Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

tema lunii: Literatura română – centre de influenţ:
Prestigiul literar naţional de Andrei Bodiu


În opinia mea centrele de influenţă sunt entităţile, indiferent că e vorba de instituţiile sau oamenii din orasele românesti mari, care generează prestigiul literar naţional.

Prestigiul nu se confundă cu notorietatea, dar e de negândit în afara lecturii competente, selective şi ordonatoare, a criticilor literari şi a lecturii publicului, în general.

Ţară medie ca dimensiuni, comparată cu alte ţări europene, România are ca specific faptul că nu are decât un singur mare oraş, de peste două milioane de locuitori, Bucureştiul. Oraşele care-l urmează sunt, ca populaţie, de ordinul a câteva, sub cinci, sute de mii. De aici şi o consecinţă directă, Bucureştiul este, de departe, cel mai important centru de influenţă în literatura română. Cel mai numeros public şi cel mai numeros public cititor de literatură română se află în Bucureşti. Astfel, capitala ţării nu e doar locul unde se fac şi de desfac jocurile şi ierarhiile literare, dar şi un spaţiu în care există un public pentru literatura română. Nu spun că în celelalte oraşe româneşti importante nu există şi un public pentru literatura română, dar în primplan rămâne capitala ţării. Mai mult, în „lupta" cu veleitarii locali de pe tot cuprinsul ţării, modul arogant-selectiv cu care operează instituţiile bucureştene e de multe ori o gură de oxigen. Pentru mine, un centru de influenţă în literatura română se defineşte prin instituţii şi oameni. Or, la capitolul instituţii, Bucureştiul domină în chip evident decorul. Cele mai importante publicaţii româneşti de cultură sunt săptămânale bucureştene: România literară, „Observator cultural" şi „Cultura". Faptul că ele prezintă, de multe ori, puncte rontradctcrii de vedere în ce priveşte literatura română este binevenit. Sediul central al Uniunii Scriitorilor din România este tot pe Calea Victoriei. Mai departe, Universitatea din Bucureşti a rămas, prin generaţiile succesive de profesori de clasă, conectată în cel mai înalt grad la evoluţia literaturii române. Cele mai importante târguri anuale de carte, „Bookfest" şi „Gaudeamus", au loc tot în Capitala noastră dragă. Cele mai importante premii culturale sunt oferite tot la Bucureşti. Canalele media cele mai importante, care menţin legătura cu literatura română, sunt tot în Capitală. Şi aici mă refer în primul rând la Radio România Cultural, dar şi la celelalte canale, îndeosebi de radio, care se preocupă de literatura română. Sigur, aici s-ar putea aduce în discuţie prezenţa modestă a literaturii române la televiziuni Dacă în ce priveşte canalele comerciale, acestea sunt orientate către a face profit şi literatura română nu pare a putea scoate profit, sau nu există destulă imaginaţie pentru asta, mă întreb de ce la televiziunea publică, unde există şi un canal cultural, literatura română este atât de anemic reprezentată. Sigur, se pot cita aici excepţiile numite Dan C. Mihăilescu şi Ion Bogdan Lefter, dar peisajul, în ansamblu, rămâne sărac. Cunosc din televiziuni refrenul „asta cere lumea", dar nu mă împac deloc cu el, pentru că mi se pare doar un clişeu confortabil. Ca tabloul anterior să nu pară idilic, opus cu obstinaţie scenariilor catastrofice clişeizant-tranchilizante, am să spun că tot publicul care este interesat de literatura română este, din câte cunosc, raportat la nivelul locuitorilor, inclusiv al Bucureştilor, unul redus. Partea plină a paharului este că acest public e mic, dar există. Pe acolo, pe la coada graficelor, dar există. Şi asta dă sens, cât dă, lucrării scriitorilor român care, contrar celor spuse de o jună poetă mai an, nu se citesc doar între ei. Mai apare, din când în când, câte un „handsome stranger" care cumpără o carte a unui scriitor român. Mai divers pare tabloul centrelor de influenţă dacă privim distribuţia editurilor care publică literatură română. Polirom are sediul central la Iaşi, Paralela 45 - la Piteşti, Brumar - la Tmişoara, Limes - la Cluj. Din câte am urmărit eu piaţa editorială, mediatizarea, inclusiv pentru aceste edituri din ţară de dimensiuni diferite, dar unite de ideea de a publica literatură română, trece tot prin Bucureşti. De altfel, Cartea Românească, editură manageriată de Polirom, îşi are sediul în Bucureşti. Edituri de poezie, ca Vinea sau mai tânăra şi promiţătoarea Tracus Arte, sunt edituri bucurşetene. Dincolo însă de centrul geografic, mai importantă mi se pare influenţa editurilor însele. Din acest punct de vedere, literatură română cu difuzare naţională prin librării nu au decât Polirom şi Humanitas, ai căror autori sunt de găsit până şi în cele mai mici librării din cele mai mici orăşele şi, parţial, Paralela 45. Există şi varianta comenzilor pe internet, dar nu ştiu cum se mişcă piaţa de carte în spaţiul virtual. Sunt situaţii, şi probabil că pe măsura îmbunătăţirii comunicării acestea se vor multiplica, în care vehiculul, instituţia, face ca oraşul în care îşi află sediul să aibă o importanţă secundară. Să ne gândim cât de important şi de influent este, pentru literatura română, excepţionalul site al ICR, România culturală, şi cât contribuie el la schimbul de idei din literatura noastră. Acest site potenţează inclusiv viaţa culturală din alte centre de influenţă româneşti cum sunt Iaşiul sau Clujul, unde apare un număr substanţial de reviste, unde există o viaţă academică puternică şi un număr important de scriitori de calitate. Există un risc pe care tocmai tradiţia culturală a acestor două mari oraşe mi-l sugerează. Poate greşesc, dar de multe ori mi
s-a părut că acţiunea culturală în aceste oraşe de tradiţie tinde să se consume foarte mult în interior, nesocotind că dincolo de graniţele cetăţii există o lume. S-ar putea ca acelaşi lucru să se întâmple şi la Bucureşti, dar Bucureştiul oferă, prin multitudinea de vehicule pomenite mai sus, spectacol literar pentru întreaga Românie interesată. Centre de influenţă sunt şi instituţii din Timişoara, Craiova sau Sibiu. Mă gândesc aici la revistele „Orizont", „Ramuri", „Mozaicul", „Transilvania", dar şi la oameni. Solidaritatea timişoreană, care a adus în prim-planul cultural românesc nume importante, poate fi oricând un exemplu. Există însă şi centre de influenţă care se leagă, în mintea mea, de existenţa, în respectivul oraş, a unei reviste de cultură importantă la nivel naţional. Şi aş nota aici în primul rând „Vatra" de la Târgu-Mureş, condusă de ceva vreme de Virgil Podoabă, care a avut şi are un nivel excelent, fiind, probabil, cel mai important lunar cultural românesc, „Familia" de la Oradea, condusă de Ioan Moldovan şi „Arca" de la Arad, condusă de Vasile Dan. Existenţa pe harta literaturii române a oraşului Satu-Mare se leagă de existenţa revistei „Poesis" condusă de George Vulturescu. Avem un centru de influenţă şi în Republica Moldova prin instituţia numită „Contrafort", una dintre cele mai bune publicaţii culurale româneşti. Cea mai interesantă situaţie este cea a centrelor de influenţă care sunt identificabile cu un om. Suceava se suprapune în mintea mea cu prezenţa acolo a lui Mircea A. Diaconu.

Poate fi considerat Braşovul, oraşul în care locuiesc şi scriu, un centru de influenţă pentru literatura română? Energiile creatoare posibile generatoare de prestigiu naţional se dezvoltă, după părerea mea, în jurul Facultăţii de Litere a Universităţii Transilvania şi se exprimă, instituţional, pe câteva coordonate. E vorba de Colocviul Naţional Universitar de Literatură Română Contemporană, ajuns la ediţia a VI-a, eveniment cu ocazia căruia, anual, operele a două personalităţi ale literaturii române contemporane sunt dezbătute de studenţi şi cadre didactice de la toate Facultăţile de Litere din România. Este apoi, Maratonul de poezie, care în 2010 va avea cea de-a X-a ediţie. Sunt apoi Conferinţele Şcolii Doctorale şi Masterale, la care invităm personalităţi ale literaturii române vii. Nu în ultimul rând, la literele braşovene există, din 2001, iată, tot de 10 ani, singurul masterat centrat pe scriere creatoare şi traducere literară din România, masterat care a lansat şi lansează - România literară e martor şi prieten - nume care vor dobândi, poate, în timp, prestigiu naţional.

Cred că un centru de influenţă există şi creşte în importanţă prin competenţă, prin respectul faţă de valoarea literară şi încrederea deplină în aceasta, prin disponibilitatea pentru dialog, prin corectitudine, prin generozitate şi lipsă de prejudecăţi, prin hărnicie şi prin modestie. Aşa cred eu că se construieşte un centru de influenţă pe termen lung.