Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
REVISTA REVISTELOR de Cronicar

Dl Aristide Buhoiu ne fură

    Începînd din 16 decembrie, ziarul NAŢIONAL publică o rubrică săptămînală semnată de dl Aristide Buhoiu şi consacrată comentării emisiunilor de televiziune. Pe această cale, ziarul încearcă, după propria reclamă, "să se implice în fenomenul audio-vizual românesc". N-avem nimic împotriva iniţiativei Naţionalului, nici a autorului rubricii. Dar titlul rubricii ne aparţine: de mai bine de treizeci de ani el a fost rezervat de România literară unor pagini de comentare a diferitelor evenimente culturale şi politice, din presă, radio şi televiziune. Cum Aristide Buhoiu a lipsit o vreme din ţară, nu ne aşteptăm să fie la curent cu acest lucru. Nici nu ne facem iluzia că ne-a citit vreodată. Îndefinitiv, dacă i se părea de neocolit titlul rubricii noastre, putea s-o declare frumos: mi-a plăcut titlul Ochiul magic din România literară şi mi l-am însuşit. Ar fi fost o hoţie mărturisită, adică pe jumătate iertată. Dl Aristide Buhoiu a preferat una de neiertat. Ne consolăm şi noi cum putem: măcar să fie rubrica din Naţional la înălţimea celei din România literară. O vom citi cu multă atenţie. O vom monitoriza, cum se spune acum. * Cotidianele de luni 6 ianuarie comentează noile prevederi, referitoare la presă, ale Codului Penal propus Executivului de către Ministerul de Justiţie. Înloc să dea curs recomandării şi normelor U.E. de excludere a caracterului penal pentru fapte de presă, cum ar fi calomnia ori insulta, şi sancţionarea lor administrativă, proiectul măreşte pedepsele şi cuantumul amenzilor penale. Acestea din urmă cresc de 5-6 ori. În plus, în solidar cu ziaristul care poate fi obligat să plătească aproape 200 de milioane de lei, conducerea ziarului se poate vedea în situaţia de a plăti pînă la 10 miliarde (plus alte interdicţii cu efect material imediat!), ceea ce conduce la faliment ziare ori chiar trusturi. Ceea ce comentariile din cotidiane omit să reamintească este cine şi unde a mai avut iniţiativa unor pedepse similare pentru ziarişti: Miloşevici, pe vremea cînd era Preşedintele Iugoslaviei. Scandalul declanşat atunci a avut ecouri internaţionale extrem de nefavorabile actualului deţinut de la Haga. * Impresionante mărturii de părere de rău şi simpatie pentru prea repede dispărutul Dumitru Tinu, directorul Adevărului în oată presa săptămînii trecute. România literară se asociază tuturor celor care l-au preţuit şi care-l regretă pe ziaristul prob şi moderat care a fost Dumitru Tinu. Într-o presă nebună, nebună, ca şi lumea în care trăim, Dumitru Tinu a reuşit să rămînă normal.

Lucruri care nu se fac

    OBSERVATORUL CULTURAL de la începutul anului (1-13 ianuarie) are ce are cu politica editorială, ca să-i zicem aşa, a Românei literare. Autorului unei note de la rubrica Infoliterar i se pare că revista noastră s-a grăbit să acorde premiul pentru Cartea Anului, în decembrie trecut, neaşteptînd eventuale apariţii tardive. Mai mult, între nominalizări a fost şi o carte din 2001. Ca să vezi! N-aveam, adică, voie să acordăm premiul - cel dintîi pe care-l acordam! - unor cărţi din ultimii doi ani, cum am şi anunţat, şi asta fiindcă Observatorul a remarcat că apariţia din 2001 era, ce bizar! Omul recent. Despre care se ştie cum au scris redactorii şi colaboratorii revistei. Cît despre cărţile pe care graba noastră le-ar fi lăsat deoparte era şi una de Gellu Naum publicată de Editura (aţi ghicit!) Paralela 45. * În acelaşi loc, Luminiţa Marcu, fosta noastră colaboratoare permanentă, ne trage şi ea de urechi: de ce am acordat premiul mai sus menţionat unei cărţi a lui Gabriel Liiceanu? Nu grozavă, după părerea Luminiţei Marcu. Părerile critice nu se discută, mai ales ale criticilor tineri care văd în orice deosebire de opinie o formă de cenzură. Nu părerea Luminiţei Marcu, diferită de a redactorilor noştri, este însă în discuţie. Ne grăbim s-o liniştim pe autoarea scurtului răspuns la o anchetă a Observatorului care n-avea nici o legătură cu premiul acordat de noi. Luminiţa Marcu ar fi trebuit să ştie, înainte de a ne azvîrli în obraz crasa noastră incompetenţă critică, că există anumite reguli de convieţuire literară, tot aşa cum există unele de convieţuire socială. Sînt lucruri care nu se fac, Luminiţa Marcu! * În fine, Petru Romoşan scrie un text inadmisibil contra lui Andrei Pleşu. Observatorul îl găzduieşte fără să clipească. Problema, pentru Romoşan, nu e că CNSAS nu funcţionează, că fosta securitate e protejată de chiar instituţia creată ca s-o demaşte, că preşedintele subcomisiei parlamentare destinată să limpezească situaţia îi ameninţă pe membrii CNSAS în cel mai pur stil golănesc ("V-arăt eu vouă!"); problema pentru Romoşan e Andrei Pleşu. Adică unul din cei care au încercat să aducă CNSAS la rosturile lui... Sau poate tocmai aceste rosturi îl supără pe Romoşan?

Senatorul răsculativilor

    Sus în fruntea subcomisiei parlamentare desemnate să dea de cap crizei din CNSAS, senatorul Ion Predescu - PSD - şi-a început cercetările avînd concluziile gata pregătite. Iată ce credea dl Predescu despre gruparea condusă de Andrei Pleşu, Mircea Dinescu şi Horia Roman Patapievici, citat de ZIUA: "Dă interviuri în ziare şi în reviste sexy alături de femei goale complet [...] Las că vorbesc eu cu ei, de or să îngheţe apele. [...] Eu i-am studiat, am pierdut multă vreme pentru ei şi o să vadă ei." Pentru senatorul Predescu, cei trei sînt �elemente răsculative" împotriva preşedintelui CNSAS, Gheorghe Onişoru. În ciuda protestelor absolut îndreptăţite ale elementelor răsculative, senatorul Predescu n-a fost înlocuit de la conducerea subcomisiei. Acest refuz spune multe despre exigenţele Parlamentului faţă de reprezentanţii săi. Admitem că dl Predescu n-are calităţi de orator, dar stăpîneşte la perfecţiune volubilitatea agramată, sărăcia de vocabular mascată de sacadarea ameninţărilor şi violentarea limbii române la adăpostul indignării orale. Subconştientul îi joacă însă feste urîte dlui Predescu. Îl recitez: "Las' că vorbesc eu cu ei, de or să îngheţe apele". Vrînd pesemne să spună că îi va face să îngheţe pe răsculativi, dl Predescu şi-o fi adus aminte vorbind că nu în acest scop a fost înfiinţată subcomisia care i-a fost dată pe mînă şi atunci a întors-o pe �îngheţarea apelor". Or, aici dl Predescu trimite la expresia binecunoscută "Minţi, de îngheaţă apele!". Cronicarul nu-i face proces de intenţie distinsului senator, asta e limba română. În privinţa elementelor răsculative, îl asigurăm pe dl Predescu - luînd ca martore toate dicţionarele limbii române - că acest cuvînt nu există. Creaţia sa lexicală e o inepţie. Dacă dl Predescu nu e convins de opinia Cronicarului, poate că �strică o întrebare", în aceeaşi logică lingvistică, patentată de domnia sa, la urechea senatorului Pruteanu, ca apărător al limbii române. Nu ne-am mira ca dl Pruteanu să lase deoparte politeţea de partid şi să-i spună �o vorbă" colegului său. * EVENIMENtUL ZILEI a publicat, săptămîna trecută, dovada că acuzaţia jucătorului de fotbal Florin Prunea că Dumitru Dragomir se pricepe mai bine la jocurile de noroc decît la fotbal e adevărată. Preşedintele Ligii Profesionale de Fotbal, fost proprietar al foii Atac la persoană, una dintre cele mai imunde publicaţii din România pe vremea cînd era proprietatea lui Dragomir, s-a declarat ofuscat de afirmaţiile lui Prunea referitoare la adevăratele sale talente. Evenimentul a publicat chiar documentul consemnînd condamnarea lui Dumitru Dragomir la trei luni de închisoare în 1976 pentru delictul practicării jocurilor de noroc. Dl Dragomir - PRM - dă în ziua următoare un interviu Evenimentului, în care se declară jucător de talie mondială la pocher şi afirmă că niciodată nu i-a plăcut barbutul. Ca şi cum asta n-ar fi fost de ajuns, dl Dragomir s-a declarat un capitalist în comunism. Un capitalist care a ajuns să se ocupe de echipa de fotbal din comuna natală a lui Ceauşescu, Viitorul Scorniceşti, mai adăugăm noi. Că dl Dragomir fabulează despre capitalismul său, asta e mai mult decît sigur. Că Viitorul Scorniceşti a ajuns sub conducerea sa în Divizia A cîştigînd meciuri la scoruri fabuloase, asta e absolut sigur. Dar nu se ştie cum a ajuns Dumitru Dragomir să se ocupe de echipa orgoliilor natale ale lui Ceauşescu, după ce a avut o condamnare de dpret comun. Cu un singur lucru sîntem de acord cu dl Dragomir. Că s-a considerat �lucrat" în privinţa condamnării sale pentru că s-a ocupat cu "jocuri de noroc". În România comunistă se jucau toate jocurile de noroc posibile pe atunci, inclusiv ruleta în cazinouri de apartament. Aşa că îi dăm dreptate lui Dumitru Dragomir că a ajuns în puşcărie condamnat de o lege comunistă care funcţiona la ordin. Dar după aceea, prin ce miracol a ajuns Dumitru Dragomir la Scorniceşti? I s-a dat o a doua şansă sau, pur şi simplu, a fost victima unei confuzii de partid pe care a reparat-o ulterior securitatea? Sau viceversa?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara