Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cartea de istorie literară:
Prima mondializare de Răzvan Voncu

Petre Raileanu, Dada în direct, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2016, 148 pag.

Avangarda a atras la noi, după 1989, destui cercetători prea puţin potriviţi, mental şi intelectual, pentru studiul atâtor chestiuni gingaşe.

Bibliografia s-a umplut, astfel, de o mulţime de studii scrobite, care, în cel mai bun caz, documentează mai mult sau mai puţin sârguincios un fenomen pe care autorii lor, în fond, nu-l înţeleg.

Petre Raileanu (care semna, înainte de a se muta în Franţa, Petre Răileanu) nu face parte din această categorie. Dimpotrivă, are atât fineţea intelectuală, cât şi formaţia culturală necesare exegezei avangardei literare şi artistice europene, în care e, probabil, cel mai bun specialist pe care îl avem la ora actuală.

Dada în direct nu este, fireşte, prima sa carte dedicată avangardei româneşti şi europene şi relaţiilor dintre ele, dar este prima în care accentul cade asupra începuturilor dadaiste ale fenomenului. Începuturi despre care alte cercetări vorbesc după ureche, şi pe care cartea lui Raileanu le documentează şi le interpretează impecabil.

Volumul este alcătuit din 12 studii, un glosar de nume, o schiţă de portret Tristan Tzara şi o bibliografie, şi împleteşte armonios (se cunoaşte şcoala franceză a autorului) rigoarea informaţională cu supleţea hermeneutică. Petre Raileanu reuşeşte să fie, în acelaşi timp, util şi interesant, limpezind o mulţime de contexte care la alţi autori apar foarte ceţoase, scufundate în legendă, şi reconstruind, apoi, începuturile avangardei ca fenomen de mondializare artistică, pe un plan de istorie culturală europeană.

Trei sunt „nodurile” între care se ţese textura studiilor din Dada în direct: 1) reconstituirea momentului Cabaret Voltaire (şi a publicaţiilor aferente), 2) desprinderea lui Tzara, din co-fondator în unic promotor al dadaismului, şi 3) ramificarea ulterioară a avangardei/ avangardelor, pornind de la nucleul dadaist. Accentul cade, fireşte, pe Dada şi pe rolul central pe care Tristan Tzara l-a avut în stadiile iniţiale ale mişcării avangardiste internaţionale, dar diferenţa dintre Raileanu şi alţi cercetători este că punctul său de vedere nu este nici orgoliul naţional, nici fervoarea aniversară, ci reconstituirea documentară incontestabilă. Mi se pare remarcabilă răceala analitică a textelor cercetătorului româno-francez, mai ales prin comparaţie cu inflamările şi abuzul de epitete din alte cercetări. Empatia este, fără îndoială, necesară, mai ales în cazul unui fenomen spiritual atât de deosebit, cum este avangarda, însă e o mare diferenţă între empatie şi totala subjugare a interpretului de către subiect. Spre deosebire de alţii, Petre Raileanu este mereu stăpân pe sine şi pe subiect.

Ceea ce face ca studii precum Cabaret Voltaire. Spiegelgasse 1, Zürich sau Dada, o paternitate disputată (ca să mă limitez la două exemple) să fie obligatorii pentru oricine doreşte să despartă legenda de adevăr, în privinţa începuturilor mişcării dadaiste. Fără morgă, cu o cordialitate care vine din deplina familiarizare cu subiectul, istoricul literar merge la document şi se întoarce la obiectul artistic, refăcând metodic procesul prin care mai mulţi refugiaţi pacifişti aflaţi în neutra Elveţie ajung să iniţieze, în plină conflagraţie mondială, o revoluţie culturală. Presa epocii şi mărturiile ulterioare ale „combatanţilor” sunt puse în paralel, pentru a elucida un concept artistic pe care înşişi întemeietorii l-au dorit obscur, pentru ca „să nu poată fi interpretat sau recuperat prin relaţionare identitară, ideologică sau de alt fel.” (p. 7).

Foarte fin este şi balansul pe care Petre Raileanu îl face între individualitate şi colectivitate, în interpretarea dadaismului şi a consecinţelor acestuia. Ca reacţie antirăzboinică, avangarda a favorizat adesea manifestările colective sau voit „depersonalizate”, în detrimentul creativităţii individuale (considerată responsabilă de egoismul care a dus la război). Dar, în acelaşi timp, fără personalitatea unor Hugo Ball, Tristan Tzara, Marcel Iancu (Janco) şi a multor altor artişti şi scriitori, ea nu ar fi reuşit niciodată să se impună. Studiile lui Raileanu recuperează subtila dialectică dintre perspectiva individuală şi cea colectivă.

Avem, prin urmare, în Dada în direct o carte excelentă, deloc mofturoasă, care face din spectacolul fragmentat al avangardei o reprezentaţie limpede şi coerentă. Prima mondializare pe care a cunoscut-o lumea civilizată (ce-i drept, doar în planul artei) îşi află în Petre Raileanu un exeget subtil, înzestrat în egală măsură cu capacitate de disociere şi de sinteză.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara