Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Contrafort:
România la ora vibratocraţiei biruitoare de Mircea Mihăieş


Lăsând deoparte viaţa politică - murdară, prostească, încăpută pe mâna unor analfabeţi moral -, e destul să deschizi ochii în jur pentru a te apuca îndoielile în legătură cu pretenţiile de europenitate ale României. Prin toţi porii societăţii noastre urlă asiatismul. De la decizia clasei politice de a începe construcţia primei autostrăzi... europene spre Dobrogea (un rol vor fi jucând, probabil, nevestele şi odraslele parlamentarilor: petrecându-şi, obligatoriu, week-end-urile la mare, s-or fi săturat, bieţii, de drumurile prăfoase de la Feteşti şi Lehliu-Gară!) până la ritmurile muzicale ce-au invadat posturile de radio şi televiziune. Textul unei melodii care face ravagii icneşte istambulic-mobilizator: "încă-un pic/ Dă din buric". Vulgaritatea de cort şi nostalgia vieţii în deşert s-au înstăpânit pretutindeni ca un blestem. Te şi umflă râsul: fetiţe ce se îmbracă din Occident, cântă şi vorbesc ca la Kabul şi, mai nou, Pnom Penh (pronunţat, desigur, "pom-pen"!)
Mergi la plajă şi rămâi şocat de "naturaleţea" cu care copile de vârsta şcolii generale expun o nuditate agresivă, făcând din "topless" alfabetul vieţii publice şi din provocarea deşănţată unica raţiune de a fi. în România de azi, ţoapa analfabetă şi mitocanul muşchiulos se visează vedete de televiziune şi se comportă în consecinţă: orice unduire din şolduri, orice gest aţâţător al său trebuie transmis în direct naţiunii setoase de sex prin procură! O reacţie uşor de explicat psihologic: îngroziţi hidoşenia în care trăim, tot mai mulţi români şi-au confecţionat o pseudo-identitate în care visele devin realităţi, singurele capabile să-i salveze din infernul cotidian.
Deschizi televizorul, pentru că tot a devenit el oglinda sufletului românesc, iar mâzga imorală a vieţii de zi cu zi e nimic pe lîngă orgiile non-stop oferite de aşa-numitele "canale comerciale" (nu vreau să spun că televiziunea "publică" stă mai bine - dar fiind mai cenuşie, stridenţele se estompează!) Cea mai banală reclamă la un săpun sau la un nou detergent trebuie, musai, să aibă o conotaţie sexuală. Parcă ne-am afla într-o necontenită campanie de creştere a natalităţii! Legile din vremea lui Ceauşescu, care ne obligau să ne înmulţim ca iepurii, şi-au găsit astăzi echivalentul perfect în reclama deşucheată ce-ţi invadează intimitatea.
Mai nuanţată (pentru că dă o şansă şi... metodelor alternative!) pare a fi emisiunea unei tinere oacheşe, etern pofticioasă, Nadine, care vorbeşte de binefacerile "penisului vibrator" şi ale tehnicilor sexuale ce fac de râs nu doar "Kama-Sutra", ci şi tratatele ştiinţifice despre deviaţiile comportamentului sexual. Noroc cu ea, altminteri, în urma "telefoanelor fierbinţi", am fi riscat să ajungem în zece ani la populaţia Chinei (fără a avea, însă, după cum nădăjduia Ţuţea, şi destinul Franţei!) La o emisiune a sus-numitei, două cântăreţe cu picioare bronzate şi voci cam dogite vorbeau despre "sexul oral" şi "sexul anal" cu nonşalanţa cu care ar fi discutat despre moda de toamnă sau despre noul "make-up" apărut pe piaţă! Aerul de temeinică, savantă cunoaştere a tot ce ţine de lubric, firescul nefirescului te fac să te întrebi de unde a apărut, în numai câţiva ani, această generaţie nu atât dezinvoltă, cât uluitor de nesimţită?
Una din explicaţiile succesului femeilor ce folosesc simultan (citez textual!) "şi soţul şi vibratorul" - ca pentru a dovedi că în odiosul capitalism românesc omul nu e decât anexa... uneltei - provine din ceea ce un prieten al meu, strălucit avocat, numea "dezinhibarea mahalalei". Ce vedem astăzi la televizor şi citim în ziare a existat dintotdeauna în societatea românească. Doar că malformaţiile erau cu grijă camuflate. Discutând cu un alt prieten şi mărturisindu-i că nu-mi explic avalanşa de violenţe şi perversiuni descoperite acum în mediul rural, mi-a retezat-o ferm: "Toate atrocităţile şi bestialităţile erau acolo! N-am citit, după 1990, despre nici o oroare pe care să n-o fi văzut înainte cu ochii mei!"
O replică înmărmuritoare, trebuie să recunosc. Abia acum realizez una din performanţele comunismului, capacitatea sa uluitoare de a scoate înafara scenei tot ce era, dintr-un motiv sau altul, neconvenabil. îmi revin, însă, imediat şi-mi aduc aminte că nicăieri, nici în Franţa, nici în Statele Unite, unde presa e la fel de însetată de senzaţional, nu găseşti cantitatea de murdărie şi degradare a umanului propagată prin presa de la noi. Trebuie să citeşti "Le Monde"-ul luni în şir pentru a găsi o fărâmă din abjecţiile tipărite, cotidian, de gazete româneşti cu pretenţii de seriozitate. Numai mahalaua, numai inşii lipsiţi de orice demnitate şi ruşine pot găsi plăcere în exhibarea obsesivă a organelor sexuale şi a nefericirilor de tot felul. Asemeni găinii care-a făcut un ou, simţim nevoia să luăm părtaşi la trăirile noastre intime tot restul umanităţii!
O formă de pornografie e şi obsesia jurnaliştilor de a crea probleme acolo unde ele există doar în mintea lor înfierbântată de teorii naţionaliste. Ca întotdeauna, "Adevărul" excelează la acest capitol. Nu trece zi în care vameşii adevărului de la Casa Scânteii să nu atragă atenţia asupra "pericolului maghiar". în stil pompieristic, bine deprins din cenaclul lui Păunescu, un titlu sună astfel: "Românii din Covasna şi Harghita avertizează: cele două judeţe sunt de fapt autonome". îngrijorat, citeşti cu inima cât un purice articolul. Cauţi "românii îngrijoraţi" - toţi românii din Covasna şi Harghita, după cum se înţelege din titlu! -, însă nu dai decât de fraza debilă a unui savant cu nume predestinat, Ioan Lăcătuşu: "Un specific al judeţelor Covasna şi Harghita îl reprezintă existenţa unui electorat stabil şi disciplinat al UDMR, fapt care determină perpetuarea sa inexorabilă la putere pe plan local, indiferent de alternanţele la putere pe plan naţional. în această situaţie nu se mai poate vorbi de democraţie, ci de o etnocraţie care vizează preluarea progresivă a prerogativelor statului român".
Citesc şi recitesc aceste aberaţii ale unui domn care mai e pe deasupra director al "Centrului European de Studii Covasna". Subliniez, "Centrul European"! Va să zică, problema care-l doare pe ins e că ungurii sunt în Covasna şi Harghita un electorat "stabil şi disciplinat". Oare nu cumva şi "majoritar"? Tare mi-e teamă că da! Şi atunci, unde suferă democraţia? Că doar asta înseamnă cuvântul-fetiş al filozofului spăimos: puterea celor (mai) mulţi! Tâmpenia aserţiunilor de acest tip e atât de răspândită, încât are toate şansele să devină, la o populaţie mai atentă la vibratorul Nadinei decât la propria bunăstare, o adevărată obsesie... sexuală! Argumentul d-lui Lăcătuşu e la fel de relevant ca şi acelea că în judeţul Vaslui moldovenii dictează în politica locală ori că în Călăraşi conduc "regăţenii"! Păi, cine să conducă, dacă nu cei care locuiesc acolo?! Poate "lăcătuşii" de la centru? Nu cel european, fireşte!
Cât priveşte diversiunea de a vedea în efectul democraţiei o simplă excrescenţă "etnocratică", logica ar fi trebuit dusă până la capăt: în europenitatea sa cu nuanţe xenofobe, dl. Lăcătuşu ar fi trebuit să observe că România însăşi e condusă, într-o proporţie covârşitoare, de români neaoşi! Ceea ce nu ne împiedică să rămânem în continuare o ţară necivilizată, murdară şi obscenă până la insuportabil. O ţară în care vibratocraţia a bătut demult democraţia!