Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
REVISTA REVISTELOR de Cronicar

Cuvîntul care compromite
            
Cronicarul recunoaşte că n-a văzut nr. 2 din 2003 al revistei CUVÎNTUL aflată într-o nouă serie. Seria Buduca. Dar a citit în ZIUA LITERARĂ din 3 martie o notă semnată A. Gh. care semnalează deraierea artistică, morală şi lexicală a publicaţiei conduse cîndva de regretatul G. Ţeposu şi mai apoi de dl Tudor Urian. Editorialul dlui Buduca, la preluarea, probabil, a conducerii se intitulează (să ne ierte cititorii noştri!) Muie sponsorilor noştri. În text dl Buduca susţine despre cultură că "este o afacere de stat, totuşi". Şi comentează în acelaşi stil golănesc de pe stadioanele patriei: "Muie Statul Român". Ne cerem încă o dată iertare. Şi nu promitem că nu vom reveni de cîte ori dl Buduca va recidiva. Straşnică afacere au izbutit atît sponsorii Cuvîntului, cît şi Statul Român (citeşte: PSD!). Schimbînd echipa managerială a unei reviste care reuşise să-şi facă un nume, patronii au dat de cuvîntul (citeşte Cuvîntul!) care compromite. l În acelaşi număr din Ziua literară, un protest mai puţin obişnuit. Ca să nu zic rarissim. Dna Angela Marinescu îi scrie dlui Marin Mincu o scrisoare deschisă în care-l învinuieşte că a lăsat să se înţeleagă în comentariul uneia din întîlnirile Cenaclului Euridice faptul că poeziile dnei Marinescu ar fi fost primite cu mai mare interes decît cele ale dlui Florin Iaru. Lucrurile au stat exact pe dos, susţine poeta. Tinerii au cam lipsit de la lectura poemelor d-sale iar dl Iaru a fost cel care a stîrnit cu adevărat entuziasm. De ce, de ne ce (dna Marinescu ştie de ce), aceasta a fost situaţia. Dl Mincu a "îndulcit-o" de pomană. Dna Marinescu nu doreşte favoruri. Şi bine face! l Dl Al. Zub ne aduce aminte (în CONVORBIRI LITERARE nr. 2) că la 8 ianuarie s-au împlinit 130 de ani de la naşterea lui Iuliu Maniu (1873), iar la 5 februarie, 50 de ani de la moartea lui în închisoarea de la Sighet (1953). Articolul dlui Zub este binevenit. Te întrebi de ce au uitat peneţediştii dubla aniversare. Au, desigur, alte probleme, mai actuale. l Dl Cristian Bădiliţă recidivează! În acelaşi număr din Convorbirile de la Iaşi, dsa comentează Bazarul culturii române. Aşa sună titlul unui scurt articol de revistă a revistelor culturale româneşti. Dl B. le citeşte pe internet, acolo unde o fi (căci nu ne spune: probabil s-ar cădea să ştim), şi nu găseşte mai nimic în ele, cu excepţia unor colaborări externe pe ici, pe colo, inclusiv (cum altfel?) în Convorbiri literare unde îi apare textul. Toate, dezorganizate, improvizate, fără rubrici fixe de cronici specializate. Cît priveşte cultura generală a recenzenţilor, dl B. e şi mai net: "e ruşinos că acelaşi student să fi citit Jurnalul mediocru, destul de jalnic al lui Sebastian [...], dar să nu aibă habar de Pelerinul rus, de Plinius, de Artemidor." Dl B. mai e supărat şi că "foarte puţini români de valoare din Occident sînt invitaţi să colaboreze la revistele naţionale." Ei, da, începem să nu ne mai îndoim că dl B. citeşte pe internet alte publicaţii decît cele despre care scrie. "Mon Dieu!", exclamăm împreună cu d-sa. l În COLUMNA (nr. 3-4), dl Laszlo Alexandru se mai face o dată apărătorul cauzelor pierdute: după ce l-a îmbrăţişat pînă la sufocare pe dl Paul Goma (prezent şi el în Columna, 3-4), trecîndu-i cu vederea talentul de a se face odios tuturor confraţilor, iată, îl ia acum de braţ pe Ion Caraion încercînd a-l scoate basma curată din toate cele. Între altele, dl L. A. deplînge "josnicia revistei noastre de a-i fi pus în cîrcă lui Caraion pasaje de odinioară din Săptămîna. Nu, dle L. A., nu i-am pus nimic în cîrcă poetului şi eseistului: tot ce am publicat noi, Caraion a scris cu mînuşiţa lui. Din păcate! l Din păcate, Ion Caraion a scris şi alte lucruri greu de justificat. A uitat dl L. A. că tot el este autorul oribilului necrolog din septembrie 1944 intitulat Gorila? E nevoie să-i aducem aminte că Gorila (aluzie la titlul romanului cunoscut) era L. Rebreanu? Şi că necrologul se încheia cu dorinţa autorului său de a-l vedea pe un tînăr preot blestemînd mormîntul proaspăt al marelui scriitor? l Ca şi cum n-ar fi destul, tot în Columna, un articol al dlui Luca Piţu: după ce l-am citit şi pe cel recent din LUCEAFĂRUL, ne dăm seama că eseistul de la Iaşi se află, de la o vreme, în bătaia Codului Penal. Regretabilă involuţie a unui om cultivat şi talentat!


Corupt în NATO, bun pentru România
           
Consilier al secretarului general al NATO, olandez serios şi militar de carieră cu grad de maior. Acesta e omul cu care Alianţa Nord Atlantică a dat de pămînt descoperindu-i implicarea într-o afacere de spălare de bani din Columbia spre România. Spălătorul purta intense discuţii cu oficialităţile române pentru a investi aici trei miliarde de dolari. Nici mai mult, nici mai puţin. Cronicarul nu sare în apărarea oficialităţilor române care acum nu mai ştiu cum să se spele pe mîini de afacerea pe care le-a propus-o seriosul militar olandez, Willem Matser, dar cui i-ar fi putut trece prin cap că are şi NATO un corupt şi tocmai acela vrea să facă investiţii în România. La vremea cînd Matser discuta cu Bucureştiul despre această uriaşă investiţie în presa centrală a apărut un anunţ în mai multe ziare că NATO vrea să investească în România. Cronicarul s-a abţinut atunci să amendeze bulversanta ştire, cu precizarea că NATO nu se ocupă de investiţii. Poate o fi vorba de achiziţii, poate de sprijin militar ne-am închipuit, văzînd ştirea în mai multe ziare acum. ROMÂNIA LIBERĂ, EVENIMENTUL ZILEI, ADEVĂRUL se ocupă pe prima pagină de afacerile pe care Matser voia să le înceapă în România. Printre cei cu care maiorul olandez avea relaţii se numără şi miliardarul român Ovidiu Tender. Prezentînd relaţiile dintre cei doi România liberă lansează o bombă. O cităm fără să ne-o asumăm "Tender l-a recrutat pe Matser", explicaţia celor de la România liberă fiind că "miliardarul român a fost ofiţer acoperit". Oricum, la întîlnirea de la Snagov a şefilor serviciilor europene de spionaj, Willem Matser a declarat: "Nu mă deranjează prezenţa foştilor ofiţeri de Securitate în structurile actuale... De ce să ne lipsim de aceste valori?..." Citat pe care îl reproducem după România liberă nr. 3943. Potrivit acestui cotidian Tender ar fi pus ochii pe consilierul NATO, avînd informaţia că olandezul ar putea vehicula bani murdari ai mafiei drogurilor. Aici Cronicarul se îndoieşte. Dacă Ovidiu Tender ar fi avut o asemenea informaţie, n-ar fi avut curajul să intre în relaţii de afaceri cu olandezul de la NATO, ci mai degrabă ar fi prevenit autorităţile să nu se încurce cu el. Orice om cu scaun la cap nu se întinde la afaceri pe termen lung cu un spălător de bani, dacă acesta lucrează şi pentru NATO. l Mai mult bolnav şi internat prin spitale, pentru a nu fi arestat, omul de afaceri sucevean Severin Tcaciuc a fugit din România. Ziarele care publică ştirea precizează că Tcaciuc a luat-o din loc cu cîteva ore înainte ca pe numele său să fie lansată interdicţia de a părăsi ţara. Norocul miliardarului, ar fi exclamat Cronicarul, dacă n-ar fi citit în mai multe ziare centrale că Tcaciuc ar fi primit informaţii de la nişte amici din poliţie despre ce i se pregăteşte. Încît Cronicarul se vede obligat să accepte că norocul i-l mai face şi poliţia miliardarului, dar şi medicii care i-au dat certificate. l După ce senatorul Ion Predescu a ajuns la concluzia că rezolvarea crizei din colegiul CNSAS este dizolvarea colegiului, atît presa cît şi societatea civilă, cărora li se adaugă partidele opoziţiei democratice protestează împotriva încercării securiştilor de a băga pumnul în gură CNSAS. De o vehemenţă fără precedent, această reacţie ar trebui să atragă atenţia oficialităţilor că în măsura în care îşi vor asuma raportul lui Ion Predescu şi-ar putea ridica în cap societatea civilă, două carteluri sindicale şi partidele de opoziţie. Oricum, Cronicarul remarcă faptul că presa centrală e în majoritatea ei covîrşitoare împotriva raportului Predescu şi împotriva manevrei prin care foştii securişti care au făcut poliţie politică se străduiesc să nu li se afle numele. l Vrînd probabil să copieze filmul Stăpînul inelelor realizat de Warner Bros, un universitar ieşean a spart codurile care protejează filmul. FBI-ul a intrat în acţiune, luînd legătura cu Universitatea din Iaşi. Deocamdată nu se ştie dacă hackerul va fi dat în judecată, ceea ce e probabil, sau i se va spune să se astîmpere, ceea ce e posibil şi nu prea. În Statele Unite spargerea codurilor de siguranţă ale unei firme e considerată delict federal. Nu demult în România a fost condamnat la închisoare un hacker timişorean, încît e posibil ca şi universitarul ieşean să facă cunoştinţă cu puşcăria din cauza nestăvilitei sale cinefilii.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara