Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cărţi noi:
Povestea de dragoste scrisă cu o sensibilitate dusă pâna la leşin de Alex. Ştefănescu


Petre Pandrea, Turnul de ivoriu, memorii, prefaţă de Ştefan Dimitriu, ediţie îngrijită şi postfaţă de Nadia Marcu-Pandrea, Bucureşti, Ed. Vremea XXI, 2004. 624 pag.

Însemnări din anii 1953-1968, pregătite pentru tipar, cu devotament şi competenţă, de fiica regretatului avocat, publicist şi filosof. Petre Pandrea ni se prezintă din nou ca un scriitor supertalentat, căruia îi reuşesc deopotrivă şi dezvoltările ample, şi miniaturile, şi desfăşurările retorice, ŕ la Victor Hugo, şi naraţiunile pitoreşti, în stilul unui Ion Creangă al secolului douăzeci, şi demonstraţiile de o logică impecabilă, şi jocurile de idei specifice literaturii absurdului. Este vorba însă de un scriitor care are temperament de ziarist. Pentru el scrisul este o reacţie la evenimente.

Petre Pandrea manifestă predilecţie pentru reprezentarea sarcastică a existenţei. Istoria toată i se înfăţişează ca o comedie, ca o comedie neagră, cu neverosimile răsturnări de situaţii, cu personaje groteşti şi cameleonice, cu nedreptăţi strigătoare la cer care cad în derizoriu pentru că tocmai acolo, în cer, nu au absolut nici un ecou. La puţini scriitori români mai găsim un asemenea simţ spontan al absurdului.



Stelian Ţurlea, Relatare despre Harap Alb, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Pro, 2004. 244 pag.



Fermecătoare rescriere, în registru postmodern, a basmului lui Ion Creangă. Pe lângă personajele binecunoscute apare şi un personaj-surpriză, acela care spune povestea:

"Setilă sugea lungit lângă butoi, ca un copil care nu se desparte de ţâţa maică-sii. Flămânzilă cerea mereu mâncare şi cele două slujnicuţe, boccii de-ţi pierea cheful să mai mănânci, nu mai pridideau să care din cămară pâini, cârnaţi, slănină, funii de ceapă şi usturoi, borcane cu murături, toate proviziile hangiului pe un an întreg. Gerilă învârtea în jar friptura despre care spunea că era nefăcută şi, tot scormonind, aprinsese cuptorul de era să dea foc încăperii. ş...ţ

Nu-i mai văzusem de ceva vreme pe ticăloşii ăştia alături de care mi-am petrecut o parte din viaţă. M-au întâmpinat cu indiferenţă, de parcă nu lipsisem aproape cinci luni, ci se despărţiseră de mine în seara dinainte. Nu conta că sunt oblojit şi murdar, astea erau fleacuri.

- Te arătaşi şi tu, Vorbilă?! îmi zise unul dintre ei..."

Ca dintr-un corn al abundenţei (epice), în roman se revarsă necontenit întâmplări năstruşnice, care angajează numeroase personaje (reale şi imaginare). Nu lipsesc aluziile politice, a căror înţelegere îl delectează pe cititor.

Pentru cunoscător prezintă interes şi ceea ce se petrece în plan lingvistic. Prozator experimentat, capabil să utilizeze şi să parodieze cele mai diverse stiluri ale limbii române, Stelian }urlea ne oferă şi un spectacol de cuvinte. Pe care simţi nevoia să-l aplauzi la sfârşitul lecturii.



Florin Tudose, Ion Barbu, Psihopolitica recidiva, fals tratat de psihopatologie socială, Bucureşti, Ed. Psyche, 2004. 216 pag.



Psihiatru faimos, invitat frecvent să se pronunţe, în emisiuni TV sau ziare, asupra unor probleme de interes public, Florin Tudose a devenit cu timpul (inevitabil) autorul unor expresive portrete psihologice satirice ale politicienilor de după 1989. în realizarea acestor portrete el se foloseşte nu de informaţii confidenţiale, obţinute ca psihiatru, ci de observaţii făcute asupra comportamentului personajelor sale pe scena vieţii politice.

Având o serioasă pregătire ştiinţifică, dar şi talent literar, Florin Tudose reuşeşte să descrie fizionomia (morală) secretă a unor oameni care îşi pun întotdeauna o mască înaine de a ieşi în lume.

Cartea este ilustrată - inspirat - cu portrete propriu-zise ale politicienilor, realizate de causticul caricaturist Ion Barbu.



Ion Bălu, G. Călinescu - spectacolul personalităţii, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Ideea europeană, 2004. 212 pag.



Sinteză a tot ceea ce a aflat, înţeles şi presupus Ion Bălu despre G. Călinescu de-a lungul câtorva decenii de studiu şi reflecţie. Capitolele cu caracter biografic au ritm şi dramatism, dovedind, printre altele, competenţa de psiholog a autorului monografiei. Cele cu caracter critic prezintă opera lui G. Călinescu ca pe o expresie a multilateralei şi exuberantei sale personalităţi.

Ion Bălu face, printre altele, observaţii psihanalitice subtile, referitoare la condiţia de copil din flori a lui G. Călinescu: "şîn V. Pârvanţ G. Călinescu îşi descoperise adevăratul tată spiritual. Admirându-l, se străduia să se ridice el însuşi. Avea convingerea eronată, pusă în evidenţă de numeroase texte, că privirile savantului zăbovesc mai mult asupra lui, şi în consecinţă se înverşuna să-i atragă mereu luarea-aminte, distingându-se printr-o laborioasă activitate ştiinţifică şi căutând să se facă util în orice împrejurare."



Radu Sergiu Ruba, Demonul confesiunii, Bucureşti, Ed. Redacţiei Publicaţiilor pentru Străinătate, 2004. 272 pag.



Ironie caustică, vervă, capacitate de a identifica în viaţa de fiecare zi o comedie a existenţei - acestea sunt principalele caracteristici ale romanului publicat de poetul Radu Sergiu Ruba. Societatea românească din timpul lui Ceauşescu şi, în continuare, din primii ani de după căderea comunismului este descrisă din perspectiva a două personaje, Filip şi Eliza, ipostaze complementare ale autorului.

Radu Sergiu Ruba are un dezvoltat simţ al umorului: "Firma 9 Thermidor pe frontispiciul unui liceu din anii '80 avusese darul de a întreţine, oricât de măruntă, o scânteie a diversiunii. în timp ce alte şcoli purtau nume bolovănos de imperative precum: Vagonul, Belşugul, Laminorul, Făurirea, Progresul, Virtutea, Avântul, Sporul, Ascensorul şi Excavatorul, insolitul 9 Thermidor nu părea atât o identitate, cât o aluzie la Mediterana, o vară perpetuă, la orizonturi generoase..." Romanul său aruncă (pedepsitor) în deriziune comunismul, ca şi comunismul rezidual. Reprezentarea este puternic - şi straniu - vizualizată, făcându-ne să ne amintim, emoţionaţi, că autorul este nevăzător.



Alexandru Călinescu, Adriana şi Europa, lecturi, întâmplări, pagini de jurnal, Iaşi, Ed. Polirom, 2004. 288 pag.



Autorul comentează liber, digresiv, cu o fină ironie, ceea ce citeşte sau află de la televizor. Intelectual rafinat, el nu renunţă la jocul de idei elevat şi la stilul elegant când trece de la evocarea lui Balzac şi Flaubert la analiza unor ştiri din mass-media. Această inadecvare deliberată este de efect şi face cartea atractivă.

Ca şi Buster Keaton, Alexandru Călinescu nu râde niciodată, dar ne face pe noi, cititorii, să râdem. Pe un ton sobru, el relatează secvenţe din interminabilul sitcom care este existenţa lumii.



Andrei Brezianu, Itinerarii euro-americane, Bucureşti, Ed. Albatros, 2004. 224 pag.



Studii de literatură comparată, reflecţii provocate de descoperiri făcute în cursul unor călătorii, comentarii pe marginea unor texte vechi, reacţii la diverse curente de idei din cultura contemporană - acesta este zig-zag-ul gândirii mereu exploratoare a lui Andrei Brezianu. Departe de a fi un turist cultural specializat în entuziasmul interjecţional, autorul priveşte critic noutăţile din domeniul culturii, chiar şi pe cele care au milioane de adepţi, cum este preferinţa de dată recentă (multiculturalistă) pentru "folclorul eschimoşilor, creaţiile orale ale amerindienilor sau afro-americanilor şi altele asemenea lor".



Nicolae Drăguşin, Dialoguri pentru viitor, Bucureşti, Ed. Institutului Cultural Român, 2004. 168 pag.



Interviuri de bună calitate, luate unor personalităţi: Adrian Marino, Nicolae Corneanu, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Constantin Bălăceanu-Stolnici, Şerban Papacostea, Neagu Djuvara, Dinu C. Giurescu, Alexandru Zub. Autorul, un tânăr de douăzeci şi unu de ani din Alexandria, student în anul II la Politehnică în Bucureşti, are o curiozitate intelectuală nesimulată şi insaţiabilă şi o pregătire umanistă neverosimilă (prin raportare la vârsta lui şi la facultatea pe care o urmează).

Nimic emfatic sau ludic-frivol în această carte. Prin gravitate, printr-o incandescenţă a gândirii care aminteşte de aceea a lui Nicolae Labiş, Nicolae Drăguşin îşi obligă interlocutorii să nu dea răspunsuri convenţionale şi să se mobilizeze intelectual ca pe vremea când se aflau la începutul carierei şi doreau cu ardoare să se afirme.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara