Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
"Roacăre" de Rodica Zafiu

Forma de vocativ roacăre e un nou exemplu al influenţei pe care o exercită publicitatea asupra registrului colocvial al comunicării curente. Contextele în care putem găsim această formă sînt reluări ale replicii-cheie dintr-o reclamă, lansată în urmă cu aproximativ doi ani, la ciocolata cu rom. Unul dintre clipurile campaniei ironic-nostalgice, identificate prin sloganul "Rom tricolor - Senzaţii tari din 1964" - prezenta un tînăr al zilelor noastre paraşutat, prin gustarea ciocolatei, în plin trecut comunist: ridicat de pe stradă şi dus la miliţie, i se tăiau radical pletele, în vreme ce un tovarăş care citea Scînteia îi spunea "Partidu' te vrea tuns, roacăre!". Mai multe pagini din internet reiau întrea­ga replică, aplicînd-o la contexte noi - "Dar când vedeam astăzi, în mijlocul grupurilor, câte unul mai pestriţ, cu barba lungă şi păr lung şi sute de cercei în cele mai neaşteptate
locuri de pe faţă, nu mă puteam abţine să nu zâmbesc şi să-mi spun în sinea mea, uitându-mă la el: Partidul te vrea tuns, roacăre!" (andreicrivat.ro); "m-am şi săturat să tot aud... din ăştia care îmi tot zic Ťpartidul te vrea tuns, roacăreť", (roportal.ro). Forma de vocativ e folosită şi independent, desprinsă din replica publicitară: "Roacăre, tunde-te" (motociclism.ro), "roacăre, ai nu vii la o pizza?" (merluc.ro), "nu mă supăr dacă îmi zice lumea Ťroacăreť" (icehot.word­press.com) etc. Mai mult, forma cu diftongul oa se extinde şi asupra celorlalte cazuri gramaticale în care apare cuvîntul (la nominativ, acuzativ, genitiv, la singular şi la plural): "Roacăru' blond" (non­sense.ablog.ro), "cu dedicaţie specială pentru roacări această reclamă pe care o ştiţi cu toţii cred" (220.ro); "Nici yo nu sufăr roakerii" (220.ro); "tovarăşi, să înfierăm aceste apucături imperialiste ale roacărilor care vor să învenineze mintea camarazilor" (motociclism.ro) etc.
E posibil ca forma roacăr să fi precedat reclama, dar era cel mult o inovaţie izolată a oralităţii, căreia doar publicitatea i-a asigurat circulaţia, impunînd-o într-un uz mai larg în limbajul tinerilor. Sînt cîteva trăsături şi condiţii care îi asigură succesul actual. Reclama mizează pe un punct sensibil al nonconformismului juvenil intrat în contradicţie cu regulile sistemului; dincolo de contextul comunist, e un conflict etern, care permite generalizarea. Cuvîntul-cheie rocker e, chiar fără marca specifică atribuită de diftong, un termen specific limbajului multor tinerilor, indiferent de simpatia sau antipatia care i se asociază (ţinînd de autodefinirea juvenilă prin preferinţe muzicale, asociate unui anume stil de viaţă, de îmbrăcăminte etc.). În limbajul unui activist din anii '60, precum cel reprezentat în clipul publicitar, termenul rocker era puţin probabil; el nu apare de altfel cuprins în DEX (nici măcar în ediţia actuală!). Cuvîntul a fost inclus în noua ediţie a DOOM (2005), în care se indică adaptarea fonetică (pronunţarea rocăr) şi adaptarea morfologică (pluralul rockeri). Ne putem întreba cum se explică, totuşi, forma roacăre. Prima ipoteză ar fi că anglicismului i s-a atribuit - din dorinţa de a face credibilă folosirea sa de către un activist comunist şi mai ales cu intenţia de a provoca un efect comic - o deformare tipică tendinţelor limbii populare. Diftongul oa, rezultat al unei alternanţe fonetice produse în evoluţia limbii române (condiţionat de accent şi de vocala din silaba următoare, în diverse forme gramaticale: frumos / frumoasă, domn / doamne! etc.) e conotat ca popular, acolo unde apare în variaţie cu conservarea sunetului o (bioloagă, filoloagă, doape, riboane, laptoape etc.). În mod special vocativul în -e, care produce alternanţa o /oa - de tipul Antoane, Solomoane - este simţit ca popular şi familiar, în contrast cu vocativul identic cu nominativul. (Procedeul a fost exploatat umoristic: "M-ai învins... Maradoane!" (de la numele lui Diego Maradona, în Tineretul liber, Supliment literar-artistic, 27, 1990, 11). Dacă vocativul substantivului machedon e machedoane, cu o puternică notă popular-familiară, se poate presupune un procedeu analog şi la substantivul rocker - cu vocativul roackere. Explicaţia nu e totuşi perfect convingătoare: în rocker, vocala o nu apare într-un context fonetic în care să se producă spontan diftongul oa (un cuvînt popular asemănător fonetic, şogor, formează în general vocativul şogore). Aici ar interveni a doua explicaţie: oa din roacăre ar putea fi şi un mod de transpunere destul de fidelă a pronunţiei din engleză: vocala rotunjită şi deschisă din prima silabă a substantivului englezesc rocker seamănă destul de bine cu diftongul românesc format dintr-un segment rotunjit şi unul deschis (au fost de altfel specialişti care au considerat secvenţa oa ca fiind o unitate indivizibilă, un fonem). În acest caz, forma s-ar răspîndi chiar independent de clipul publicitar. Aşadar, paradoxal, roacăr poate fi în acelaşi timp un semn de rostire populară şi un semn de perfectă familiarizare cu termenul din engleză: o marcă ironică sau autoironică. Conotaţiile ambigue ale unei mărci minimale sporesc şansele de impunere a formei roacăre în limbajul actual al tinerilor.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara