Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Politică şi literatură de Ştefan Cazimir


Navigînd pe marea agitată a politicii, Ştefan Cazimir nu părăseşte masa de scris. Fără a mai spune că prestaţia sa oratorică aparţine tot literaturii, autorul încredinţează tiparului noi eseuri, articole, studii literare, din cînd în cînd chiar poezii. De fapt, cu poeziile chiar începe, printr-un mic volum intitulat Pentru contra (1991), care conţine deopotrivă fragmente de jurnal, ,maxime şi conformisme", perle extrase de pretutindeni. E, în ansamblu, o ,ontologie a inocenţei": textele în sine n-au nimic subversiv, şi totuşi publicarea unora în anii dictaturii ar fi fost de neconceput. Bunăoară, un poem despre mutarea din loc a clădirilor:

Şi blocurile iată că se mută

Din locul lor lăsat de Dumnezeu!

Nu e departe ziua neştiută

Cînd va porni la drum şi blocul meu.



. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

În lături, vechi oprelişti desuete!

Voi, poliţişti şi vameşi, faceţi loc!

Se-aprind pe boltă stele şi comete

În cinstea pasagerilor din bloc.



Sub fulguirea albelor petale

Deschise larg sînt porţile de vis -

O, du-ne, bloc, pe cea mai scurtă cale

în comunism şi-apoi în paradis!

Două piese notabile din anii ^80 sînt Dar eu am văzut şi Pliniu cel bătrîn. Prima e o fantezie graţioasă, umflînd fabulos tradiţia minciunilor cinegetice, dar ancorînd fără veste într-un port al lirismuluii pur:

Puşca zăcea părăsită în iarbă,

iar inima-n piept îmi bătea vehement.

Cînd m-am trezit, de-acum leul trecuse

şi coada-i vedeam depărtîndu-se lent...



Ştiu, încă sînt urşi prin pădurile-aceste,

sînt jderi şi mistreţi şi sînt cerbi minunaţi -

dar eu, rătăcit într-o veche poveste,

un leu am văzut în munţii Carpaţi.

Pliniu cel bătrîn oferă o versiune proprie asupra dezastrului din anul '79, care îl costase viaţa pe autorul Istoriei naturale; a fost, de fapt, o erupţie de fluturi:

Cărămizii, albaştri, cu dungi de chinovar

Sau imitînd sideful şi albul nenufar,

Petale viscolite din cosmice livezi

Urcau mereu spre boltă zburînd ca nişte iezi.



Dar la un timp azurul îi săgeta în zbor,

Silindu-i să se-ntoarcă învinşi din drumul lor,

Şi sub căderi masive de aripi diafane

Se îngropau temeinic Pompei şi Herculane.

Piesa antologică a volumului se intitulează Oglindire. Construit ca o teoremă a ,punerii în abis", poemul narează aventura autorului într-o sală de muzeu, unde se descoperă pe sine însuşi într-un tablou numit Oglindire, iar apoi, succesiv şi micşorat, în încă două săli cu tablouri identice, ce se desluşesc tot mai mici în adîncul celui dintîi:

Am vrut atunci, de groază, să fug instantaneu

din sala cu vechi pînze în lungă adormire -

dar uriaş, în spate, de veghe stam tot eu,

privind tabloul numit ,Oglindire".

în orice critic doarme un poet. Poetul din Ştefan Cazimir suferă uneori de insomnie. El practică un joc mimetic, împletind indiscernabil detaşarea şi adeziunea. (Parodiile publicate în Steaua anunţau, încă din 1956, această atitudine.) Versurile lui par un asediu al poeziei care ştie că nu-şi va atinge ţelul. Totul îmbracă haina unor fandări delicate, a gratuităţii conştiente şi împăcate cu ea însăşi. Judecate în sine, adică izolat, reuşitele pot fi remarcabile. Ceea ce le lipseşte e convergenţa, ,programul" liric. Masca de poet păstrează totuşi un loc aparte printre măştile autorului, fiecare definitorie, nici una definitivă.

în 1994, Ştefan Cazimir îşi adună în volum o parte a cuvîntărilor rostite în parlament; este prima culegere de discursuri politice apărută în România după acelea ale lui Ceauşescu. La lansarea cărţii, autorul va spune: ,De ce mi-am intitulat volumul Rîsete în Parlament? Explicaţia este simplă. în stenogramele discursurilor lui Nicolae Ceauşescu, paranteza obişnuită, s-ar zice chiar obligatorie, era ŤAplauze furtunoaseť. în stenogramele cuvîntărilor mele, paranteza cea mai frecventă este ŤRîseteť. Nu este singura deosebire dintre mine şi Ceauşescu, dar este aceea pe care contez mai mult pentru a obţine clemenţa judecătorilor." Cititorul care ar avea curiozitatea să urmărească reacţiile sălii, reproduse din Monitorul Oficial, ar constata într-adevăr că, în micul volum de 140 de pagini, menţiunea ,Rîsete" apare de 55 de ori, ,Rîsete, aplauze" - de 31 de ori, ,Rîs general"- de 3 ori, ,Rîsete, aplauze prelungite" - o dată, restul distribuindu-se pe o scară cu multe trepte, de la ,Aplauze" (82), ,Aplauze puternice" (2), ,Aplauze puternice, prelungite" (1) ori ,Aplauze, strigăte de ŤBravo!ť (1) pînă la ,Rumoare" (5) şi chiar ,Vociferări" (3). Nota dominantă rămîne aceea pe care o exprimă titlul volumului. Cîteva exemple, deşi rupte din context, ne pot edifica în linii generale asupra mijloacelor folosite de vorbitor.

,îngăduiţi-mi înainte de toate să vă cer scuze pentru faptul că vă vorbesc de sus." (Rîsete)1)

,Ne-am europenizat aşa de tare încît nu mai vrem să vorbim româneşte; spunem cu toţii Ťvizavi de...ť şi ni se umple gura de miere europeană." (Rîsete)

,Nu mă tem de întreruperi, domnule preşedinte!"(Rîsete)

,în ultimul timp, prin intermediul televiziunii, domnul Adrian Severin a devenit o prezenţă familiară în căminele noastre: nici un cămin fără Severin!" (Rîsete, aplauze.)

,Nu e rău ca fetele sfioase să primească şi ele sarcini (rîsete), vreau să zic munci de răspundere (rîsete), dar sarcina ministrului de interne trebuie încredinţată unui bărbat." (Rîsete, aplauze.)

,S-a văzut limpede, în evoluţia discursurilor, că oratorii nu făcuseră exerciţii pe malul mării, iar pentru cei mai mulţi dintre ei este prea tîrziu ca să le înceapă acum." (Rîsete.)

,Domnule ministru al comunicaţiilor, puneţi urgent mîna pe o carte de istorie! Domnule ministru al culturii, puneţi mîna pe ministrul comunicaţiilor!" (Rîsete, aplauze.)

,înainte de a spune ceea ce am de spus, îi rog pe colegii cu nervii slabi să fie amabili şi să coboare la bufet. (Rîsete, aplauze.) îi voi ajunge din urmă peste trei minute şi vom ciocni un pahar de apă minerală." (Rîsete.)

,în discursul rostit sub această cupolă la 19 aprilie, preşedintele Mitterrand a spus: ŤVrem să construim o Europă a securităţiiť. Un cinic ar fi putut replica: Ťîn cazul României, treaba e deja făcutăť." (Rîsete.)

,întrebări similare s-au rostit şi în sala ŤOmniať, ceea ce confirmă o veche zicătoare: ce ştie satul nu ştie Senatul!" (Rîsete.)

,Deputatul e şi el om, mai ales dacă e tînăr, şi ca atare supus tentaţiei. Biblioteca îi oferă tentaţii intelectuale, bufetul - tentaţii gastronomice (rîsete), loja ziaristelor - tentaţii estetice (rîsete)."

,Domnule preşedinte, speriaţi colegii" (rîsete).2)

,Ieri după-amiază, în timpul vizitei minerilor, ni se cam schimbase şi nouă mina." (Rîsete.)

,mireasa şi-a pierdut inocenţa virginală, trecînd mai întîi prin mîinile Senatului." (Rîsete, aplauze.)

,Limbajul iniţiatorului este perfect sincronizat cu angoasele sfîrşitului de secol şi de mileniu: la est Cernobîlul, la sud Kosloduiul, iar la vest Fondul Monetar Internaţional." (Rîsete, aplauze.)

,Golit de orişice idee,

Mă tot întreb şi mă tot mir:

Ori Trandafirul e sub Cheie,

Ori Cheia e sub Trandafir." (Rîsete, aplauze.)

,termenul ŤSalvareť este parţial sinonim cu Ťambulanţăť" (rîsete).

,de la fiecare după capacitate, fiecăruia după rapacitate!" (Aplauze, rîsete.)

Procedeele cele mai frecvente sînt specularea dublului sens al unor cuvinte sau expresii, reciclarea unor formule consacrate, enunţurile absurde, seriile incongruente, cadenţele rimate. Efectele intertextuale ale postmodernismului sînt şi ele chemate în sprijin. O frază aparent banală, ,Nu mă tem de întreruperi, domnule preşedinte!", iscă de la sine rîsul auditoriului. Iată şi un exemplu de tip mai elaborat: ,Parlamentul a fost ales să lucreze. Parlamentul lucrează şi va lucra în continuare pînă la încheierea mandatului său. Atunci, de bună seamă, stimabile, vom merge din nou la urne. ŤDumneata o să-ţi pui candidatura, o ştim; eu ţi-o declar că mi-o pui pe a mea... luptă electorală! şi ştim că lupta electorală este viaţa popoarelor... De ce te revolţi contra adevărului?ť (O scrisoare pierdută, actul III, scena a treia)." (Rîsete, aplauze.) De astă dată, efectul a fost smuls în chip ,perfid", prin omiterea formulei citez la începutul fragmentului din Caragiale, strecurat cu abilitate în expunerea proprie, şi prin divulgarea sursei abia la sfîrşit, parcă din îndemnul unor vechi reflexe didactice.

În 1996, Ştefan Cazimir dă la iveală o nouă ediţie a Alfabetului de tranziţie, căruia îi anexează un Jurnal de tranziţie, cuprinzînd texte cu caracter publicistic din perioada postdecembristă. ,în locul scrierii unui nou volum al Alfabetului de tranziţie - explică autorul într-o Interfaţă (!) -, am preferat să strîng laolaltă cîteva file de jurnal. Folosul lor nu poate fi altul decît al unor foi de temperatură civică, deşi recuzarea termometrului însuşi trebuie şi ea avută în vedere." Titluri cum sînt Un paşaport pentru Europa, Coaliţii, Programe şi stiluri, Rădăcinile populismului, Centrul la margine, Ironia în parlament, Arta dialogului, Casa din Dealul Spirii, ,Restitutio in integrum" ne orientează, fie şi aproximativ, asupra noilor teme ale tranziţiei. Textul cel mai acut sub raportul gîndirii politice se intitulează Regim sau conduită? Privind la televizor o emisiune despre obezitate, autorul află că ea nu se vindecă prin regim, care e resimţit ca o frustrare şi obţine rezultate fragile, ci prin schimbarea conduitei alimentare. Gîndul îi fuge îndată spre alte sensuri ale cuvîntului ,regim", unde lucrurile se petrec oarecum la fel. ,Noi, care am trăit decenii de-a rîndul sub un regim politic nefast, nu trebuie deci să ne punem speranţa într-un alt Ťregimť politic. Reforma veritabilă este una de conduită. Ceea ce e sinonim cu a spune că atîrnă de fiecare în parte, că refuză soluţiile venite de sus, că angajează în procesul schimbării toate zonele existenţei, fără a neglija factorul subiectiv în favoarea celebrelor Ťcondiţii obiectiveť. Boala produsă de Ťregimť se numeşte pasivitate. Conduita, prin definiţie, e activă şi responsabilă. Regimul desfigurează. Conduita configurează. Un regim se suportă. O conduită se asumă. Tragerea acestei linii despărţitoare înseamnă, poate, abolirea unor iluzii. Dar, totodată, e o fereastră spre viitor."



Note:
1) Frază rostită din balconul C.P.U.N. (13 martie 1990).
2) La 25 septembrie 1991, minerii sosiseră în Capitală. A doua zi îşi vor face intrarea în aula Adunării Deputaţilor.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara