Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Muzică:
"Rezonanţe" în memoria Holocaustului de Despina Petecel Theodoru

Concertul cameral subintitulat "Rezonanţe"- după denumirea unuia dintre ciclurile de lucrări semnate Ulpiu Vlad, desfăşurat recent la Sala mică a Ateneului Român - şi-a depăşit "rolul" de simplu Portret componistic, extinzându-şi semnificaţia în sfera simbolică a ne-uitării, a resuscitării memoriei Holocaustului.
Impresionat de atrocităţile, greu de acceptat de către o minte omenească, la care a fost supusă identitatea poporului evreu de-a lungul istoriei - subiect intens dezbătut anul acesta, în cele mai înalte foruri civice şi politice din întreaga lume, cu ocazia aniversării a 60 de ani de la crearea statului evreu şi a comemorării a şase milioane de victime ale Holocaustului -, Ulpiu Vlad a reunit în programul concertului menţionat, patru dintre opus-urile sale camerale, mai vechi sau mai noi: Poetica viselor - piesa a III-a - pentru pian şi bandă magnetică, Lumină pentru viitor pentru flaut şi harpă, Mozaic pentru violoncel solo şi Prin sunetul rezonanţelor pentru flaut, harpă, pian şi violoncel. Fără a fi explicite, titlurile sugerează totuşi, în maniera discret-metaforică, tipică autorului, pe de o parte, nevoia aducerii-aminte a unor "practici" - sperăm revolute -, incompatibile cu condiţia umană, pe de altă parte, nevoia exorcizării prin translarea lor în zona imaginarului şi a oniricului...
Intuind cu certă acuitate esenţa spiritului iudaic, Ulpiu Vlad a transformat fiecare lucrare într-un eşantion psihologic, într-o formulă sintetică a diferitelor forme de manifestare şi asumare a suferinţei. În acest scop autorul foloseşte tehnici componistice şi de limbaj de extracţie impresionist-expresionistă, modală sau contrapunctică - fapt ce-i permite să proiecteze, ca în nişte oglinzi paralele, oglinzi sparte sau oglinzi retrovizoare - comparabile, poate, cu cele din care e construit Memorialul copiiilor de la Yad va-Shem -, violenţa atroce, sadică, absurdă, de opresare a fiinţei, până la aneantizare şi replica ei tăcută, interiorizată, transfigurată de o puritate cathartică. Dar, modalitatea ideală de a accede la cunoaşterea de sine şi a lumii în care trăieşte rămâne, pentru Ulpiu Vlad, exersarea visării lucide.
În Poetica viselor, de pildă, compozitorul îşi re-aminteşte şi ne re-aminteşte, apelând la rezervele subconştientului, dar şi la efectele suflătorilor şi la timbrul sopranei imprimate pe bandă, sunetul palid, mocnit, al fiinţei redusă la ne-fiinţă de agresivitatea alienantă a pianului. Erupţiile lui, întrerupte de colapsuri periodice, seamănă cu apariţia şi dispariţia unor chipuri contorsionate de durere, ce se suprapun ori se substituie caleidoscopic, altora, hidoase, terifiante în elanul lor voluptos de a anihila şi ultima pîlpâire de viaţă. Impresionantă retorica foarte tânărului pianist Roman Vlad în contrapunctarea acidă a transparenţelor de giulgiu ale corzilor înregistrate pe bandă! Prevalenţa pioişeniei şi compasiunii naşte însă analogii între muzică şi expresia reculeasă a Madonei din celebra Pieta a lui Michelangelo.
Asocierea flautului cu harpa în piesa următoare, Lumină pentru viitor, ne-a adus mai aproape de puritatea edenică a lumii sau de existenţa unei posibile, mult sperate lumi, lipsită de violenţă, angoasă, întuneric... Dialogul celor două instrumente, ca şi alternarea dintre timbrul siflat, asemănător cu glissando-ul, al flautului normal, cu cel ornamentat, melismatic, al flautului piccolo şi cu cel sentenţios, axat pe multifonice, al flautului-basso, instaurează o atmosferă predominant lirică, melodioasă, la fel de multicoloră şi solară ca cea din ilustraţiile chagalliene la Daphnis şi Chloe. Şi, ca în multe alte ocazii, Ulpiu Vlad şi-a ales şi de data aceasta interpreţii ideali: flautistul Ion Bogdan Ştefănescu şi harpistul Ion Ivan Roncea - doi muzicieni care îşi consideră şi îşi mânuiesc instrumentele ca pe nişte organisme vii, maleabile sau ca pe nişte "parteneri" egali de conversaţie. Iluzia armoniei perfecte e spulberată totuşi de încă un val de violenţe şi derapaje, de rupturi la nivel ontologic, ce au loc în lucrarea Mozaic, unde fiinţa e obligată să "abdice" din nou de la condiţia sa uman-spirituală. Surprinzătoare prin modificarea imprevizibilă a stărilor de spirit - de la vaiete şi suspine, la expresia stridentă a durerii şi de aici la durerea reprimată, transmutată în lamento - lucrarea evidenţiază cu subtilitate discrepanţa dintre ura nestăvilită a torţionarilor istoriei şi inocenţa victimelor, incapabile să înţeleagă raţiunea (sic!) de a fi a terorii! O atare dualitate a fost magistral redată de temperamentul artistic de o rară expresivitate şi elocvenţă al violoncelistei Laura Buruiană.
Cei patru interpreţi-creatori s-au reunit în ultima piesă a concertului (sub bagheta compozitorului) - Prin sunetul rezonanţelor. Toate distorsiunile anterioare au fost absorbite în consonanţa şi convergenţa armoniilor acestui cvartet. Sunetele picturale - aemănătoare cu cele din Lumină pentru viitor -, ale harpei şi flautului, s-au contopit cu liniile cantabile ale violoncelului şi cu arpegierile acvatice, impresioniste, ale pianului, într-o veritabilă glorificare a luminii. Cu mijloacele sale specifice, Ulpiu Vlad a tradus, într-un fel, în sunete, inscripţia gravată la Yad va-Shem pe "Coloana eroismului": Zakor - "Aminteşte-ţi"!

Concertul a fost realizat de Asociaţia Romanian Fulbright Alumni cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional şi a beneficiat de comentariile încărcate de emoţie şi evlavie ale etnomuzicologului Marin Marian Bălaşa.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara