Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Premiile Uniunii la bursa zvonurilor de Cristian Teodorescu


Cu o zi înainte de a se da premiile Uniunii Scriitorilor am auzit că au şi fost stabilite. Pun mîna pe telefon şi-i sun pe membrii juriului pe care-i am mai aproape, să-mi dea numele fericiţilor. Nu-mi permit să spun pe cine am căutat. Am dat telefon, mai întîi, sursei celei mai sigure. Nu s-a stabilit nimic, mă anunţă. Încerc la altcineva, mai apropiat. Se jurizează mîine dimineaţă, îmi spune cu voce tristă: trezire devreme, autobuze aglomerate. Iau persoana la sigur: ,Ştie tot Bucureştiul că aţi stabilit cine ia premiile". Persoana se oţărăşte: ,Ce mai caut eu mîine la Uniune, dacă le-am stabilit?!" ,Ca să vă faceţi că jurizaţi, chipurile..."

Ne-am amintit, într-o lungă paranteză, de premiile din alţi ani. Totdeauna juriile au fost acuzate de nedreptăţi şi de aranjamente, pe vremea cînd verdictul se dădea cu o zi sau două înainte. Mecanismul prin care se ajungea la acuzaţii era următorul: Dădeai telefon la prietenul sau prietenii din juriu. Aceştia îţi spuneau că te-au votat, dar n-au putut face faţă celorlalţi, în succesivele tururi de scrutin.

Într-un an, un poet, autor cunoscut, aflat în competiţie cu alţi doi, poate că şi mai cunoscuţi, povesteşte scîrbit că a fost lucrat de juriu, la ultimul tur de scrutin, cînd a avut două voturi sigure şi alte trei negociate, dar a picat negocierea. Discuţia avea loc la restaurantul Uniunii. Unul dintre participanţi, tot poet, care lucra atunci la ,Evenimentul zilei", scoate din buzunar o copie a procesului-verbal de la încheierea jurizării. ,Cîte voturi ziceai, moşule, că ai avut? Ia uite aicea - zero!" Poetul scîrbit are o inspiraţie de moment: ,A fost falsificat procesul procesul-verbal!" Ziaristul îi arată semnăturile susţinătorilor săi. Poetul pare să le recunoască, dar ridică nasul: ,Asta e dovada! Au falsificat pînă şi prietenia literară cea mai sacră!" şi face ghemotoc procesul-verbal. Ziaristul îi rîde în nas. Trimisese o copie pe fax la redacţie, asta era pentru reacţii. Şi mai scoate o copie a procesului-verbal, cu care se duce la masa ocupată de cîţiva prozatori, care dezbăteau acelaşi subiect.

Cînd e vorba de premiile Uniunii, apar totdeauna scenarii compensatorii pentru orgoliile celor aflaţi în competiţie. Mai nou, ele par a fi produse de nominalizaţii cu şanse mai mici sau mai panicoşi, care îşi pregătesc o ieşire ,onorabilă" din competiţie, în eventualitatea unui eşec.

E limpede însă că Uniunea Scriitorilor încă n-a reuşit, în rîndurile membrilor săi, să îşi recapete coeziunea şi orgoliul care fac dintr-un nominalizat la premii, un competitor fericit, în aşteptarea deciziei finale a juriului. Ca probă că au lipsit de la ceremonie şi destui premiaţi.

Pare ciudat că un om căruia i s-a reproşat excesul de liberalism, Nicolae Manolescu, i-a avertizat pe cei care nu vor veni anul viitor ca nominalizaţi la premii că vor fi scoşi de pe listă, dacă nu au motive întemeiate să lipsească.

Unii comentatori au văzut în asta o dovadă că Manolescu vrea să pună şaua pe Uniune, alţii, dimpotrivă, că noul preşedinte al Uniunii recurge la ameninţări administrative, pentru că nu a izbutit să-şi impună autoritatea. Ambele ipoteze mi se par forţate.

Uniunea Scriitorilor are o mai veche problemă de imagine. Aceea a lipsei de rigoare şi în privinţa primirii de noi membri şi în ceea ce priveşte jurizarea premiilor pe care le acordă. Nu mai vorbesc de valoarea premiilor. Fiindcă dacă ele ar avea o consistenţă de invidiat sau consecinţe editoriale imediate ori dacă ar stîrni valuri de interes printre cititori, Nicolae Manolescu n-ar fi ajuns la asemenea ameninţări.

Le face Manolescu pentru gloria lui? Mai curînd pentru scăderea ei, de dragul sporirii prestigiului Uniunii.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara