Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Comentarii Critice:
Republica Moldova sub microscop de Tudorel Urian

Din 27 august 1991 (data la care Republica Moldova s-a născut ca stat independent) până astăzi, percepţia românilor din ţară despre ceea ce se întâmplă în teritoriul de dincolo de Prut a oscilat continuu între frenezie patriotică şi indiferenţă totală. Într-o spirală perfect ilogică se înscriu reacţii de tot felul de la incandescenţa patriotică a podurilor cu flori până la declaraţii prin care şuieră viscolul unei ierni nesfârşite. Entuziasmul iniţial s-a ofilit, optimismul îi mai încearcă încă doar pe câţiva sentimentali incorigibili (cei mai mulţi dintre ei cu rădăcini basarabene), majoritatea românilor şi-au îndreptat privirile spre Vest şi sunt din ce în ce mai indiferenţi la soarta celor pe care mai ieri îi numeau "fraţii noştri de peste Prut". Nu este mai puţin adevărat că şi basarabenii practică, cel puţin la nivel oficial, un discurs care combină frăţietatea cu ţâfna, declaraţia de dragoste cu ameninţările abia voalate, până la un nivel la care nimeni nu mai înţelege nimic. Numiţi când fraţi, când invadatori fascişti, românii nu-şi mai pun prea multe întrebări în legătură cu nişte oameni care le vorbesc limba, se calcă în picioare pentru a obţine cetăţenia română (şi, implicit, paşaportul UE), dar votează cu superbie partidul comunist şi fac alergie la ideea de unire. De-a lungul timpului declaraţiile conducătorilor Republicii Moldova ne-au mişcat până la lacrimi, ne-au îngrozit, ne-au scandalizat, ne-au şocat sau, pur şi simplu, ne-au lăsat cu gura căscată pentru că nu mai înţelegeam nimic. I-am văzut pe aceiaşi şefi de stat român şi moldovean, ţinându-se de neamuri, ameninţându-se printre dinţi, plimbându-se de braţ şi râzând cu gura până la urechi, pentru ca, în final, din senin, să se înjure aproape ca la uşa cortului. Cine poate să mai înţeleagă ceva? În legătură cu Republica Moldova fiecare român din ţară are impresia că ştie totul, dar absolut toate prognozele sunt infirmate cu regularitate de evoluţia ulterioară a evenimentelor.
Monica Heintz este o cercetătoare care, cu o tenacitate greu de egalat, îşi propune să argumenteze lucruri, la prima vedere, imposibil de explicat. În anul 2005 a publicat o carte cu un titlu ce aminteşte simultan de Max Weber, dar şi de articolele publicate pe vremuri în revistele "Era socialistă" sau "Munca de partid", Etica muncii la românii de azi. O excelentă radiografie a tipurilor de organizare a muncii în România perioadei de tranziţie şi a relaţiilor interumane care se dezvoltă în diferite tipuri de firme. La sfârşitul analizei autoarea pune şi nişte surprinzătoare diagnostice bolilor de care suferă românii şi care determină proverbiala lor ineficienţă. Poate spre surprinderea generală, concluzia ei a fost aceea că ele nu sunt de ordin etnic sau de mentalitate, ci de ordin socioeconomic.
Cu acribia demonstrată în scrierea formidabilului eseu despre etica muncii la românii de azi se ocupă Monica Heintz şi de cangrenele care macină Republica Moldova o ţară aflată ca mai toate cele desprinse din fostul imperiu sovietic, sub semnul unui destin bizar. Cum un caz de asemenea complexitate nu poate fi desluşit de o persoană decât, eventual într-o viaţă de om, Monica Heintz îşi asumă de această dată rolul de coordonatoare a unui colectiv multinaţional, alcătuit din tineri specialişti în diferite domenii (politică, economie, drept constituţional, drept internaţional, istorie, antropologie, educaţie). Statul moldovenesc este disecat cu minuţiozitate, elementele care îi conferă specificitatea la scară europeană sunt analizate şi puse în evidenţă în cele patru capitole ale cărţii: Slăbiciunile statului moldovenesc, Memoria şi imaginarul regimurilor trecute, Lupta pentru istorie în Moldova după 1989 şi Viitorul nesigur al statului moldovenesc. În urma analizelor efectuate de echipa sa de cercetători, coordonatoarea volumului identifică trei surse de instabilitate care ameninţă astăzi Republica Moldova: instabilitatea de la frontieră, declanşată imediat după declararea independenţei statului (în august 1991) şi care durează până astăzi (în esenţă conflictul transnistrean şi ceea ce s-ar putea numi paradoxul moldovean, şi anume faptul că o entitate statală recunoscută pe plan internaţional, nu deţine de facto nici un fel de control asupra unei părţi din propriul teritoriu; denumirea de instabilitatea de la frontieră nu cred că este în acest caz potrivită, instabilitatea fiind în interiorul frontierelor; el nu se referă la relaţiile cu România şi/ sau Ucraina, singurele ţări cu care Republica Moldova are graniţă directă); 2. instabilitatea legată de identitatea şi de simbolurile statului moldovenesc (dacă în anul revoluţionar 1989, steagul Republicii Moldova era tricolorul românesc, iar imnul era Deşteaptă-te române!, în timp s-a constatat o tentativă de desprindere de simbolurile româneşti, tricolorul a fost împodobit cu un cap de bour, iar imnul nu mai este cel al României, ci Limba noastră, după cunoscutul poem al lui Alexe Mateevici); 3. instabilitatea provenită din revendicările de autonomii teritoriale pe baze etnice după 1989, urmare a relaţiilor instaurate între etnii în perioada sovietică (situaţie oarecum bizară, din punctul de vedere al coordonatoarei, în condiţiile în care studiile etnografice indică faptul că în ciuda polarizării etnice la nivel local, relaţiile dintre grupuri sunt paşnice). Aşa cum arată Cătălina Zgureanu-Gurăgaţă, clivajului identitar i se adaugă în Republica Moldova clivajul ideologic: "Clivajul identitar care împarte populaţia în membrii ai "naţiunii titulare", pe de o parte, şi în minorităţi etnice ale teritoriului, pe de altă parte, se suprapune clivajului ideologic care face distincţia dintre cei care sunt fideli vechiului regim, inclusiv elitele şi activiştii acestuia, şi cei care se identifică ca opozanţi ai acestui regim, sau victimele acestuia" (p. 63).
De altfel, evoluţia sinuoasă, adesea inexplicabilă a Moldovei în tranziţie poate fi pusă pe seama jocurilor politice şi a intereselor conjuncturale. Într-o analiză foarte inteligentă intitulată Supravieţuirea Transnistriei, Nicu Popescu pune în lumină o sensibilă modificare în timp a argumentelor secesioniştilor. În momentul în care Republica Moldova şi-a anunţat independenţa, autorităţile din Transnistria au exprimat intenţia de a păstra acest teritoriu în componenţa Uniunii Sovietice sau a Federaţiei Ruse, invocându-se iminenta unire a Republicii Moldova cu România şi bariera lingvistică pe care ar fi avut-o, în această situaţie, populaţia rusofonă din Transnistria. Cum Republica Moldova nu s-a unit cu România, adepţii independenţei Transnistriei şi-au schimbat şi ei argumentele. Discursul lor de legitimare a Transnistriei se axează acum pe argumente economice. Chipurile, economia Transnistriei este superioară celei a Republicii Moldova, iar locuitorii ei ar avea de suferit în cazul în care regiunea ar rămâne în componenţa statului moldovean. Nicu Popescu demontează însă acest argument - auzit adesea şi în România - cu date statistice provenite dintr-o sursă care nu ar avea nici un motiv să le cosmetizeze. Scrie Nicu Popescu: "De fapt, PIB-ul Moldovei în 2002 era de 448 USD pe cap de locuitor, iar PIB-ul Transnistriei era de 392 USD pe cap de locuitor. Conform Băncii Mondiale, PIB-ul pe cap de locuitor al Moldovei era de 590 USD în 2003. Este adevărat că datoria Transnistriei pe cap de locuitor este mai mare decât cea a Moldovei. Republica Moldova (fără Transnistria) are o populaţie de 3,5 milioane de locuitori şi o datorie de 1,1 miliarde de euro (1,3 miliarde de dolari), în timp ce Transnistria cu o populaţie de 550 000 de locuitori are o datorie de 1 miliard de euro (1,2 miliarde de dolari), dintre care două treimi sunt faţă de Rusia" (pp.87-88).
Toate textele cuprinse în acest excelent studiu de caz ar merita citate. Fiecare aduce o privire nouă, un unghi inedit, informaţii de care nu s-a făcut caz, dar care pot bulversa toate ideile noastre preconcepute despre ceea ce se întâmplă în acest teritoriu. Monica Heintz şi excelentul colectiv coordonat de ea merită toate felicitările.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara