Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
REVISTA REVISTELOR de Cronicar

După un început entuziast, proiectele culturale româneşti de obicei se împotmolesc. Apar probleme legate de finanţare, iniţiatorii sătui de piedici şi voluntariat dezertează, izbucnesc conflicte de orgolii, ostilităţi între membrii echipei... Din tot ce debutase promiţător, cel mai longeviv şi bogat în înfăptuiri e, crede Cronicarul (şi i-ar plăcea să poată fi contrazis), programul Fundaţiei A Treia Europă, de studiere şi promovare a valorilor culturale şi ştiinţifice ale Europei Centrale şi de Est. Şi asta datorită unor oameni docţi, pasionaţi, perseverenţi şi foarte harnici (Adriana Babeţi, Cornel Ungureanu, Smaranda Vultur, Gabriela Colţescu ş.a.), care au instruit, la Universitatea de Vest, grupuri interdisciplinare de tineri specializaţi în problematica ştiinţifică şi culturală central şi est-europeană. Sub sigla Fundaţiei timişorene au apărut, începînd din 1997, la edituri serioase (în special Polirom), traduceri din operele unor mari scriitori mai puţin sau necunoscuţi la noi, precum Joseph Roth, Ivan Klima, Andrzej Kusniewicz, Konrad György, Bohumil Hrabal, Danilo Kiš, Milorad Paviæ...
            
S-au editat şi studii ale unor reputaţi specialişti în Mitteleuropa, s-au organizat colocvii şi conferinţe internaţionale, s-au iniţiat cursuri de masterat în temă şi cîte şi mai cîte. Nepreţuit e şi ceea ce a făcut şi face Grupul de istorie orală şi antropologie socială pentru memoria specificului multietnic şi plurilingv al Banatului (volumele semnate sau coordonate de Smaranda Vultur cuprind istoria trăită şi povestită a bănăţenilor în sec. XX). l Am făcut această lungă introducere fiindcă revista ORIZONT nr. 6, sub genericul Comunităţi deschise. Redescoperirea diversităţii,  se ocupă de scriitorii sîrbi din Banatul universurilor complementare. „E greu să înţelegi cultura Banatului fără să urmăreşti cele patru culturi care se afirmă aici (...) Literaţi germani, români, sîrbi, maghiari au dat o definiţie importantă acestui spaţiu” – scrie Cornel Ungureanu. Dar, dacă zona de contact etnic a dat scriitori importanţi, majoritatea şi-au uitat spaţiul de origine. „Singurii care n-au uitat niciodată de unde se trag, singurii care au încercat să evoce un Banat al paradisului pierdut au fost scriitorii sîrbi”. Şi s-au născut sau au trecut prin Banat spirite exponenţiale ale culturii sîrbe: Vuc Karagici, Dositei Obradovici, Branco Radicevici, Miloş Crnjanski, Ivo Andrici. l Specialistul „Orizontului” în literatura sîrbilor-români e Lucian Alexiu, a cărui semnătură o întîlnim şi sub ancheta adresată mai multor scriitori de limba sîrbă de la noi, şi sub traduceri de poeme, şi sub analizele unor cărţi de Slavomir Gvozdenovici.  l Din arhiva de istorie orală a Fundaţiei A Treia Europă sînt extrase mai multe povestiri autobiografice ale unor vîrstnici aparţinînd comunităţii sîrbeşti din Banat, ceea ce ne face să credem că, după volumele avîndu-i ca subiect pe germani şi evrei, proiectul coordonat de Smaranda Vultur se va materializa într-o nouă carte, despre sîrbi: „Relatările istoriei autobiografice schiţează reperele unei memorii locale şi regionale ce stau mărturie pentru participarea sârbilor la istoria şi civilizaţia ţinutului pe care îl locuim. Obiceiuri şi tradiţii, secvenţe din viaţa şi ambianţa culturală a oraşului, climatul intercultural, impactul, tragic adesea, al istoriei asupra vieţii personale, familiale sau comunitare sunt numai câteva dintre cadrele în care memoria redă timpului trecut culoare, densitate, concreteţe.” l Nu mai puţin de cinci pagini conţin proză, poeme şi exegeze ale operei lui Danilo Kiš, acestea din urmă scrise anume pentru Dicţionarul romanului central-european din secolul XX, despre care aflăm că e în curs de apariţie la Polirom: „Realizat de o echipă ce reuneşte tineri cercetători, dar şi personalităţi ale lumii academice din ţară şi străinătate, Dicţionarul însumează 200 de romane scrise de 165 de autori din spaţiul Europei Centrale, un indice de materii de 300 de intrări, un indice de nume şi 165 de fişe bio-bibliografice. Instrument de lucru indispensabil studiului literaturilor central-europene, el se susţine printr-un demers comparatist de anvergură, dublat de o dimensiune descriptiv-analitică.” Cum spuneam la început, finalizarea ambiţioaselor proiecte ale grupului timişorean e unul din nu prea multele lucruri bune  care se petrec acum în cultura română.
 

De la Stavropoleos la Vama Veche

O săptămînă întreagă a trăit presa cotidiană din România de pe urma penei de curent din Statele Unite. Fireşte că evenimentul nu putea fi trecut cu vederea. Dar Cronicarul a sperat, cu acest prilej, că ziarele vor investiga şi cîte localităţi din România sînt în pană de cînd a fost introdus curentul electric la noi în ţară, pentru simplul motiv că n-au fost electrificate. Ideea ne-a venit citind editorialul Cristinei Modreanu din ADEV|RUL: „America ne repară trecutul”. Jurnalista face o paralelă între felul în care se acordă subvenţiile în Ministerul Culturii şi donaţia ambasadorului Statelor Unite, Michael Guest, pentru Biserica Stavropoleos. În timp ce banul public e risipit în subvenţii care ajung în buzunarele amicilor politici şi chiar ai membrilor comisiilor care se ocupă de subvenţionare, ambasadorul american atrage discret atenţia asupra monumentelor din Bucureşti şi din ţară, care ar putea intra în circuitul turistic internaţional. Cristina Modreanu bagă de seamă că în vreme ce ambasadorul american face donaţii pentru monumente istorice, autorităţile de la Bucureşti bagă bani în proiecte fantasmagorice, de felul acelui Dracula Park. Sau pentru a aduce palmieri pe litoral. Apropo de palmierii importaţi de Dan Matei Aghaton. La doi ani după această operaţiune, pe litoral au început să înţepe nişte gîngănii nemaivăzute la noi, de intră lumea în spital din cauza lor. Ba unii au şi murit de pe urma înţepăturilor. Te pomeneşti că gîngăniile – păianjeni sau ce-or fi – or fi venit împreună cu palmierii lui Agathon, ca pasageri clandestini în România? Veţi spune, poate, că asta e o răutate gratuită, fiindcă bîzdîgăniile cu pricina ar fi trebuit să înţepe încă de anul trecut. Nu-i aşa. Mai întîi trebuia ca păianjenii, scorpionii, ce-or fi ei, să se înmulţească şi să se răspîndească încît să ajungă şi în calea nefericiţilor pe care i-au băgat în spital.  l Revenind însă la pana de curent din America şi la donaţia ambasadorului Michael Guest – poate vin americanii şi trag curent în localităţile din România care nu pot rămîne decît în pană de gaz lampant. l Un titlu care ne-a atras atenţia în JURNALUL NAŢIONAL: „Guvernul aruncă un milion de euro pe fantoma ARO”. Despre ce e vorba? Ministerul de Interne va cumpăra de la ARO Cîmpulung 70 de automobile de teren la preţul de 30.000 de euro bucata, în timp ce preţul de catalog al unui ARO e de 17.000 de euro. La ARO, însă au ieşit muncitorii în stradă, iar în Cîmpulung au circulat nişte fluturaşi prin care se ameninţă că vor fi incendiate proprietăţile îmbogăţiţilor locali, cu trimitere directă la membrii partidului de guvernămînt. Liderul de sindicat de la ARO a declarat că fluturaşii pomeniţi nu sînt opera sindicaliştilor săi. Se pare însă că guvernul s-a înmuiat tot din cauza fluturaşilor. Cronicarul nu vrea să pună sare pe rană, dar cum a fost posibil ca singura firmă producătoare de maşini de teren din Europa de Est să ajungă în faliment? l „Salvaţi Vama Veche!” variante ale acestui titlu apărut în ZIUA au fost publicate de mai multe cotidiane centrale. Ce a înţeles Cronicarul din destul de încîlcita poveste de la Vama Veche e că un anumit tip de turism – cu cortul sau, oricum, încercînd să păstreze un anumit specific al locului, a ajuns în conflict cu turismul manelistic şi cu propagatorii săi, cu ce interese locale. Cu tot regretul, probabil că învingător din acest conflict va ieşi turismul manelistic. Şi asta nu atît din cauza intereselor locale, ci din pricină că turistul obişnuit majoritar iubeşte maneaua şi tot ceea ce o acompaniază. l În Republica Moldova a apărut un dicţionar scos de un nimeni cu pretenţii de lingvist, un dicţionar al limbii moldoveneşti care ar fi alta decît limba română. Ziarele l-au citat cu nume şi prenume pe ipochimen. Pentru a-l face să înţeleagă ce murdărie imensă a comis, acest lingvist ar trebui citat numai cu titlul lucrării, nu şi cu numele său. l Aflăm din EVENIMENTUL ZILEI şi din Adevărul că Ministerul Culturii a subvenţionat o lucrare pentru omagierea academicianului Dan Berindei cu prilejul împlinirii vîrstei de 80 de ani. Mulţi înainte, dar din Evenimentul zilei am desprins următoarele informaţii. Că distinsul academician a fost legionar – ceea ce dl Berindei respinge, spunînd că n-a fost decît simpatizant al legionarilor. Dar mai există o informaţie în Evenimentul zilei, că academicianul Dan Berindei a fost informator al Securităţii – despre asta dl Berindei n-a mai avut ce să zică. Or, dacă Academia Română omagiază informatori ai Securităţii, de ce nu i-ar omagia şi pe cei care au primit aceste informaţii? pe Nicolski, pe Teohari Georgescu sau pe Iulian Vlad?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara