Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Contrafort:
Popeye-marinarul ia lecţii de greacă de Mircea Mihăieş

Chiar când, cu chiu - cu vai, se plasează de partea bună a lucrurilor, politicienii noştri au detestabilul obicei de a da o copită pe sub masă, deşi farfuriile au fost deja aşezate, iar cuţitele şi furculiţele frumos rânduite pentru festin. Ca să exemplific, iau recenta decizie a liberalilor şi democraţilor de-a merge la viitoarele alegeri împreună. Deşi n-au arătat mare lucru nici când se aflau la guvernare, nici în opoziţie, aceste partide sunt oricum preferabile blestemului naţional numit P.S.D. şi zâmbăreţului perfid Ion Iliescu. Mai degrabă sub presiunea societăţii, dar şi a sugestiilor din exterior, peneliştii şi pediştii au fost aduşi la masa tratativelor.
           
Nu se ştie, în clipa de faţă, ce formulă şi cu ce priorităţi vor fi stabilite pentru 2004. Dar se observă deja că bacteria prostiei începe să facă ravagii. Un sondaj CURS şi o analiză a Societăţii Academice Române condusă de Alina Pippidi-Mungiu pun în evidenţă câteva importante modificări pe tabla de şah a politicii naţionale. Dintre toate, cel mai spectaculoase sunt estimările privind candidaţii la preşedinţie. După ultimele estimări, Adrian Năstase ar avea mari probleme dacă ar ajunge în turul al doilea cu Theodor Stolojan, cel mai bine plasat dintre oamenii politici normali ai României. Calculul hârtiei arată că cele douăzeci şi două la sută din potenţialele sale voturi pot fi relativ uşor convertite într-un avantaj care să-l trimită pe A. Năstase acolo unde îi este locul — adică în parcul pensionarilor politici.
          
Nici n-au apucat speakerii televiziunilor să anunţe încurajatoarea reconfigurare a hărţii electorale, că pesedeii au turbat. L-au scos la înaintare pe Agathon, un habarnist politic atât de compromis încât oricum nu mai contează dacă are în jurul frunţii o coroană din frunze de palmier sau dacă în locul caninilor i-au crescut ditamai colţii dentari ai amicului său Dracula. Destul că în urma penibilelor argumente agathonice, pesedeii au primit o replică usturătoare, din care reiese cu eclatanţă că nu inteligenţa şi logica sunt punctele forte ale acestui partid al mediocrităţilor hulpave. Asta n-ar fi nimic pe lângă croşeul de dreapta-stânga ce abia urmează să fie primit în urma surpării dezastruoase a economiei, condusă cu atâta înţelepciune de „numismatul” şi „anticarul” A. Năstase.
           
Parcă pentru a ne demonstra că nu sunt cu nimic mai breji decât pesedeii, politicaştrii de orientare democrată n-au primul prilej de a-şi arăta, în deplina ei eflorescenţă, prostia. Totul a început cu o emisiune televizată avându-l ca invitat pe Traian Băsescu. Dacă tot e şef de partid, ex-marinarul ar fi trebuit să cunoască  zicala cu grecii care fac daruri. Că grecul de serviciu desemnat să înfigă momeala în gingia opoziţiei se numeşte Păunescu Adrian se pare că nu mai scârbeşte pe nimeni în România. Cu atât mai rău pentru ea!
           
Capcana era atât de grosolană, încât trebuie să te numeşti Băsescu pentru a cădea în ea. Aveam, sincer să fiu, o undă de dubiu privind „optimismul” sondajului CURS. Dar ea s-a evaporat în clipa când am văzut ce forţe dezvoltă P.S.D.-ul pentru a contracara un posibil curent de opinie cu enorme şanse de a creşte şi a-i înlătura de la putere. Scenariul e simplu, şi cred că nici n-a fost măcar nevoie să fie consultaţi băieţii de la „dezinformare” pentru a-l pune în aplicare. Din moment ce Stolojan a devenit un pericol real, trebuia urgent să i se ridice în faţă nişte baricade. Ele nu puteau veni, fireşte, dinspre Putere, pentru că n-ar fi avut nici o credibilitate. Ca dovadă, scheunăturile lui Agathon au avut efectul contrar: ele au arătat o putere... neputincioasă, văităreaţă ca o babă lovită de reumatisme şi scleroze.
           
Prin urmare, dacă Stolojan nu putea fi doborât din exterior, s-a încercat contracararea din interior. Şi aşa a ajuns Băsescu la  „Realitatea TV”, beneficiind de-un tratament de lux din partea păunescului: limbi greţoase de sus până jos, laude deşănţate şi mingi ridicate la fileu. Cu unicul scop de-a dovedi că sondajul CURS minte, că adevăratul candidat serios nu e cel indicat de public, ci Popeye-marinarul-cel-atotputernic.
           
În disperarea lor, pesedeii au acceptat chiar ca o sumă de oameni de-ai lor să fie făcuţi una cu pământul de impetuosul Primar General al Bucureştiului. Din acest punct de vedere, prefectul Capitalei a fost un desăvârşit sac de box pentru mult mai experimentatul lider P.D. Căzut din lună, demagog şi oportunist, militarul-prefect a constituit o ideală mostră de „inteligenţă” pesedistă. Arogant şi neinformat, el a fost pur şi simplu spulberat de-un Băsescu urcat brusc pe cai mari, sub privirile patern-aprobatoare ale poetului de format XXL.
           
Că operaţiunea a reuşit, o dovedesc ploaia de comunicate gureşe, la marginea paranoiei, emise de oamenii lui Băsescu: da, s-a înţeles bine, dl Băsescu va candida la preşedinţia României! Hodoronc-tronc, de parcă asta ar fi fost urgenţa maximă a ţării.  Orgolioşi gata să plesnească, politicienii noştri îşi pierd uzul raţiunii de îndată ce li se arată mărgelele şi tinichelele colorate ale deşartelor avantaje de moment. Găunoşi, rapace şi, pe deasupra, naivi, ei cred că tot ce zboară se mănâncă şi că sforăiturile lui Păunescu sunt ultimul cuvânt în materie de succes politic. N-ar fi rău să-şi aducă aminte că ani de zile acelaşi individ a cântat nemurirea lui Pingelică. Şi că laudele venind din partea acestui producător industrial de vorbe goale sunt adeseori mai rele decât un anunţ funerar.
           
Sper că în P.D. sunt încă suficienţi oameni lucizi dispuşi să-l tragă pe Băsescu de mânecă până nu e prea târziu. Dacă precedentul Ceauşescu nu-i spune nimic, ar trebui să-l alerteze măcar experienţa Ciorbea. Fost primar general al Bucureştiului şi acela, juristului cu ochelari i s-a năzărit că la apariţia lui s-au deschis porţile raiului şi, prin urmare,  a vrut, cum zice un adaugiu cam vulgărel, dar exact, al francezului, pêter plus haut que son cul. Traian Băsescu (nici o aluzie la proverbul de mai sus!) se află exact în această situaţie. Să câştige un nou mandat la Bucureşti (din primul tur, aşa cum s-a lăudat), şi apoi mai e timp de vorbit. Dar alergătrura sterilă după glorie s-ar putea să-l coste mai scump decât ne-a costat pe noi enigmatica flotă.

Sigur că, strâns cu uşa, dl Băsescu s-ar putea să pluseze, încercând să dea procesului care i se pregăteşte o acută componentă politică. În acest caz, e încă mai iresponsabil decât pare. Pentru că, indiferent de motivaţie, efectul din teritoriu e acelaşi: derutarea şi, pe termen mediu,  demobilizarea unui electorat ce pare să se fi trezit din somn doar pentru a cădea în leşin. Singura şansă a opoziţiei de-a marca, în acest moment, puncte substanţiale, constă în renunţarea la luptele fratricide şi mersul pe o singură carte. Dacă alianţa PNL-PD începe să fie deja privită ca o salvare a ţării, la prezidenţiale trebuie susţinut omul cel mai bine plasat. Până una-alta, acesta e Stolojan.
           
În ce-l priveşte pe Băsescu, n-am avut impresia că e chiar atât de forţos pe cât se laudă. Dacă nişte neica-nimeni de la primăriile de sector îl ţin în şah cu săptămânile, neacordându-i aprobările pentru refacerea drumurilor, înseamnă că mai are de lucrat nu doar la imagine, ci şi la eficienţă. Nu ştiu cum o fi pe mare, dar pe uscat nu e un semn de inteligenţă să alergi după mai mulţi iepuri deodată. Mai ales când unii sunt de carton şi ţi i-a plasat sub nas, ca marfă veritabilă, unul din marii farsori ai neamului.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara