Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Inedit:
Scrisori către Radu Cioculescu de Mihail Sebastian

Centenarul naşterii lui Mihail Sebastian a fost, anul trecut, un prilej de ample rememorări şi comentarii asupra personalităţii şi operei sale, a locului său în contextul vieţii literare a epocii şi a tragicului său destin.
Recente cercetări mi-au permis să descopăr şi o latură neglijată, anume strânsa lui relaţie cu "Revista Fundaţiilor Regale" la care, între 1934 şi 1940, a colaborat aproape număr de număr cu cronici sau "Note" cum le intitula el despre cărţi proaspăt apărute în ţară sau peste hotare, dar în care a publicat şi "Accidentul", admirabilul studiu despre "Corespondenţa lui Marcel Proust", însemnări de călătorie ş.a.
Foarte sugestive pentru relaţia de care am amintit sunt - după cum ne putem uşor încredinţa - mai ales, scrisorile către Radu Cioculescu care, alături de Camil Petrescu, asigura conducerea operativă a publicaţiei.
Posed mai multe din aceste scrisori, dar constrângerile de spaţiu nu lasă loc decât pentru o parte din ele ce pot, totuşi, oferi o imagine concludentă asupra implicării lui Mihail Sebastian şi în activitatea redac­ţională a "Revistei Fundaţiilor Regale".
Le reproduc, - pentru culoarea timpului - particularităţile stilistice ale autorului lor.

Dumitru HîNCU

Bucureşti, 19 august ^937

Iubite Domnule Cioculescu,

am primit scrisoarea d-tale, am reţinut instrucţiunile date, şi mă voi conforma întocmai. Este un singur colaborator cu care vei avea probabil unele dificultăţi - unul Mihail Sebastian.
Nu ştiu dacă te-a informat cineva din ţară1 despre furtuna provocată în presa patriotică, în urma plecării d-tale.
Sâmbătă, coborând de la cabana mea din munţi (unde timp de patru săptămâni nu văzusem nici un ziar) am găsit un Universul, care reproduce un lung articol al lui Cocoş2, cu următorul titlu fulminant: "Destrămătorii sufletului românesc la lucru! Cine a ajuns director al Revistei Fundaţiilor Regale!"
Din acest articol am aflat că d-ta şi Camil fiind în congediu - "eu am rămas director de fapt" al "publicaţiei voevodale" - lucru care a fost notificat printr-o circulară (?) oficială colaboratorilor noştri. Venit la Bucureşti, am putut constata că articolul cu pricina nu era un text izolat, ci o simplă piesă într-o campanie dezlănţuită în toată regula. Semnalul se pare că a fost dat prin Buna Vestire - urmată apoi de Porunca Vremii, }ara Noastră, Neamul şi Universul. Inutil să-ţi spun în ce termeni şi pentru care motive sunt înjurat.
Generalul3, pe care l-am văzut eri împreună cu Rosetti, m-a sfătuit să nu răspund şi "să-mi văd de treabă". Totuşi, grozav aş vrea să fiu edificat asupra surselor acestei afaceri. Le-ai scris d-ta colaboratorilor revistei, spunân­du-le ceva despre "interimatul" meu? Dacă da, explicaţia devine simplă. O asemenea scrisoare trebuie să fi primit şi Dragoş Protopopescu - care a predat-o redactorilor lui literari, spre a proceda în consecinţă.
}i-aş fi recunoscător dacă ai vrea să-mi comunici - pentru a şti ce conduită să am - 1) dacă ai trimis într-adevăr o "circulară", 2) care era conţinutul ei.
Iartă-mă că-ţi tulbur sejurul d-tale mozartian cu asemenea întrebări. în orice caz, sper că nu-ţi vei face inimă rea - eu nu-mi prea fac: am văzut magnificele programe de la Salzburg. Spune-i te rog doamnei sărutări de mâini, iar d-ta, iubite domnule Cioculescu, fii încredinţat de sentimentele mele cele mai bune.
Mihail Sebastian
*

Bucureşti, 26 august '937

Iubite Domnule Cioculescu,

scrisoarea d-tale m-a încântat. Am citit-o cu puţină invidie, dar şi cu mare plăcere. Este oricum consolator să ştii că în timp ce la noi avem de luptat cu atâtea mizerii, este undeva în lume un colţ, un refugiu, o insulă unde se întâmplă atât de frumoase lucruri.
M-au surprins rândurile d-tale fervente despre Requiemul lui Verdi. L-am ascultat şi eu de două ori, odată la radio, odată la Filarmonica din Bucureşti şi n-am rămas cu sentimentul unei mari revelaţii. E adevărat că d-ta l-ai ascultat la Salzburg cu Toscanini, iar eu la Ateneu cu George Georgescu. Ça fait quand meme une petite différence.
Şi mai intrigat sunt de cele ce-mi scrii despre Weber - compozitor cu care n-am mai avut până acum decât foarte puţine relaţii. îmi propun să-ţi cer explicaţii mai amănunţite la întoarcere.
Dar, mai ales, mai ales, mai ales m-a interesat observaţia despre Mozart şi despre maniera lui Bruno Walter de a-l interpreta. Nu crezi că remarca d-tale ar merita să fie expusă mai amplu într-un articol?
Toate astea m-au făcut să-mi reînnoiesc un vechi legământ, pe care până azi n-am izbutit să-l ţin, dar pe care voi încerca să-l împlinesc totuşi cândva: un voiaj la Salzburg.
Te ştiu un om mai degrabă sceptic decât fugos şi tocmai de aceea elanul pe care îl citesc printre rândurile d-tale referitoare la muzică mi-au redeşteptat nostalgia sunetelor.
I-am dat d-lui Rosetti scrisoarea d-tale să o citească, nu numai pentru pasagiul privitor la revistă, ci şi pentru paginile exclusiv muzicale şi i-am spus ce bună surpriză au constituit pentru mine.
în ce priveşte Fundaţiile, campania naţionalistă continuă cu mai puţină furie, dar continuă. O suport cu răbdare, cu o ridicare din umeri, cu puţină silă. Nu sunt nici descurajat, nici indignat. Sunt obişnuit să nu aflu nimic nou. Explicaţiile d-tale sunt precise şi dealtfel nici un moment n-am bănuit că ar putea fi la mijloc o imprudenţă. De asemenea adversarii n-au nevoe de impruden­ţele noastre: le inventează - ceea ce e mai comod şi mai sigur.
Voi îndeplini cu stricteţe toate indicaţiile d-tale. De pe acum i-am văzut pe Şerban, pe Streinu şi pe Suchianu4. Toţi trei mi-au promis că vor fi exacţi. Mai delicat va fi cu Dragu şi cu Cantacuzino (că unul din ei trebue să fi fost autorul iniţial al campaniei). îl voi ruga pe Camil să le telefoneze el şi, în nici un caz, nu mă voi lăsa până nu voi obţine manuscrisele. Eliade nu s-a întors încă - şi nici veşti n-am dela el. Comarnescu lipseşte, Hillard deasemeni. Sper că la 1 îi voi găsi pe toţi.
Acum vine partea cea mai grea a epistolei mele:
Cronica va fi gata înainte de 1, dar studiul nu-l voi putea da. Credeam că revenit la Bucureşti, voi găsi trei zile libere pentru a transforma un capitol din "Romanul Românesc" - aşa încât să devină publicabil separat. Ei bine, aceste trei zile libere, nu le am. Sunt singur la biroul Roman şi am acolo atâta de lucru, încât abia îmi mai rămâne din când în când jumătate de oră pentru a mă putea ocupa de perspectivele plecării mele, care se apropie.
Aş fi consternat dacă această defecţiune te-ar plictisi sau dacă te-ar face să te superi pe mine. Ştiu bine că simţul d-tale de exactitudine va fi contrariat de această nouă amânare, pe care cutez să ţi-o solicit. Totuş, te rog, mai dă-mi-o. Aş pleca liniştit la Geneva, dacă aş şti că am absolvirea d-tale.
Eu voi pleca de aici în ziua de 7 septembrie, cel mai târziu. Poate chiar o zi, două, mai devreme. Profesorul Rosetti mi-a spus că d-ta te vei întoarce la 10 septembrie, aşa încât nu ne vom revedea decât abia în octombrie, la întoarcerea mea.
La plecare, toate instrucţiunile lăsate de d-ta (minus excepţia mai sus notată) vor fi fost îndeplinite - aşa încât despre partea aceasta nu trebue să ai nici o grijă.
Dacă mai ai să-mi comunici ceva în interes de serviciu, mă voi conforma.
Altminteri, te rog să nu-ţi pierzi nici cinci minute vieneze pentru a coresponda.
(La Kunsthistorischesmuseum, te rog să priveşti şi pentru mine cele cinci sau şase tablouri de Breughel, pe care nu le-am mai văzut din 1931 şi nu ştiu când am să le revăd.)
Cu cele mai sincere omagii pentru doamna Cioculescu, cu cea mai bună prietenie pentru d-ta, te rog să primeşti mulţumirile salutările şi urările mele de bine.
Mihail Sebastian
*
Balcic, 28 aprilie 1938

Iubite Domnule Cioculescu,

voi veni în Bucureşti luni seara, aducând cu mine şi articolul, pe care mă tem să ţi-l trimit cu poşta, fiindcă n-ar fi exclus să sosească după mine (dacă ţi l-aş trimite recomandat) sau să se piardă, dacă l-aş trimite prin scrisoare simplă. Aşa e poşta din Balcic5.
Mi se pare că luni seara e un concert simfonic la Ateneu. Dacă vin destul de devreme, ca să mă pot duce la concert, îţi voi aduce articolul acolo. Dacă nu, marţi dimineaţa la orele 8 1/2 la Camera de Comerţ. Aş fi încântat să ştiu că aceste socoteli nu te supără - şi că nu înseamnă că mă aflu încă odată în întârziere. Eşti, iubite Domnule Cioculescu, unul din oamenii care mă sperie mai mult în viaţă. Ce qui n'exclut pas - se înţelege - mes meilleurs sentiments.
Sunt curios cum merge traducerea din Proust. Sunt cu atât mai curios, cu cât mă aflu în plină lectură proustiană. }i-am spus că am întreprins o recitire sistematică (după 12 ani). Sunt acum la al doilea volum din Sodoma et Gomora. îl citesc cu deliciu!
Bucuros de a te revedea curând şi rugân­du-te să comunici doamnei Cioculescu omagiile mele, rămân al d-tale devotat.
Mihail Sebastian
*
Bucureşti, 19 iunie 1939
Revista Fundaţiilor Regale
Redacţia

Iubite Domnule Cioculescu

abea astăzi îţi pot comunica ordinea şi dimensiunea respectivă a cronicilor
Sebastian 4 pagini
Eliade 5 "
Suchianu 3 "
Comarnescu 7 "
Jianu 2 "
Mironescu 3 "
Missir 2 "
Te rog, dacă vrei şi ai timp, comunică-mi sumele ce urmează a fi ordonanţate. în strada Lipscani mi s-a spus că nu este nici o ordonanţă pe numele meu (probabil ai uitat în graba plecării) aşa că te rog şi în nume personal să urgentezi chestiunea.
După cum am băgat de seamă, lipseşte dela cronici Virgil Gheorghiu. Nu ştiu ce s-a întămplat cu articolul lui. La tipografie nu se află, iar eu nu-mi amintesc să-l fi primit. Aş fi vrut să-i comunic acest lucru, dar nu ştiu unde. La "România" e de negăsit. Restul e în ordine. Am completat paginile lipsă la cronica lui Mironescu (potrivit dispoziţiei d-tale) şi cu Revista Revistelor.
Acum, o chestiune pentru mine de extremă importanţă: aş vrea să plec din Bucureşti la 1 august, ba chiar două-trei zile mai devreme. August e singura mea lună de congediu la biroul Roman şi singura mea şansă de a putea termina un roman fără noroc, la care lucrez de multă vreme. Ce crezi despre această plecare? E posibilă? Te rog să-mi răspunzi cu toată sinceritatea. Dacă va fi nevoe, voi rămâne pe loc, dar nu-ţi ascund cu mare părere de rău. Dacă însă d-ta te întorci în primele zile din august, atunci poate că vei conveni să plec puţin înainte de venirea D-tale. în acest caz aş putea să-i predau lui Comarnescu "rubrica" Revistei, iar la rigoare, chemat de D-ta, aş putea de altfel să mă întorc în Bucureşti, pentru o zi sau două şi să-ţi stau la dispoziţie. Intenţia mea e să plec la Stâna de Vale (lângă Beiuş).
Te rog stăruitor, iubite domnule Cioculescu, să-mi dai un răspuns grabnic, fără de care nu voi şti cum să procedez.
al D-tale cu veche simpatie şi cu recunoştinţă,
Mihail Sebastian
*

Bucureşti III, 28 VII 1939
Revista Fundaţiilor Regale
Redacţia

Iubite Domnule Cioculescu,

sunt o oră înainte de plecare şi te rog să mă ierţi că nu-ţi scriu decât în grabă câteva cuvinte. Mâine voi fi la Stâna de Vale, iar duminică îţi voi scrie din nou pe larg.
I-am predat D-rei Condos întreg materialul pe care mi l-ai lăsat: articole în şpalturi şi manuscrise.
La articolele culese am şi adăugat cel al lui Ionescu primit ulterior.
La manuscrise, am adăugat articolul Oţetea.
Comarnescu a plecat şi se întoarce luni. I-am lăsat un memoriu detailat cu tot ce are de făcut.
Cronica mea am dat-o. Lipseşte din întreg numărul doar: Şerban, Streinu, Suchianu, Virgil Gheorghiu şi Eliade.
Eliade a plecat pe munte, dar a jurat că cronica lui nu va întârzia peste 5 august.
Revista Revistelor nu am putut s-o fac, dar i-o voi trimite lui Comarnescu cel mai târziu până la 6 august. Iau cu mine tot materialul trebuincios pentru aceasta. Să nu ai grijă.
Nu văd la orizont (vorbesc de orizontul Revistei, nu al istoriei) nici un motiv de îngrijorare şi cred că pot pleca, din acest punct de vedere, cu inima uşoară.
Repet că-ţi voi scrie din nou duminică.
Al d-tale cu cele mai bune sentimente şi mulţumiri.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara