului copt
a înţelepciunii
acum firul cu plumb al vîrstei
a înţepenit într-o cumpănă
pentru un timp
pentru cît


Poezia

într-o dimineaţă
am privit-o în ochi –
în loc de lacrimă
o dîră de sînge ceresc


Pata

din grădina minoră
a casei natale
a tăiat cu cuţitul
de argint al copilăriei
tulpina unei flori nenumite
de atunci pe mînă
i-a tot crescut
o pată de sînge ceresc
învăluindu-i-o
cum o mănuşă


Cu o mînă uscată

…am scris răspunsul
la întrebările incriminatoare
ale Stăpînului meu
îşi începu Scribul
testamentul


Poem

minim cuvîntul Scribului
către Stăpînul său –
sabie cu două tăişuri
(auzit numai în nopţi cu lună nouă)


O singură filă

ajuns în locul unde au fost ridicate
cîndva corturile
care atunci păreau de necucerit de
neînvins
nu ştia ce să creadă
au fost dărîmate de vreun cutremur
unii spun că n-au fost locuite niciodată
alţii că acel cutremur neştiut
ar fi avut loc într-o altă vreme
sigur este însă că au fost luate cu asalt
de cele cu sîngele-n fierbere
în vinele tinere
ce-a rămas după măcelul urmat
au fost doar grînele şi vasele cu untdelemn
cu care au supravieţuit pînă atunci
cele ajunse acum netrebuincioase şi
în putrezire
precum şi o singură filă rămasă
nu se ştie cum
rătăcită din însemnările Scribului
unde se poate citi doar atît
cu credinţă intraţi şi cu dragoste
dar nădejdea lăsaţi-o afară


Definiţii

o religie fără putere
o toleranţă a atracţiei carnale
împotriva evlaviei
un tîrg de vechituri spirituale
împotriva depozitului sacru
nenumăratele cămări
pline de abuzuri şi pierderi ale Templului
în sfîrşit eliberarea de adevăr
adevărul religiei fără putere



Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara