Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
S-a mai prăbuşit un Mig de Cristian Teodorescu


În accidentele aviatice de la noi, de obicei mortul e de vină. Piloţii s-au resemnat cu asemenea concluzii, chiar dacă cei care au experienţă la manşă au, adeseori, cu totul alt punct de vedere decît acelea ale comisiilor de anchete.
La ora cînd scriu acest microscop, nu s-a stabilit din ce motiv s-a prăbuşit avionul Mig 21 Lancer pilotat de Adrian Săvulescu. Potrivit observaţiilor preliminarii, experienţa pilotului şi starea bună a vremii din momentul producerii accidentului par a exclude o greşeală de pilotaj.
Cu alte cuvinte, Adrian Săvulescu, 41 de ani, căsătorit şi tată al unui copil de opt ani, s-a trezit cu o defecţiune la bord, în plin zbor, şi a avut de ales între a se catapulta, pentru a scăpa cu viaţă, şi a încerca să piloteze avionul pînă în ultima clipă, ca să nu-l lase să se prăbuşeească asupra unei zone
populate.
Adrian Săvulescu a ales ultima variantă. Şi-a pilotat avionul pînă a picat în apa unui iaz, înfigîndu-se în nămolul de pe fundul apei. Un ziar tembel a găsit în această moarte un prilej de glumă sinistră, titrînd, "S-a înfipt cu Mig-ul în iaz". Acelaşi ziar care eroiza un jucător de fotbal, victima unui accident de antrenament. E adevărat că un fotbalist care suferă un accident fatal provoacă mul mai multe ecouri decît un pilot de avion militar care nu-şi părăseşte carlinga pînă în ultima clipă. Dar să-ţi mai baţi şi joc de un asemenea om care preferă să moară pentru a nu-i sacrifica pe alţii, asta e o porcărie fără margini.
Nu e, din păcate, prima oară cînd piloţii aviaţiei militare care se prăbuşesc cu Mig-uri se transformă în subiecte de bancuri de tip - A-nceput de ieri să cadă cîte-un Mig sau S-a mai prăbuşit un Mig, lista rămîne deschisă. Gluma de presă, dacă o putem socoti astfel, era că se prăbuşesc avioane de luptă ruseşti importate de România pînă în 1989. Însă toate aceste avioane care s-au prăbuşit aveau la bord piloţi români şi aparţineau României.
Ultimul spălător de bani din ţara noastră izbuteşte, adesea, să capete un drept la replică, după ce presa îi dezvăluie matrapazlîcurile. Armata României nu găseşte mijloace să astîmpere măcar bancurile proaste pe seama piloţilor ei, necum să mai ceară şi, legitime, drepturi la replică. Dar, în aceste cazuri, poate că Armata mai bine face tăcînd, decît să se ciorovăiască, prin comunicate, cu ziare care de fapt nu îşi bat joc de Mig-uri, ci de cei care le pilotează.
Sper că pînă la apariţia acestui microscop se vor găsi publicaţii care să-l privească pe pilotul Adrian Săvulescu drept un erou. Mai sper, de asemenea, că acest tip de eroism - chiar şi în ipoteza cea mai nefericită, că şi de această dată pilotul a fost de vină - va fi tratat cu deferenţa cuvenită în presă.
Dacă însă, aşa cum mă tem, Adrian Săvulescu va fi considerat o victimă a avionului său, nu un om excepţional care şi-a dat viaţa pentru semenii săi, nu m-aş mira să aflu că văduva sa a primit un ajutor de înmormîntare şi că în ordinele şi medaliile postume din România nu s-a găsit şi o decoraţie pentru acest pilot care a preferat să moară în avionul său, decît să primejduiască viaţa altora.
Altfel, ne tot plîngem că în România nu există modele şi că relativismul cel mai jos duce la confuzii.
Din cînd în cînd, în România apare cîte un Adrian Săvulescu. Adică unul dintre cei care preferă să moară decît să primejduiască vieţile altora. Dar, dacă asemenea cazuri nu sînt mediatizate cum se cuvine şi dacă ele nu pătrund în conştiinţa colectivă, mă tem că Săvulescu, eroul, va fi serializat la capitolul, S-a mai prăbuşit un Mig.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara