Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Poşta redacţiei:
Sărutul tău cald, colivă cu rahat de Horia Gârbea


Luca Cipolla Scrieţi simplu şi emoţionant: numele meu este Luca Cipolla şi sunt un bărbat italian de 34 de ani care locuieşte la Cesano Boscone - Milano. Remarcabil este că aţi învăţat româneşte atît de bine încît vă traduceţi cu acurateţe poemele în limba noastră, ceea ce mă umple de bucurie şi chiar de mîndrie. În plus, textele dvs. sînt pline de sensibilitate, ele sînt de fapt nişte pasteluri create cu delicateţe. Iată o mostră pe care, în semn de respect o reproduc şi în original, în minunata dvs. limbă maternă. Am schimbat un singur cuvînt cu unul pe care presupun că nu îl cunoşteaţi (şleauri în loc de dale, care era impropriu în context): Sono ortica tra le messi/ ove un peso languido non mi cinge; sono sabbia sul selciato/ che un carro solca al cavalcare;/pelle ruvida al ritorno/ dove il sole e fiele e punisce le mie membra;/ma penso a quella pietra svellersi al contrasto per il troppo ostro,/per il grande astro./Sunt urzica dintr-o recoltă ce durerea lâncedă nu o cuprinde; sunt nisip pe şleaurile pe care un car le brăzdează în trecerea sa; piele aspră la întoarcere unde soarele este fiere şi pedepseşte membrele mele; dar mă gândesc la acea piatră smulgându-se contrastului, din cauza vantului, pentru marele astru.

Petre Petre (Petre Enuţă). E bine, frate, e foarte bine! Ai observaţie, dialog, personaje. Şi ce nume literar ai! Vezi ce bine ţi-a prins că ai violat-o pe boieroaică în 1907? Trebuie să bagi însă şi puţin suspans şi să mai schimbi cadrul din cînd în cînd. Dacă ai zece povestiri ca asta, e gata volumul. Cum probabil ai presupus, naraţiunea trimisă e prea lungă ca să apară aici, caută o revistă lunară tip almanah. Dar profesorul matale de română avea dreptate pînă la un punct. În sensul că scriitor eşti. Unde se înşela el: din asta n-o să trăieşti cum credea, sărmanul. Mulţumeşte-i lui Dumnezeu că ţi-a dat talent, caută-ţi o meserie bănoasă şi scrie.

Flory (Florina Dinu). Dragă Flory, versurile tale mi-au amintit un distih parodic din 1990, an în care nu te născuseşi încă: „Fată dragă, nu fi tristă/ că e mă-ta fesenistă". Indiferent ce politică face mama ta, tristeţea nu şade bine la 17 ani. Aşa că lasă „cerul plumburiu" şi obsesiile tanatice, mai ales că nu-i frumos să compari sărutul iubitului cu o colivă, fie ea şi cu... rahat: trupul tău firav,/cimitir să-mi fie,/ inima ta blandă,/sicriu să-mi fie,/ iar sărutul tău cald,/colivă cu rahat. Fii veselă, dar serioasă şi citeşte poezie bună, evitîndu-l deocamdată pe Bacovia. Parafraza la Nichita Stănescu mi-a plăcut mai mult: Viperă blândă, dragostea,/Mi-a intrat în sânge,/Mi-a înveninat sufletul,/Mi-a stăpânit inima./Veninul ei dulce, mi-a intrat în faţă/M-a sărutat vipera, m-a sărutat pe faţă.//Şi de atunci, pomii/au chip de femeie/Şi păsările/ siluete de orhidee. La strofa finală, mai ales la rima vis-abis, am renunţat. Renunţă şi tu, rogu-te!

Sorin Olariu. Chiar dacă palma grea a tatălui dvs. v-a traumatizat în copilărie: îmi amintesc de palma grea a tatei/ cum despica cerul copilăriei/ mele în două/ ca un trosnet de muguri/ copţi/ ca o vecernie într-o limbă/ uitată/ /îmi amintesc de palma grea a tatei/ cum se unduia stângace peste/anii mei fragezi/ca un nor durut (sic!), nu trebuie să torturaţi cititorii cu cacofonii. În plus mugurii nu pot fi copţi! De la trosnetul mugurelui, pe care îl comparaţi atît de gingaş şi masochist cu sunetul palmelor paterne, pînă la coacerea fructului (ca să nu mai vorbim de dorita lui distilare) trece o grămadă de timp. Înclin să cred că tatăl dvs. nu v-a bătut în chip adecvat: trebuia ori deloc, ori mai zdravăn.Luaţi-vă şi dvs. timp de reflecţie, recitiţi-vă cu exigenţă şi să auzim de bine.

Aştept în continuare textele literare şi opiniile dvs. la adresa de e-mail: posta.romlit@gmail.com.