Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Actualitatea:
Preţul culturii în Uniunea Europeană de Vladimir SIMON


Schimbare de accent: de la naţional, la european

În Comunitatea Europeană fiecare stat membru îşi protejează şi finanţează operele şi instituţiile culturale cum crede că este mai potrivit cu tradiţiile şi mentalitatea specifice. Nicio autoritate suprastatală nu-i va impune în acest domeniu reguli sau modele. De aceea e bine să renunţăm de la bun început la o iluzie: Uniunea Europeană nu rezolvă problemele lipsei acute de fonduri publice din cultura română. Cultura română rămâne exclusiv în sarcina autorităţilor române. Administraţia centrală unională îşi propune doar să înlesnească cooperarea dintre entităţile culturale ale statelor membre, să favorizeze dialogul între artişti şi schimbul de valori. Dar iată că aceste deziderate, susţinute şi financiar, oferă soluţii demult aşteptate uneia dintre marile şi repetabilele noastre neîmpliniri: afirmarea culturii române în lume. Altfel spus, eforturile noastre, adeseori propagandistice, de a promova valori româneşti în străinătate îşi pot găsi acum împlinirea firească prin programele europene. Această semnificaţie o evidenţia Johnathan Scheele, şeful Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, în 2002, cu prilejul lansării în România a primului apel de propuneri de proiecte pentru Programul Cultura 2000: "România poate contribui la această nouă Europă prin valorile sale culturale, care merită explorate şi cunoscute mai bine. Proiectele româneşti care vor fi selectate pentru finanţare vor fi ambasadori de succes ai acestor valori culturale".


Evenimente culturale doar prin cooperare

Aşadar, în domeniile asimilate culturii, Uniunea Europeană finanţează în primul rând proiecte de cooperare culturală. Cum se măsoară europenitatea unui proiect? Comisia Europeană a stabilit cel mai simplu criteriu: cel numeric. Altfel spus, cu cât mai multe organizaţii şi instituţii din ţări europene diferite colaborează efectiv la realizarea unor acţiuni comune, cu atât este proiectul mai european. În cadrul Programului Cultura participarea minimă a ţărilor este de trei, iar maximă de treizeci şi trei, adică statele UE, cele ale Spaţiului Economic European şi câteva ţări candidate. Dacă proiectul este propus de o entitate dintr-o singură ţară, sau numai din două, nici nu va fi luat în consideraţie. Din 2002, de când România participă cu drepturi depline la Programul Cultura, peste 100 de instituţii, fundaţii, asociaţii româneşti au intrat în proiecte câştigătoare, fie alături de alte organizaţii europene, fie în calitate de coordonatoare. Două exemple: Transylvania Trust din Cluj-Napoca şi Muzeul Literaturii Române. Au beneficiat fiecare în două rânduri, în calitate de lideri, de bani europeni. Transylvania Trust a reabilitat o bună parte din castelul Banffy din Bonţida, creând în spaţiile recuperate un atelier-şcoală pentru restaurarea patrimoniului construit. 800 de tineri din România, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Republica Cehă, Estonia, Suedia, Franţa, Brazilia, Australia, Belgia, S.U.A şi Marea Britanie au avut şansa de a se iniţia aici în secretele restaurării, contribuind în acelaşi timp nemijlocit şi la refacerea monumentului. Însă iniţiativa fundaţiei transilvane n-ar fi fost acceptată dacă nu se asociau la proiect parteneri instituţionali din Ungaria şi Marea Britanie. Şi Muzeul Literaturii Române a primit finanţare europeană în 2004-2005 pentru un prim proiect, Euroliteratur, care a concretizat o expoziţie permanentă interactivă ilustrând istoria şi diversitatea literaturii europene. A avut drept parteneri instituţii din Grecia, Spania, Italia, Polonia şi Cehia. Un al doilea proiect selectat, URME (2006-2007), a pus în evidenţă prin hărţi, studii şi un portal web trasee cu relevanţă culturală (cafenele, case memoriale, muzee, străzi, şcoli) în câteva oraşe europene: Potenza, Arles, Zaragoza, Atena, Lodz, Budapesta şi Bucureşti. Merită spus că aceste proiecte cu iniţiatori din România au fost socotite exemple de bună practică la nivel european. S-a apreciat, bunăoară, că proiectul Transylvaniei Trust a stimulat şi regenerarea vieţii comunităţii locale. Proiectul URME a creat premise pentru dezvoltarea unor itinerarii de interes turistic. Acestea sunt, în terminologia decidenţilor de la Bruxelles, "efecte multiplicatoare". Ce fonduri pune la dispoziţie Comisia Europeană pentru asemenea proiecte de cooperare? Dacă desfăşurarea lor se limitează la doi ani, beneficiarii, adică toţi partenerii implicaţi, pot primi cel puţin 50.000 de euro şi cel mult 200.000 de euro. Dacă proiectul durează mai mult de doi ani, suma alocată poate fi de cel puţin 200.000 de euro şi cel mult 500.000 de euro pe an.


Competiţie, colaborare, cofinanţare

Trei sunt principiile definitorii ale proiectelor de cooperare în viziunea Uniunii Europene: competiţia, colaborarea şi cofinanţarea. Competiţie: nimeni nu este abonat a priori la finanţare. Participă cu şanse egale toate proiectele eligibile, din toate ţările. Nu trebuie să ne intrige că Italia are numărul cel mai mare de reuşite. Explicaţia e simplă: acolo s-au format profesionişti ai scrierii de proiecte, mici organizaţii capabile să îmbrace frumos şi coerent ideile operatorilor culturali. Pentru că înainte de a fi realizat, un proiect este un text care trebuie să convingă un juriu independent. Scriitorul de proiecte - iată o meserie care la noi este încă în stadiu incipient. Apoi, aşa cum am semnalat, pentru ca proiectul să fie acceptat este nevoie de parteneri străini, care să se implice în derularea proiectului, cu sarcini şi contribuţii financiare precise. Merită însă ştiut că aceleaşi cerinţe de îndeplinit pentru o organizaţie din România, le are şi o organizaţie dintr-o altă ţară europeană. Altfel spus, nu doar noi trebuie să căutăm asociaţi. Şi ceilalţi trebuie să ne caute pe noi. Sigur, există afinităţi şi preferinţe, dar în bună măsură, căutarea partenerilor şi formarea de reţele este marele câştig al Programului Cultura, în acest format. În fine, cofinanţarea este modalitatea efectivă de construcţie a unui buget. Comisia Europeană acordă 50% din totalul bugetului, iar beneficiarii, din resurse proprii, restul. Mai exact, dacă bunăoară, un proiect primeşte cel puţin 50.000 şi cel mult 200.000 de euro, bani europeni, înseamnă că bugetul total este dublu iar beneficiarul dă seama în faţa Comisiei despre cum a cheltuit atât banii proprii cât şi banii europeni. Lipsa resurselor proprii a tăiat elanul multor posibili aplicanţi de la noi de a se aventura în iniţierea de proiecte europene. Există însă o măsură de a contracara acest neajuns. Din 2004, a fost introdus în bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor un fond care furnizează câştigătorilor, şi numai câştigătorilor de proiecte, suma necesară cofinanţării, potrivit principiului: primul venit, primul servit.


Dialogul literaturilor

Dialogul între culturi înseamnă şi traduceri literare. În cadrul Programului Cultura, se poate finanţa integral traducerea operelor beletristice dintr-o limbă europeană într-alta. Prin limbă europeană se înţelege şi o limbă regională, nu doar naţională, la care se adaugă greaca veche şi latina. Aplicantul nu poate fi traducătorul, ci editura care trebuie să propună o serie de cel mult 10 cărţi şi dovedeşte că dispune de resurse pentru a le tipări şi distribui. Traducătorul român va primi 9.06 euro pe pagină (1500 de semne), ceea ce după cum ştim este mult peste tariful obişnuit în piaţa internă. N-am reuşit însă să aflu, cu toate că am cerut explicaţii responsabililor de la Bruxelles, cum s-a fixat această sumă forfetară. Căci limbile europene nu sunt egale în viziunea Comisiei Europene. Cea mai scumpă limbă este considerată suedeza (28.99 euro pe pagină), iar cea mai ieftină turca (8.37 euro). Evident, există diferenţe privind costul vieţii cotidiene de la o ţară europeană la alta care influenţează direct construcţia bugetului unui proiect de cooperare. Transportul, hotelul, diurna, serviciile nu au acelaşi preţ în ţările Uniunii. Însă nu pot nici înţelege, nici accepta că o pagină tradusă în suedeză este de trei ori mai costisitoare decât o pagină în română, că efortul, presupunând aceeaşi investiţie de talent şi competenţe, al traducătorului în faţa unei cărţi pe care trebuie s-o recreeze în altă limbă este apreciată atât de diferit de la o ţară la alta. Se impune, totuşi, o precizare: traducerile de poezie nu se subsumează regulii sumei forfetare. Din 2002 până în 2009, am avut nu mai puţin de 21 de proiecte traduceri în limba română finanţate prin Programul european Cultura. Beneficiare au fost editurile: Universal Dalsi, Club Europa, Idea Foundation, Editura Trei, RAO, Curtea Veche, Humanitas, Editura Paralela 45, Samuel Tastet Editeur, Ex Ponto, Editura Art, Pandora M Publishing, Leda Edit Serv. Demn de remarcat este faptul că unele edituri au fost selectate pentru finanţare în mai multe rânduri. Editura Trei are nu mai puţin de şapte proiecte câştigătoare, Curtea Veche - trei. Sumele primite pentru un proiect variază de la aproximativ 7.000 de euro la peste 31.000. Nu trebuie să uităm că programul de traduceri nu este unilateral. Acelaşi interes faţă de literaturile ţărilor membre al editurile noastre îl manifestă şi editurile străine. Şi astfel, literatura română, ca parte a literaturii europene, beneficiază în mod firesc de acest program de traduceri. Aşa, lui Mircea Cărtărescu i s-a tradus Nostalgia în Norvegia, Slovenia şi Italia, Travesti în Ungaria şi Orbitor (Aripa stângă) în Italia. Au mai beneficiat de traduceri prin Programul Cultura: Norman Manea (Grecia), Vasile Andru (Bulgaria), Ana Blandiana (Bulgaria), Horia Bădescu (Bulgaria), Gabriela Adameşteanu (Bulgaria), Alina Nelega (Ungaria), Nora Iuga (Slovenia), Filip Florian (Slovenia), Cristian Robu Corcan (Serbia). Editurile au vreme până la 1 februarie 2010 să propună noi proiecte. N-au nimic de pierdut. În caz de succes vor putea plăti decent traducătorii şi, poate cel mai important, vor aduce Europa literară, cu bani europeni, mai aproape de noi.