Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Literatură:
Profil şi efigie de Mihai Zamfir


Detest hagiografia şi am oroare de articolele aniversare; tocmai de aceea rîndurile de faţă înseamnă nu atît chinul pentru găsirea cuvintelor, cît mai degrabă o supremă eliberare.

Profesorul Paul Cornea împlineşte 80 de ani (n. 5 nov. 1924): nu mai este un tînăr şi nici măcar ceea ce numim de obicei un om în plină maturitate. Atunci ce este Paul Cornea? Un Bătrîn? C'est vite dire! Dacă măsurăm vîrsta omului după tonusul interior şi după ritmul activităţii lui intelectuale, atunci Paul Cornea este orice afară de un ,om bătrîn": a atins punctul cronologic al maximei dezvoltări, dar s-a hotărît să rămînă acolo şi, de aceea, pentru mine, el se situează în afara timpului, posesor ,fără vîrstă" al unei înţelepciuni a ştiinţei.

Punerea între paranteze a cronologiei verificabile devine, în cazul lui Paul Cornea, unicul principiu metodologic acceptabil. Dacă spunem că profesorul de la Universitatea din Bucureşti este, la ora actuală, cel mai mare istoric literar român în viaţă, nu facem un clasament, ci formulăm o evidenţă; opera ştiinţifică a lui Paul Cornea îşi împinge autorul, aproape fără voia lui, pe primul loc. Dacă dorim să aflăm adevărurile esenţiale despre paşoptişti ori post-paşoptişi, despre secolul al XIX-lea în general, despre romantismul românesc, despre sociologia modernă a literaturii ori despre atît de actuala hermeneutică a lecturii - ne adresăm, obligatoriu, cărţilor semnate Paul Cornea, ştiind că acolo vom găsi - dincolo de documentarea impecabilă - interpretarea cea mai echilibrată şi cea mai apropiată de adevărul nostru, prin excelenţă volatil. Profesor înseamnă nu doar crearea unei impozante opere proprii (de la Studii de literatură română modernă, 1962 şi Originile romantismului românesc, 1972, pînă la Regula jocului, 1981 şi Introducere în teoria lecturii, 1988), ci şi talentul, extrem de rar, de a-i face pe alţii să lucreze arătîndu-le calea de urmat. Volumele colective cu titluri precum Documente şi manuscrise literare (5 volume) ori Structuri tematice şi retorico-stilistice în romantismul românesc (1977) aparţin, nominal, cîtorva autori, care n-au făcut însă decît să traducă în fapt viziunea lui Paul Cornea.

Acronia pe care am pus-o drept etichetă a personalităţii sale are însă şi raţiuni mai profunde: ea rezultă, probabil, din calitatea de a nu fi rămas prizonierul modelor temporale, ci de a se fi detaşat de ele atunci cînd îşi dovedeau caducitatea. Traseul intelectual parcurs de Paul Cornea reflectă, în mic, parcursul metodologiei literatului din secolul XX - de la istoria literară bazată pe documental pînă la hermenutica literară. Iar traseul gîndirii politice parcurs de acelaşi savant caracterizează, la rîndul lui, etapele esenţiale specifice epocii noastre: de la utopia comunistă, înţeleasă în sensul generozităţii sociale fără frontiere, ideologie receptată entuziast în tinereţe, la dezamăgirea cruntă provocată de ,socialismul real" şi la opţiunea fermă şi definitivă pentru liberalismul democratic. Paul Cornea a fost şef al tineretului comunist, dar apoi şi Ministru adjunct al învăţămîntului în primul guvern de după căderea comunismului. Colegii săi de generaţie au alunecat de multe ori în trapele istoriei şi n-au mai avut energia să iasă din ele; Paul Cornea şi-a recunoscut, fără complexe, erorile de perspectivă, dar a tras de aici singura concluzie posibilă: respingerea gîndirii extremiste sub orice formă s-ar manifesta ea. Cu alte cuvinte, a optat pentru cumintele parlamentarism care, chiar în varianta lui cea mai ,burgheză", prezintă enormul avantaj de a-ţi permite să spui nu în piaţa publică şi de a-ţi garanta apărarea împotriva asasinatelor în masă. Adică de a fi cel mai tolerant dintre calamitarele regimuri politice care au însîngerat secolul XX. Poate că nu-i prea mult, dar nici foarte puţin.

Meritul lui Paul Cornea în cultura română contemporană prezintă şi o dimensiune discretă aproape invizibilă, dar după părerea mea esenţială. Adevărul trebuie spus pînă la capăt. Profesorul face parte din acel grup de cetăţeni români care ar fi putut părăsi oricînd ţara, din 1947 şi pînă astăzi; ar fi putut-o părăsi cu acte în regulă, oficial, ba chiar cu posibilitatea revenirii periodice în locurile natale. împinşi de suferinţe, de mizeria generalizată de marginalizarea căreia îi căzuseră victime, mulţi au emigrat; foarte puţini dintre cei aflaţi în situaţia lui Paul Cornea au rămas pe loc, neclintiţi; imensa majoritate s-a expatriat, salvîndu-se individual, dar penalizînd grav ţara de origine. Profesorul de la Universitatea din Bucureşti face parte din acel eroic dernier carré ce a rezistat tuturor dificultăţilor, trăind în România, pentru a sluji cultura română pînă la capăt. Din nefericire, mai există astăzi în ţara noastră foarte puţini intelectuali de acest tip, dar ei sînt fără îndoială cei mai buni. Mă întreb dacă nu s-ar putea imagina distincţia supremă de ,Român sută la sută honoris causa": în anumite cazuri, precum în cel de faţă, ea ar fi perfect îndreptăţită.

Nu este tot ce se poate spune despre Paul Cornea, dar este tot ceea ce pot spune eu pe nerăsuflate. Completări rămîn în număr infinit. Sper că, prin cele aşternute pe hîrtie pînă acum, ,portretul artistului la 80 de ani" se transformă, în lumina aceleiaşi acronii, în ,protretul artistului", pur şi simplu.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara