Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica TV:
Semantica dadaisto- cubistă de Dumitru Hurubă


1. Oarecum neaşteptat pentru mine, domnul senator Antonie Iorgovan continuă să-mi fie unul dintre cei mai simpatici parlamentari români. Domnia sa e cel care, după ce a creat noua Constituţie a României - şi a văzut că era bine - apare la câte o televiziune şi spune lucruri interesante, de bun simţ şi frumos-lămuritoare pentru popor. Din nefericire, nu totdeauna adâncimea înţelepciunii sale este uşor de cuprins de către mintea telespectatorului de rând, ceea ce, într-un context mai larg, poate defini şi lipsa de preocupare a populaţiei privind însuşirea unei cunoaşteri adecvate a dreptului intern şi internaţional, a filozofiei şi a expresionismului dadaisto-cubist în parlamentarismul românesc. Astfel, propoziţia aruncată peste umăr cu o oarecare aroganţă (pe bună dreptate!) unui gazetar: "Se trage1) în Parlament, să ştiţi!", i-a lăsat pe majoritatea telespectatorilor în beznă. Doar prietenul meu Haralampy, ceva mai tare de... Constituţie, revenindu-şi, a întrebat televizorul2):

-Adică, ce vru să spună domnul ?

Iar megavijănul meu, prompt ca întotdeauna, i-a răspuns cuminte:

-Vai, dom' Haralampy, se poate ? În principiu, este vorba despre pensiile parlamentarilor, care pot ajunge la minim 20 de milioane de lei...

-Da ? s-a umilit prietenul meu, da' eu tot nu pricep...

-Adică, a continuat televizorul, domnul Antonie Iorgovan se referă, absolut justificat, la profesorii care se plâng că au salarii mici, în timp ce parlamentarii, paradoxal, au salarii foarte mari şi pensii pe măsură, fără să ştie că acolo "se trage din greu", nu ca la şcoală. Şi, la urma urmei, de ce nu s-au făcut parlamentari şi dascălii-reclamanţi, să vadă şi ei cât e de uşor să concepi legi, să le discuţi, să le arunci apoi către ţară şi să le mai şi priceapă lumea...

2. După ce dintr-o emisiune tv am înţeles că împăratul Traian a fost "săditorul şi părintele poporului român", am început să am îndoieli serioase dacă Traian şi Decebal au fost chiar atât de duşmani pe cât credeam eu. Dimpotrivă, îmi imaginez că "romanul" venea deseori în Dacia, punea de câte o orgie cu Decebal cu "Fetească regală de Jidvei" în timpul căreia purtau dialoguri precum:

-Bine ai venit, bădiţă Traiane! Servus! Pe la voi bine-i în toate cele ?

-D-apoi, cum!

-Noa, fain! Da' o ţârucă de ambrozie de Jidvei şi nişte fătuţe face-ţi-or bine oare ?

-D-apoi cum!

-Noa, bine. "Servus, te!"

-"Reţiproca"3)...

După două-trei pocale de Jidvei, Imperator di Roma îl întreba pe Decebalus per Scorilo:

-Apropo, colega, ce zici ? Mai punem de-o bătălie ?

-Apoi, Doamne-trăzneşte, de ce nu ? se înveselea Decebal.

Iar după ce îşi înfierbântau sângele cu "Fetească regală de Jidvei", se jucau de-a v-aţi ascunselea prin Munţii Orăştiei, trudeau să adoarmă pe-un pat de frunze, dând apoi naştere neînfricaţilor înaintaşi ai poporului român... De remarcat că, în baza aceluiaşi principiu al zidirii, ceva mai târziu, Manole a construit Mînăstirea Argeşului, iar Bolintineanu, revenindu-şi dintr-o stare de beatitudine lirică a schimbat doar în ultima clipă cuvântul "tată" din cunoscutul vers "De eşti tu acela nu-ţi sunt mamă eu"...

3. Apropo de fotbal, un reporter de la "Naţional Tv", căzut în transă mahalagist-lingvistică, zice în timpul transmisiei unui meci:

-Pasa l-a prins pe Rada cu fermoarul deschis...

Fără îndoială că telespectatorii şi-au dat seama imediat ce poate pentru ca să însemne ochiul vigilent al unui comentator, dar şi să priceapă că nu doar cenzura nu mai există, ci şi autocenzura, fapt care clarifică automat problema exprimării libere şi nu cum încearcă unii să implementeze Comisiei europene ideea că la noi... Pardon ?

Partea negativă a chestiunii este gestul pasatorului, urât şi inuman, dacă e să ţinem seama, şi nu putem să facem altfel, că jucătorul celălalt tocmai îşi rezolva pe teren o problemă intim-fiziologică, după cum rezultă din comentariul chiar aşa metaforizat cum e...



___________
1) "Se trage în Parlament", expresie care, în funcţie de posibilităţile cultural-mentale ale telespectatorilor se poate traduce după cum urmează: a) se trag aghioase; b)se trage de timp; c)se trage discret de mânecă vreun parlamentar aţipit; d)"se trage la temă", în cazul dezlegătorilor de cuvinte încrucişate, precum şi alte... trageri, specifice locului, cunoscute doar de către domnul senator Antonie Iorgovan.

2) Este vorba despre un nou tip de televizor, de fabricaţie străină, care permite comunicarea directă dintre telespectator şi un parlamentar oarecare apărut pe... "sticlă".

3) Al.O.Teodoreanu: La Blaj.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara