Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poşta redacţiei:
Rotaţii nebune, translări binormale de Horia Gârbea

Nicolae Dumitru. Scrieţi că deţineţi „literatură de sertar” şi vreţi s-o scoateţi la lumină. Acest tip de literatură a fost păstrată de regulă pentru că nu putea apărea din cauza cenzurii, mai rar pentru că autorul nu se încumeta să o publice din motive de scrupul artistic. Nimic nu v-ar împiedica azi să o publicaţi, dar e bine că mai cereţi opinii. Din păcate, dificultatea stă în calitatea textelor care „adaptează” stîngaci termeni din matematică la tema lirică a iubirii: Geometria dragostei sauIzomorfism de cuplu. După numai două-trei strofe, totul e clar, nicio surpriză nu mai apare, nicio transfigurare. Locurile comune se împletesc cu locurile geometrice într-un ireparabil kitsch: Rotaţii nebune, translări binormale,/ Create de curbe divin conjugate,/ Se-nscriu epiciclic în corpuri legate/ De zborul prin spaţii de stări abisale.// Trăirea profundă din clipa divină/ E-un loc geometric de-afine sinteze,/
Care transferă eterne-antiteze/ Spre taina ascunsă de biblica vină.
Locul acestor versuri nu e în sertar, ci mai jos, în coşul de hîrtii.

Andrei Albu. Unele versuri ale dvs. conţin o boare de poezie. Prozodia clasică este o simplă încăpăţănare a dvs. care nu serveşte la nimic cîtă vreme nu o stăpîniţi perfect. De pildă, în „sonetul în heptametru”, imperfecţiunea ritmului este evidentă: Să mori purtat de valuri către ţărmul depărtat/ A cărui glăsuire ţie doar îţi este cheie/ Mirosul său cel tainic de umăr de femeie/ Îşi află doar în pieptul tău răsunet nesecat. Chiar nu aţi observat că şi măsura e alterată: 15 silabe la versul 2 şi ritmul. Apoi: Să-ţi fie clopot valul, iar spre mormânt alee/ Să-ţi fie marea largă – bătrân, fremătător regat. Iarăşi aveţi o silabă în plus şi o alterare a iambului la „fremătător”. Vă recomand „Micul tratat de prozodie românească” al lui Mihai Dinu din care toţi avem de învăţat.

Homer Maldoror. Pseudonimul dvs. este o combinaţie impresionantă. El mă trimite însă la unul dintre aforismele dvs. „Dacă statuile unei naţiuni ar vorbi, sînt sigur că guvernul ar îngenunchia şi ar cere iertare poporului”. Dacă Homer şi autorul lui Maldoror v-ar citi „materialele” cu un iz irepresibil de gazetărie ieftină, n-ar fi de acord să le împrumutaţi numele şi nici titlul. Locuri comune fără relevanţă literată, fără profunzime şi uneori de un umor forţat. Cînd un guvern începe să fure, bogăţiile ţării trebuie înarmate. Da. Şi o societate fără prinţipuri, care vasăzică nu le are! E scris adînc, dar adîncimea este a puţului gîndirii.

Ioan Manoliu. Am vizitat blogul dvs. dar am rămas tare nedumerit de texte precum acesta (diacriticele să vi le puneţi singur): pe cand adevarul incepe cu tendinta atingerii/ mainilor impreunarii trupurilor/ dislocarii locatiilor/ anterior noua totul devine tragic/ si lipsit de realism. La concluzie subscriu însă: totul se arată tragic. Şi lipsit – complet lipsit – de realism. Dar şi de valoare.

Cosmin Iliescu (Herman Melville). Pentru Cosmin Iliescu, unele versuri sînt pasabile. Pentru Herman Melville sînt proaste de-a binelea. Sînt puţine şi eterogene, nu prea ştiu de unde să vă iau. Mai trimiteţi. Nu-mi dau seama, de pildă, dacă strofa următoare e o (auto)ironie sau o eroare de exprimare şi de gust în întregul ei: Încetul cu-ncetul, carnea se va aduna/ Pe-această coloană vertebrală,/ Divin păzită de-un spirit,/ Ce-aproape fusese risipit.

Denisa Iacob. La 13 ani este desigur foarte frumos şi potrivit să scrieţi espre o furnicuţă hărnicuţă cu rime ca hărnicuţă-drăguţă. Important e să citiţi poezie şi peste 2-3 ani să-mi trimiteţi nişter poeme veritabile. Vom vedea atunci ce este de făcut.

Diana Rebanciuc. Sînt sigur că v-aţi bucura, cum ziceţi, să vă vedeţi textele publicate în România literară. Dar deocamdată nu poate fi vorba de aşa ceva. Iată o mostră: De ce doare viaţa/ Când omul se aşează supus/ în clepsidra existenţei sale,/ hrănind necunoscutul/ din trena timpului/ zdrenţuit? Este cunoscută aserţiunea conform căreia, dacă anumite deficienţe spirituale ar durea n-ar fi destule analgezice pentru toţi! Cît despre viaţă, cînd doare poate fi un semn că se schimbă vremea.

Aştept în continuare textele şi opiniile dvs. la adresa de email: posta.romlit@gmail.com.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara