Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
Sentimentul românesc al urîtului de Cătălin Constantin


Ce mi-e drag nu mi-e urît. Formularea, în aparenţă tautologică, e extrasă dintr-un text de poezie populară şi e aleasă de Lucia Terzea-Ofrim ca titlu al cărţii sale de curînd apărută la Editu-ra Paideia. La prima vedere subiectul nu pare tocmai agreabil: urîtul, între categorie estetică şi stare sufletească, analizat de autoare în contextul culturii populare române în intenţia de a trasa contururile unei viziuni româneşti specifice asupra vieţii. Lectura se dezvăluie însă tentantă şi extrem de interesantă prin felul în care Lucia Terzea-Ofrim ştie să privească în interiorul propriei culturi în acelaşi timp de aproape şi de la distanţă. O metodă modernă de analiză antropologică şi totodată un exerciţiu dificil ce-i reuşeşte pe deplin autoarei şi al cărui prim efect de lectură e senzaţia că te afli în faţa unei cărţi capabile să dea un răspuns definitiv asupra existenţei unui mod românesc de a vedea lumea. E doar un abil joc de construcţie a demonstraţiei, o strategie care sfîrşeşte prin a-l convinge pe cititor că întrebarea asupra diferenţelor dintre felul în care gîndesc şi simt oamenii ce aparţin unor culturi diferite rămîne întotdeauna deschisă.
Există o nedeclarată, dar evidentă notă polemică în alegerea subiectului. Despre o viziune românească asupra lumii s-a scris mult şi s-a speculat cam tot atît de mult, exaltîn- du-se virtuţile acesteia. Calea regală, constată autoarea, e cea a dorului. Chiar dacă neglijat, subiectul nu este totuşi unul nou - Noica afirma înrudirea, într-un anume sens, dintre urît şi dor, ambele cuvinte intraductibile. Absolut noi, niciodată încercate în literatura românească de specialitate antropologică şi etnologică, sînt în-să instrumentele pe care cartea de faţă le foloseşte în analiza urîtului. Fără a fi deloc o prezentare arid teoretică, prima parte a studiului oferă o scurtă, dar extrem de sintetică privire asupra domeniilor de la care se revendică discursul Luciei Terzea-Ofrim. E vorba despre trei subramuri ale antropologiei contemporane: antropologia interpretativă, antropologia cognitivă şi, mai ales, antropolo-gia emoţiilor. Ideea fundamentală către care converge expunerea teoretică e - într-o formulare care simplifică mult problema - că emoţia nu e doar un dat natural, universal, ci, în mare măsură, un construct cultural determinat social şi istoric. Prin urmare sensul precis al termenilor care denumesc emoţii nu poate fi deplin înţeles decît din interiorul culturii care îi foloseşte şi doar de către nativi. De aici importanţa studiului lingvistic în descrierea diferenţelor culturale în reprezentarea realităţii emoţionale. Analiza comparativă a termenului polonez teskni şi a englezescului homesick relevă diferenţe de nuanţă semantică.
în ce măsură depind trăirile noastre de felul în care realitatea trece în cuvinte? Iată întrebarea ale cărei nuanţe sînt atent dezvoltate în cartea de faţă, în încercarea de a identifica chipul în care urîtul e trăit în interiorul culturii tradiţionale româneşti. Sensurile cuvîntului sînt urmărite în limba veche şi în limba contemporană, iar urîtul e �forţat" să se explice în două mari contexte diagnostice. Poezia magică, obiceiurile legate de naştere, contextul nupţial şi cel funerar, apoi obiceiurile calendaristice sînt invocate pentru a oferi o definiţie a urîtului în context ritual. Analiza continuă cu descrierea în context neritual - lirica folclorică, legenda, cîntecul epic, basmul şi snoava. Imagistica urîtului se dovedeşte surprinzător de bogată. Interesant e, de exemplu, urîtul ipostaziat, devenit obiect liric, o antropomorfizare doar aparentă, pentru că sugestia rămîne la jumătate de drum. O atenţie deosebită merită paginile despre basm. Dincolo de text, autoarea descoperă formidabila memorie culturală a acestei categorii folclorice care permite deducerea unor semnificaţii astăzi ocultate. E interesant faptul că pretext de analiză devin basme foarte cunoscute în spatele cărora apar nebănuite motivaţii simbolice: Scufiţa roşie ascunde gesturi erotice, reflexe ale unor vechi rituri iniţiatice.
Lucrarea oferă la fiecare pas deschideri către noi subiecte de cercetare antropologică, acolo unde exista poate sentimentul că s-a spus totul.


Lucia Terzea-Ofrim, Ce mi-e drag nu mi-e urît. O antropologie a emoţiei, cuvînt înainte de acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici, Ed. Paideia, Bucureşti, 2002, 188 p., 60 000 de lei.