Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Document:
Securitatea noastră cea de toate zilele de Nicolae Manolescu


Moto: „Comunismul se raporta la ce era mai bun în om spre a scoate din el ce era mai rău"

Adam Michnik

Publicăm în numărul de astăzi al „României literare", câteva file din Dosarul de urmărire informativă al lui Dorin Tudoran. Dosarul se compune din mai multe volume, având în totul peste 10.000 de pagini, din care 500 vor apărea încă în cursul acestei luni la Editura Polirom, şi anume o parte dintre acelea care se referă la perioada cuprinsă între1976, când Dosarul a fost deschis, şi 1985, când Dorin Tudoran a emigrat în SUA.

Cartea de la Polirom a fost concepută ca preponderent documentară: o introducere, note şi anexe datorate lui Radu Ioanid, o scurtă prefaţă şi un „ghid" de folosire scrise de Dorin Tudoran însuşi şi o postfaţă a mea, al cărei text va fi, cu modificări neînsemnate, cel de mai jos.

Trebuie să recunosc că mi-a făcut pur şi simplu rău lectura celor 500 de pagini de rapoarte (şi de filaj), note, înregistrări, fotografii, sinteze, adresate de ofiţeri de Securitate superiorilor lor ierarhici (Iulian Vlad, Giani Bucurescu, Nicolae Dănescu, Gh. Nuţă, Gh. Bordea, Ilie Merce, toată floarea cea vestită a represivei instituţii), precum şi planuri de măsuri scornite de minţile celor din urmă şi, nu în ultimul rând, „turnătorii" şi alte inestimabile contribuţii ale, vai, colegilor noştri de breaslă. Multe lucruri îmi erau ştiute. Altele, le îngropasem inconştient în uitare. Surpriza a venit de unde nu mă aşteptam: cele mai urâte lucruri nu sunt opera ofiţerilor, ci a scriitorilor. Nu-i scuz, Doamne fereşte!, pe ofiţerii de rând sau pe mahării Securităţii. Ei îşi făceau treaba lor scârboasă cu o oarecare obiectivitate: informau ori propuneau măsuri, nu comentau. Sigur, atitudinea implicită poate fi descifrată aşa-zicând printre rânduri, fără să fie necesară o analiză stilistică. Şi ea nu lasă loc de îndoială cu privire la cum apreciau lucrurile şi la riscurile pe care „obiectivul", cum este uneori numit Dorin Tudoran, ori apropiaţii săi şi le asumau. Unele rapoarte, cele de filaj, de exemplu, seamănă cu reportajele, dacă vi le mai amintiţi, publicate în două cărţi şocante la începutul anilor '70 de Al. Monciu-Sudinski prin caracterul terre-a-terre al notaţiilor, de o halucinantă banalitate. Deosebirea constă în aceea că Monciu-Sudinski inventa cea mai mare parte a situaţiilor şi personajelor, în vreme ce ofiţerii de Securitate le luau din realitate, înregistrând conştiincios toate deplasările, mişcările, gesturile sau vorbele, când le auzeau, ale celui sau ale celor pe care îi urmăreau, precizând ziua, ora şi minutul. Cât priveşte dispoziţiile mahărilor, ele sunt „tehnice". Pe capitole şi pe puncte. Cu indicaţii cifrice. Veţi citi mai departe o întreagă pagină de acest fel. Informaţiile şi declaraţiile turnătorilor - în majoritate, scriitori - sunt, în schimb, de o bogăţie, dacă nu şi de o calitate literară remarcabilă. Ele nu se mai fac vinovate de realismul plat al notelor informative. Sunt pătrunse de emoţie, „sincere", pătimaşe uneori şi îndeajuns de transparente de obicei spre a lăsa să se vadă, întregi, invidia sau ura cu care au fost aşternute pe hârtie.

O altă observaţie este aceea că Securitatea (şi implicit P.C.R.) lua foarte în serios ostilitatea, tot mai clară de la o vreme, din sânul breslei literare. Mai ales de când începuse să aibă şi ecou internaţional, graţie unor jurnalişti străini care veneau în ţară şi-i contactau pe scriitorii care, ca Dorin Tudoran, aveau probleme cu regimul. Ecoul se întorcea prin emisiunile, ascultate de foarte multă lume în România comunistă, ale postului de radio „Europa Liberă". Securitatea făcea tot ce-i stătea în putinţă spre a ţine fenomenul sub control, dar nu mai reuşea să-l blocheze. Recurgea la mijloacele cele mai diferite şi adaptate la fiecare caz în parte. Înainte de orice, voia să ştie, în amănunt, ce se întâmplă. Ofiţerii însărcinaţi cu strângerea informaţiilor nu erau neapărat şcoliţi şi nici la curent cu mediul literar. (În Lucian Blaga urmărit de Securitate, cartea alcătuită pe baza Dosarului marelui poet de către fiica sa, Dorli Blaga, şi de către Ion Bălu, există un episod amuzant şi instructiv în această privinţă: un ofiţer este retras de şeful său şi mustrat că nu ştie nemţeşte şi nu poate înţelege ce discută cu prietenii „tovarăşul filosof"). Ei greşesc uneori numele sau funcţiile celor daţi în supraveghere sau, pur şi simplu, nu ştiu cine este „obiectivul". Faptul că rezistenţa scriitorilor era privită cu seriozitate e arătat şi de nivelul înalt la care rapoartele erau adresate, până la, inclusiv, şeful suprem al Securităţii. În plus, rapoartele sunt strict-secrete, iar unele, într-un singur exemplar.

De ce se temea Securitatea îndeosebi era radicalizarea atitudinii ostile a scriitorilor. Rezistenţa lor era supusă urmăririi informative spre a fi împiedicată transformarea ei în disidenţă. Grija cea mare era ca Dorin Tudoran să nu devină un nou Paul Goma. O discuţie dintre Dorin Tudoran şi un secretar al Municipiului PCR Bucureşti, pe care o reproducem fragmentar, arată că teama era îndreptăţită. Dorin Tudoran îşi exprima opiniile „duşmănoase" cât se poate de clar. Există astăzi tendinţa păgubitoare de a minimaliza rolul rezistenţei şi al disidenţei în România comunistă, mai ales acelea care i-au avut protagonişti pe scriitori. Cei care ridică semne de întrebare fac parte din două categorii: tineri ignoranţi, născuţi după, pentru care toţi scriitorii au fost colaboraţionişti; şi mai puţin tineri, care, neputând fi număraţi printre rezistenţi ori disidenţi, cred astăzi de bon ton să se declare nemulţumiţi de biata noastră disidenţă. În parte, responsabilă de astfel de reacţii este „intoxicarea", urmată şi după 1989, la care Securitatea recurgea cu măiestrie. Pe de altă parte, este de vină contribuţia scriitorilor înşişi la compromiterea imaginii breslei.

Citind Dosarul lui Dorin Tudoran se observă că breasla e împărţită net în privinţa atitudinii faţă de regim şi faţă de Securitate. Linia de partaj trece, aproape fără excepţie, printre cele două „tabere" care s-au înfruntat mai ales după 1971: aceea a protocroniştilor, naţionaliştilor şi comuniştilor (cât de sinceri, asta e o întrebare care are răspuns de la caz la caz) şi aceea a scriitorilor care gândeau liber, lipsiţi de iluzii comuniste, pro-occidentali. Trebuie adăugat că eram conştienţi de acest partaj încă din epocă. E destul să ne amintim de felul în care solicitam, şi uneori obţineam, audienţe de grup la Ceauşescu: grupurile erau riguros separate şi nu se întâlneau niciodată pe culoarele sediului central al P.C.R. Acei scriitori care în anii '70 îi cereau şefului statului şi partidului unic să le permită să înfiinţeze o Uniune a Scriitorilor Comunişti, învinuindu-i pe colegii lor „liberali" de a face jocul „Europei Libere", dau cel mai mare număr de turnători sau de agenţi infiltraţi ai Securităţii. Turnătorii cât se poate de variate: de la declaraţii scrise şi semnate la discuţii cu ofiţeri, de la „angajamente" semnate şi respectate la unele confesiuni involuntare făcute unor „surse" bine mascate ale Securităţii. Nu lipseau din aceste informări aprecieri asupra talentului literar al celor turnaţi, mai bine zis negarea vehementă a oricăror merite literare. Dacă vă întrebaţi de ce avea nevoie Securitatea de astfel de aprecieri inevitabil subiective şi tendenţioase, răspunsul e simplu: interesul ei era de a prezenta o situaţie cât mai puţin alarmantă (aducătorii de veşti proaste erau în alte epoci ucişi) şi având drept protagonişti scriitori fără valoare, de mâna a doua. Printre consultanţii la care Securitatea apela se aflau şi critici literari competenţi, ale căror expertize erau foarte preţuite. Printre rândurile rapoartelor adresate de ofiţerii de teren superiorilor lor, se poate citi chiar un anumit respect faţă de competenţa în materie a consultanţilor preferaţi. Respect perfect normal: portretele schiţate lui Dorin Tudoran de unul ori altul dintre aceştia sunt pline de „fineţuri" psihologico-artistice. Turnătoria cea mai abjectă aceasta este.

Un lucru interesant este ceea ce aş putea numi aspectul de „cuvinte încrucişate" pe care-l au rapoartele sau notele redactate de ofiţeri. Securitatea avea numeroase departamente şi secţii (numerotate!). Deseori nu ştiau unele de umbletele celorlalte, când nu se călcau de-a binelea pe picioare. Rapoartele sunt, în destule cazuri, contradictorii, ceea ce denotă că, la vârf, în Securitate, ca şi în P.C.R., existau interese divergente. Nu doar disidenţii se deosebeau ca mod de abordare a situaţiilor, ci şi generalii, unii fiind radicali, alţii, toleranţi. E clar, pe de altă parte, şi faptul că, până la urmă, Securitatea ştia să diminueze riscurile, alegând dintre două rele pe cel mai mic. Şi aprecia destul de corect metoda care se cuvenea aplicată, în funcţie de prestigiul, mai mare sau mai mic, al disidentului. Dacă veţi citi, mai încolo, planul de măsuri adoptat la intrarea în greva foamei a lui Dorin Tudoran, veţi vedea că Securitatea îşi lua măsuri de prevedere excepţionale: pe cât de minuţioase, pe atât de precise. E tot aşa de adevărat că secretomania de rigoare în Securitate crea confuzii. Un turnător racolat de un departament era urmărit de ofiţerii altui departament sau chiar dat de gol. Securitatea nu-i înregistra doar pe turnaţi, ci şi pe turnători. Ba chiar şi pe şefii P.C.R. Şi, în unele cazuri, aceştia erau înregistraţi de două departamente diferite în acelaşi timp. M-am aflat eu însumi în centrul unei astfel de dublări, fiind primit în audienţă de un secretar al CC al P.C.R. In Dosarul lui Dorin Tudoran am descoperit că convorbirea noastră fusese trasă pe bandă magnetică în două variante diferite (evident, prin selecţia pasajelor şi prin omisiunile intenţionate), după cum şefii Securităţii voiau să-i dea lui Ceauşescu o variantă radicală sau una moderată. Existenţa acestor contradicţii i-a fost declarată ritos lui Dorin Tudoran însuşi de un general de Securitate, consilier al lui Ceauşescu, atunci când, la serviciul de paşapoarte din strada Nicolae Iorga, l-a avertizat în privinţa alternativei care-l pândeşte: se cuminţeşte şi pleacă în SUA sau va fi arestat.

In sfârşit, câteva cuvinte despre „intoxicări". Securitatea avea un „soft" bine pus la punct în această privinţă. De altfel, şeful departamentului de creat confuzie era un scriitor. Era absolut necesar ca scriitorii să fie determinaţi să creadă bazaconiile pe care Securitatea le punea în cârca unora sau altora. Reuşita era în afară de îndoială. Probă de naivitate a scriitorilor înşişi? Nu bag mâna în foc. Unii credeau exact ce voiau să creadă. Asta le oferea o anumită satisfacţie intelectuală şi un oarecare confort emoţional. Un poet de seamă se lăsase convins că Dorin Tudoran era manipulat de Securitate. Astăzi ştim că poetul de seamă era turnător. Manipulat, aşadar, el însuşi. De un alt departament, fireşte.

Aş trage, succint, câteva concluzii: 1) Securitatea proceda destul de profesionist, dar nu era infailibilă, şi în tot cazul divizată, după chipul şi asemănarea societăţii comuniste; 2) In ce-i priveşte pe beneficiarii acestui profesionalism, în ambele direcţii ale cuvântului, lor li se aplică perfect morala fabulei lui Grigore Alexandrescu, Toporul şi pădurea: „că ni le face toate/ o rudă sau un frate"; 3) Laşitatea breslei noastre n-a fost, din fericire, generală: pe lângă colaboratori ai Securităţii, au existat şi scriitori oneşti şi curajoşi, ca Dorin Tudoran, şi care nu şi-au ascuns ostilitatea; 4) O anume radicalizare s-a produs sub presiunea degradării sociale şi morale, dar şi erorii pe care Securitatea o comitea tot mai des în deceniul ultim de comunism, şi anume faptul de a se baza pe pleava mediului literar (şi, desigur, şi a altor medii), preferând informaţii din cele mai stupide şi impulsiv subiective şi neapreciind corect amploarea şi profunzimea ostilităţii.

In ce mă priveşte, sunt mândru de a-mi fi descoperit în Dosarul lui Dorin Tudoran numele legat exclusiv de acte cinstite şi situate de partea bună, firească, a lucrurilor. Măsor acum mai bine decât în epocă riscurile pe care mi le-am asumat stându-i alături mai tânărului meu coleg şi prieten de la început şi până la sfârşit (pe aeroport, când pleca din ţară). N-am fost nici mai curajos, dar nici mai laş decât alţii. Poate doar puţin inconştient în anumite împrejurări critice. Nu mi-am trădat principiile, nici prietenul. Dacă asta l-a ajutat şi în ce măsură în bătălia lui (căci bătălie pe viaţă şi pe moarte a fost) cu Securitatea, asta v-o poate spune el, Dorin Tudoran.


Din dosarul de urmărire informativă al lui DORIN TUDORAN


MV/NC 3 ex./2 file

rd.00300/78 13.03.1985 PARTIDUL COMUNIST ROMÂN

COMITETUL MUNICIPAL BUCUREŞTI

STENOGRAMA discuţiei purtate cu Dorin Tudoran în ziua de 25 martie 1985

[...] Tov. Croitoru Nicolae Ai adus în discuţie problema locului de muncă de la sectorul 6. Ai fost într-adevăr pe 31 august şi ai vorbit cu şeful oficiului care ţi-a făcut fişa. Ţi s-a oferit un post de primitor-distribuitor la ICRA. Dumneata ai manifestat rezerve şi ai afirmat că vei mai reveni. Oamenii sînt acolo şi nu am nici un motiv să pun la îndoială cele afirmate de ei.

Tov. Dorin Tudoran Nu este nimic adevărat. Eu ştiu ce se întîmplă cu un om care îşi depune actele să plece din ţară.

Tov. Croitoru Nicolae Este o obsesie a dumitale care nu-ţi dă posibilitatea să interpretezi corect realitatea.

Tov. Dorin Tudoran Noi nu putem dovedi nimic. Cum să dovedesc că acest post nu mi s-a oferit?

Tov. Croitoru Nicolae Îţi oferim, în continuare, locuri de muncă; deşi vor fi pe măsura pregătirii dumitale, cred că le vei refuza şi acum.

Tov. Dorin Tudoran Această scrisoare nu are decît un singur punct, aş adăuga acestui punct refuzul dreptului fundamental al omului de a pleca din această ţară, deşi îl ţii într-o mizerie materială; nu am făcut nici o declaraţie, nu am acuzat pe nimeni. Am depus o cerere la care nu mi s-a răspuns, deci eu nu exist. Eu doresc să primesc acest paşaport şi voi face orice, cu orice risc, să-l primesc.

Tov. Dumitru Radu Popescu

Este adevărat că tovarăşul Dorin Tudoran ne-a anunţat cu anumite lucruri pe care ar dori să le facă. Şi-a dat demisia din Consiliul Uniunii Scriitorilor, i-am spus că nu este bine, un timp chiar nu am spus la nimeni, crezînd că se va răzgîndi, dar mi-a spus că vrea să plece din ţară. Nu noi decidem asupra acestui punct din scrisoare.

Problema asupra căreia trebuie să revenim este aceea a locului de muncă. Nu vreau să fac demagogie ieftină, dar cred că locul fiecărui scriitor este în ţara lui, că trebuie să fie legat de ţara lui, de limba lui. Aş pune problema rămînerii în ţară. Această scrisoare am discutat-o; era firesc ca unele probleme să fie rezolvate cu factorii de partid şi de stat care decid în asemenea situaţii. Dacă şi Dorin Tudoran este de acord, fac un apel la el, ca scriitor, că trebuie să rămînă în ţară şi să scrie pentru ţara lui. Nu este o bucurie nici pentru mine şi nici pentru Uniune cînd un scriitor cere să părăsească ţara.

Tov. Dorin Tudoran
Credeţi că el se bucură cînd pleacă? In aceşti 20 de ani de beznă.

Tov. Dumitru Radu Popescu Nu este bine să spunem cuvinte atît de tari. Tov. Dorin Tudoran Eu nu văd să merg pe stradă după ora 18.

Tov. Dumitru Radu Popescu Niciodată nu se poate rezolva nimic prin insulte şi generalizări, să păstrăm un limbaj adecvat. [...]

Tov. Dorin Tudoran L-au făcut mai întîi părinţii mei şi îl mai fac. Dar ceea ce se întîmplă aici îmi dă sentimentul că nu este ţara mea. Nu mă mai leagă nimic. Nu există nicio şansă sau soluţie ca eu şi mă simt în ţara mea.

Tov. Dumitru Radu Popescu Există soluţie şi pentru dumneata, există o şansă şi pentru dumneata ca scriitor.

Tov. Dorin Tudoran La ce văd cu ochii mei nu voi renunţa decît modificîndu-se ceva în mine. Speram că pînă acum m-aţi cunoscut. Eu nu pot face ca alţii, una să gîndesc şi alta să spun, nu pot să fac această schizofrenie. Eu vă spun cinstit şi apelez la convingerile dumneavoastră - pentru mine aici nu există nici o şansă. [...]

Tov. Croitoru Nicolae Noi, în mod evident şi constructiv, am încercat să rezolvăm problemele; din păcate nu avem cum să le rezolvăm pe toate. Cred că numai cei din afară te-au împins la convingeri care nu au bază reală, la extrapolări făcute de duşmanii care nu au nici un motiv să se bucure nici de ce am făcut, nici de ce o să facem. Intr-adevăr sînt unele greutăţi şi la noi, dar greutăţi sînt şi în ţările vecine, şi în Occident. A fost o situaţie mai deosebită, am avut o iarnă mai grea ca în alţi ani.

Tov.Dorin Tudoran

În iarna aceasta nu a nins decît cîteva zile. În anul 1974 cînd făceam reportaje la Flacăra a nins mult mai mult dar aveam benzină. Acum nu există nimic. Eu, Dorin Tudoran, sînt dispus să plătesc cu şansa mea. Nu am nici un drept ca să nenorocesc un copil, să supun acest copil să o ia de la A la Z. Am obligaţia, şi sînt dispus să fac şi moarte de om. Nu sînt sub influenţa nimănui din afară.

Tov.Croitoru Nicolae Nu eşti sub influenţa celor de la Europa Liberă?

Tov.Dorin Tudoran Eu i-am folosit pe ei să-mi publice nişte articole.

Tov.Croitoru Nicolae De fiecare dată cînd ai venit ţi-am spus că spiritul în care trebuie să discutăm trebuie să fie cel constructiv. Mîine îţi oferim să lucrezi. Ai invocat situaţia dramatică, de mizerie în care ai fost. Vreau să-ţi spun că cei care pleacă din ţară nu pot să predea într-o instituţie de învăţămînt. Am crezut că vei înţelege aceasta.

Tov.Dorin Tudoran Cînd dumneavoastră angajaţi la Uniunea Scriitorilor ofiteri de Securitate? Nu mă luaţi drept prost. Scriitorii nu vă fac nimic rău, umblăm în genunchi, spunem că este bine.

Tov.Croitoru Nicolae Noi avem scriitori buni, nu ne temem de scriitori. Realmente nu ne este teamă de nimeni, chiar dacă unii au o părere mai deosebită.

Tov.Dorin Tudoran Tovarăşul Burtică cînd a avut o altă părere a fost înlăturat. De ce umplem strada cu tineri care cîştigă peste 7000 de lei şi atunci cînd o bătrînă a vrut să meargă la tovarăşul Ceauşescu să-i dea o scrisoare nu a fost lăsată? Eu dacă îmi propun să fac ceva, o fac, chiar cu cei care stau pe la tutungerie, pe ia mercerie (aluzie la filări). Cu mine nu puteţi face treabă din moment ce eu vă spun că ceea ce se întîmplă aici este dezastru. Nu pot să fac nimic, nu mă interesează un anumit grup, nici să organizez ceva, nu mă interesează. Singurul lucru pe care vreau să-l fac este să mă dau din faţa lui. Nu pot face cum fac alţii, să mă tîrguiesc cu cineva şi să dovedesc că am dreptate. Este o barbarie faptul că în secolul 20 nu i se dă drumul să plece unui om într-o altă ţară.

Tov.Croitoru Nicolae Şi societatea mai dispune de nişte drepturi.

Tov.Dorin Tudoran Ce drepturi are societatea, să mă ţină ca ostatec ?

Tov.Croitoru Nicolae Nu este vorba de ostatec. Cîţi ar vrea să se întoarcă din cei care au plecat?

Tov.Dorin Tudoran S-ar putea ca şi eu să regret. Am însă un copil care vine cu tot felul de prostii de la şcoală. Copilului i se dă de la şcoală să înveţe poezia „Partidul este viaţa mea". Nu vreau să ajung [în situaţia] în care să nu-l las să înveţe poezia, să mă întrebe de ce şi să-i spun ca nu are nici un fel de legătură cu ceea ce este adevărat. Aceasta plătesc cu viaţa mea.
Tov.Croitoru Nicolae Nu s-a pus problema să plăteşti nimic şi nici partidului. Faţă de partid ţi-ai exprimat punctul de vedere în sensul că ai ieşit din rîndurile lui. [...]

Tov.Dorin Tudoran

Îmi cer un drept al meu, nu

cer să mi se facă nici o favoare, [...]

Tov. Croitoru Nicolae În legătură cu problemele ridicate în scrisoare că vei face greva foamei, că vei pune pancarde pe balcon, cred că acestea au fost scrise într-un moment de rătăcire.

Tov.Dorin Tudoran Voi face greva foamei aşa cum au făcut cei de la Jilava care au murit. [...]

COMPLETARE LA STENOGRAMĂ

La pag.2. alineatul 4, este incomplet. Discuţia a decurs astfel :

Pe data de 10 mai 1983 am fost chemat la o discuţie cu tov. prim-secretar Pană şi mi s-a propus să accept un post la Uniunea Scriitorilor. La început nu am acceptat propunerea şi atunci tov. Pană mi-a spus textual că este informat că eu nu aş putea accepta nici un post deoarece aş avea obligaţii faţă de „Europa liberă", i-am răspuns că nu este adevărat, că n-am nici o obligaţie faţă de nimeni şi ca să-l conving că aşa stau lucrurile am acceptat postul propus. Cine se ocupă cu informarea (arătînd cu degetul în spate către M.I.), nici măcar nu a făcut cum trebuie acest lucru. Am acceptat postul atunci, dar am menţionat că nu trebuie să se considere că mi-a fost rezolvată situaţia.

La pag.6, alineatul 3 În iarna aceasta a nins decît 4 zile. În 1974 cînd făceam reportaje la „Flacăra" a nins mult mai mult dar aveam ben zină, aveam de toate şi am putut face faţă. Acum nu mai avem nimic.

La pag.7, alineatul 2 ... Nu mă luaţi drept prost. Credeţi că nu ştiu că ARTUR SILVESTRI este ofiţer de securitate? De ce? Vă este teamă de scriitori? Scriitorii nu vă fac nici un rău, umblă în genunchi, spun că e bine...

La pag.8, alineatul 3 -DORIN TUDORAN :

Am fost dat afară, deşi eu am cerut să ies. Mă rog, asta este o altă problemă. Sînteţi singurul partid din lume în care ai dreptul să faci cerere numai de intrare, dar nu şi de ieşire. Normal ar fi, ca la orice partid, să ai dreptul să ceri să intri, dar să poţi cere să şi ieşi cînd nu mai eşti de acord cu el. [...] Ce fel de legalitate este aceasta cînd Securitatea îşi face de cap în această ţară a nimănui? Dumneavoastră ştiţi că se amputează creere, că se fac injecţii cu insulină şi alte substanţe unor oameni ca mine, cu alte convingeri şi îi aduc în stare de obiecte?

Tov.Croitoru Nicolae Cum poţi să spui asemenea lucruri? Cine ţi-a spus tîmpe niile astea?

DORIN TUDORAN Ştiu sigur că aşa se face. Mi-a spus fiul regretatului academician TUDOR VIANU, medic psihiatru, care nu de bine a plecat şi el din ţară.[...]

Fila 5

MINISTERUL DE INTERNE DEPARTAMENTUL SECURITĂŢII STATULUI

SECURITATEA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

Nr._din

1985

STRICT SECRET Ex. nr.

R A P O R T

Scriitorul TUDORAN DORIN, în cursul lunii martie a.c. a trimis memorii la organele de paşapoarte, ministrului de interne şi preşedintelui Uniunii Scriitorilor în cuprinsul cărora pe lîngă afirmaţiile duşmănoase pe care le face, precizează că, în cazul în care pînă la data de 7 aprilie a.c. cînd se împlineşte un an de cînd a solicitat plecarea definitivă din ţară cererea sa nu va fi aprobată, va declara greva foamei la domiciliu, va scoate pe balconul locuinţei cartoane mari avînd scrise pe ele lozinci cu conţinut ostil, va difuza de la balcoane înscrisuri necorespunzătoare, va căuta să organizeze conferinţe cu ziarişti străini, etc.

Măsurile de influenţare pozitivă întreprinse pînă în prezent asupra sa nu au avut nici un efect, iar atitudinea ostilă şi provocatoare în faţa organelor de partid municipale demonstrează că este hotărît să facă orice pentru a i se aproba plecarea în străinătate.

Avînd în vedere acest fapt se constituie o grupă operativă condusă de_, formată din cadre de securitate şi miliţie.

Acţiunea noastră se va desfăşura astfel:

1. Sesizarea aspectului că obiectivul iniţiază acte pregătitoare va fi făcută de către Unitatea Specială „T" (dacă va anunţa telefonic unei cunoştinţe data şi ora, dacă îşi va duce familia de la domiciliu, confecţionarea pancartelor etc.).

Răspunde: Unitatea specială „T"

2. Semnalarea faptului că

arborează în balcoane pancarte va fi făcută de către echipa de

filaj.

Răspunde: Unitatea Specială „F".

3. În momentul declanşării de către el a activităţilor protestatare:

a) Se vor bloca convorbirile telefonice.

Răspunde: Unitatea specială „T"

b) Se va întrerupe curentul electric pentru a nu putea să folosească amplificatoare prin care să anunţe intrarea sa în greva foamei.

Răspunde: ofiţerul operativ aflat în echipa de filaj.

4. Grupa operativă sub comanda_ se va deplasa de urgenţă la faţa locului întreprinzînd următoarele:

- va ridica înscrisurile cu conţinut necorespunzător împrăştiate de la balcoane (opt cadre de miliţie în civil);

- va smulge pancartele acţionînd din balcoanele învecinate (patru cadre de miliţie în civil);

- va trece la pătrunderea în apartamentul lui TUDORAN DORIN pentru imobilizarea sa (două cadre de miliţie în ţinută civilă şi două în ţinută militară)

sub comanda_.

În cazul în care nu va permite intrarea în casă a organelor de stat, intenţionăm să folosim una din variantele următoare.

a. forţarea uşii apartamentului;

b. pătrunderea prin balcoanele apartamentlor vecine;

Odată pătrunşi în locuinţă se va trece la imobilizarea obiectivului şi conducerea sa la circa de miliţie în vederea cercetării pentru tulburarea liniştei şi ordinii publice.

5. Încercările unor ziarişti, diplomaţi sau alţi cetăţeni străini, precum şi a unor elemente protestatare din ţară de a intra în zona de acţiune pentru a observa ce se întîmplă sau a-l sprijini, vor fi împiedicate de dispozitivul de miliţie instalat format din:

- 3 agenţi de circulaţie
- 2 echipaje de circulaţie

- 2 maşini de intervenţie

- 6 patrule mobile

ca şi cel de securitate format

din

- 4 cadre din grupa operativă

- 2 cadre operative aflate în echipa de filaj

- o echipă de filaj.

Se va acţiona sub legenda unei acţiuni miliţieneşti de prindere a unor infractori de drept comun.

ŞEFUL DIRECŢIEI I

SEFUL SECURITĂŢII

General-maior,

General-maior, Bordea Aron

Bucurescu Gianu

373/638

NM/2 ex

Fila 10

Bucureşti, 4.03.1985

EXCELENŢĂ,

Vi se adresează scriitorul Dorin TUDORAN, care - din motive azi de notorietate publică - la 7 aprilie 1984 a cerut emigrarea în SUA împreună cu soţia şi copilul. Cum nici pînă acum nu am primit paşapoartele (de fapt, nici un răspuns de nici un fel, semn al cinismului cu care autorităţile româneşti îşi încalcă cele mai elementare obligaţii!), Vă aduc la cunoştinţă următoarele:

- Dacă pînă la 7 aprilie a.c., cînd se împlineşte un an de la depunerea opţiunii noastre de emigrare, nu vom primi paşapoartele

a) voi începe, la domiciliu, o grevă a foamei pînă la eliberarea paşapoartelor;

b) pe tot parcursul grevei voi afişa pe cele două balcoane ale apartamentului inscripţiile SCRIITOR INTERZIS -OSTATEC POLITIC - JOS TERORISMUL POLITIC - GREVA FOAMEI - PAŞAPOARTE!;

c) voi răspîndi de la balcoanele apartamentului
160/0.11. 10.09.1983

d) voi informa din timp despre acţiunea mea toate ambasadele occidentale din Bucureşti;

e) voi adresa guvernului SUA, personal preşedintelui Ronald REAGAN, un memoriu privind situaţia mea, acţiuni săvîrşite împotriva drepturilor omului în România;

f) voi trimite o copie a acestui memoriu Comisiei americane pentru acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate, organizaţiei Amnesty International, unor instituţii internaţionale ce se ocupă de respectarea ori încălcarea drepturilor omului şi a înţelegerilor de la Helsinki;

g) voi trimite un text Parlamentului European de la Strassbourg, şefilor de stat din Europa occidentală, primilor miniştri ai acestor ţări, text vorbind despre terorismul politic din România, despre josnica practică a deţinerii ostatecilor de conştiinţă, despre încălcările drepturilor fundamentale ale omului;

h) voi face să fie difuzate cîteva interviuri înregistrate pe bandă magnetică şi video în presa audiovizuală din SUA şi Europa occidentală, interviuri în care voi vorbi despre situaţia mea de ostatec politic şi de conştiinţă, despre încălcarea cinică a drepturilor omului în România;

i) voi încerca organizarea de conferinţe de presă cu jurnalişti aflaţi ori acreditaţi la Bucureşti;

EXCELENŢĂ,

Pînă azi, din pudoare, n-am vorbit niciodată despre pragul mizeriei materiale în care eu şi familia mea am fost împinşi. O voi face acum, după aproape cinci ani de cînd mi s-a furat locul de muncă, după ani în care am fost şi sînt împiedicat să-mi cîştig existenţa prin practicarea profesiunii mele - cea de scriitor.

Oficiul forţelor de muncă al sectorului 6, de care aparţin şi căruia m-am adresat, n-a reuşit nici el - întîmplător, nu? - să-mi asigure nici măcar un post de muncitor necalificat, şi asta într-o ţară care nu-şi recunoaşte şomajul.

Ceea ce se face din punct de vedere material împotriva mea şi a familiei mele, coroborat cu neeliberarea paşapoartelor este o tentativă prelungită, bine coordonată, de exterminare, o crimă abominabilă şi mă văd obligat s-o denunţ ca atare,

Adăugînd la acestea tratamentul ce mi-l aplică lucrători ai Securităţii (furtul corespondenţei internaţionale, alteori doar „drămuirea" ei, supravegherea permanentă a convorbirilor telefonice, frecventa întrerupere a acestora, „întovărăşirea" nu tocmai discretă a tuturor mişcărilor mele, etc.) iată suficiente motive ca imediat după 7 aprilie a.c. să dau curs celor asupra cărora V-am informat în rîndurile de faţă. Şi, Vă rog, Excelenţă, să nu Vă îndoiţi că, indiferent de riscurile presupuse, nu voi precupeţi nici un efort să le duc la bun sfîrşit.

Dacă n-aş avea trista experienţă a altor demersuri, aş fi încheiat aceste rînduri mărturisindu-Vă că sper a nu fi pus, totuşi, în situaţia de a întreprinde cele asupra cărora V-am informat...

Dorin TUDORAN

EXCELENŢEI SALE,

TOVARĂŞULUI GEORGE HOMOŞTEAN

MINISTRUL DE INTERNE AL R.S. ROMÂNIA

Fila 14

151/M.V./6.IV.1985

STRICT SECRET

Ex. unic

RAPORT INFORMATIV

Preşedintele Uniunii Scriitorilor, D.R. POPESCU, ne-a semnalat că în după-amiaza zilei de 5.IV. a.c. a avut o nouă discuţie cu NICOLAE MANOLESCU, la cererea acestuia, pe marginea situaţiei lui DORIN TUDORAN.

- Discuţia avută la Serviciul de paşapoarte l-a cam speriat pe DORIN TUDORAN, mai ales precizarea făcută în sensul că acţiunea preconizată nu e un delict de opinie şi, în consecinţă, se expune unor sancţiuni legale. (după discuţia respectivă, DORIN TUDORAN s-a interesat mai exact de semnificaţia termenului acţiune şi şi-a dat seama că poate fi sancţionat pentru difuzarea de fluturaşi etc.)

DORIN TUDORAN crede că unul din cei cu care a discutat la Serviciul de paşapoarte, cel brunet (col. DOROBANŢU) este procuror.
- DORIN TUDORAN nu renunţă la acţiunea preconizată. „Nu poate ceda - a precizat NICOLAE MANOLESCU - pentru a demonstra că intenţia sa nu este un şantaj cu puterea ci o chestiune reală".

- DORIN TUDORAN are două toporişti de care face uz în cazul că se va încerca pătrunderea cu forţa în apartamentul său în timp ce va face greva foamei.

- Soţia celui în cauză este speriată de faptul că soţul său poate muri, dar nu-l mai poate influenţa.

- Este posibil ca DORIN TUDORAN să amîne declanşarea acţiunii pentru „a o începe brusc" luînd prin surprindere organele de stat.

2. MIRCEA SĂNDULESCU i-a dat telefon lui DORIN TUDORAN, comunicîndu-o că va face şi el greva foamei. DORIN TUDORAN i-a cerut să mai aştepte, să n-o facă odată cu el. MIRCEA SĂNDULESCU a hotărît să o facă de 1 Mai şi s-o anunţe în prealabil prin scrisori adresate la diverse foruri, inclusiv Ministerul de Interne.

3. DORIN TUDORAN foloseşte în convorbirile (telefonice) cu MIRCEA SĂNDULESCU şi cu alte legături apropiate un cod, respectiv „divulgă" unele date pentru a fi cunoscute de organele de stat şi fabulează pentru a crea piste false.

- NICOLAE MANOLESCU „este speriat" de evoluţia lucrurilor şi se teme ca DORIN TUDORAN ar putea muri. D.R. POPESCU i-a spus că „trebuie luate în calcul toate posibilităţile" convenind, totodată, cu NICOLAE MANOLESCU să încerce încă o dată să-l convingă pe cel în cauză să mai aştepte. Aceasta cu atît mai mult cu cît cei de la organul de paşapoarte nu i-au (...) încă un răspuns, cererea sa fiind în curs de soluţionare. NICOLAE MANOLESCU a promis că va mai încerca. D.R. POPESCU i-a fixat o limită de timp (sîmbătă, pînă la ora 13 00) în care să-i comunice rezultatul demersului făcut. D.R. POPESCU i-a precizat lui NICOLAE MANOLESCU că acţiunea preconizată de DORIN TUDORAN va pune într-o lumină foarte proastă întreaga Uniune a Scriitorilor, lăsîndu-l să intuiască consecinţele şi în ce îl priveşte pe el ca prieten apropiat al acestuia.

- D.R. POPESCU este conştient că NICOLAE MANOLESCU nu este sincer în discuţiile purtate cu el, că între ei este de fapt „un joc dublu", acceptat de ambele părţi

(M. MANOLESCU încearcă să afle mişcările organelor de stat, iar D.R. POPESCU să stabilească intenţiile lui DORIN TUDORAN).

- D.R. POPESCUl-a convocat la el pentru sîmbătă, 6.IV. a.c, ora 11,00, pe MIRCEA SĂNDULESCU pentru a încerca să-l determine să renunţe la intenţiile sale.

Mr. SEMNĂTURĂ

INDESCIFRABILĂ