Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica muzicală:
Simfonicele săptămânilor din urmă de Dumitru Avakian

Privită în ansamblu, calitatea concertului simfonic depinde de anume determinări pe care atât publicul de concert cât și cel de specialitate le intuiesc sau le cunosc. Nu sunt mulți, totuși, cei care realizează… ; calitatea simfonicelor, coeziunea ansamblului datorează enorm, la noi, nivelului implicării, profesionalismului șefului de orchestră. Charisma acestuia, cunoașterea psihologiei grupului, energia exercitării actului dirijoral, știința comunicării în ansamblu, cunoașterea profundă a partiturii, detașarea ulterioară față de semnele acesteia, pot propulsa calitatea actului artistic la cote nebănuite.
Evident, există ansambluri orchestrale, le cunoaștem, care nu coboară sub o anumită limită a etalării profesionale; iar aceasta indiferent de datele celui care se află la pupitrul dirijoral, atât în repetiții cât și în concert. Lucru puțin întâlnit în viața muzicală internațională a zilelor noastre! Asemenea colective simfonice sunt, spre exemplu, orchestrele filarmonice – le-aș considera ca purtând o valoare iconică – cele din Viena, Berlin, din Israel, simfonicele Concertgebouw din Amsterdam, din Boston.
Evident, sunt și alte aspecte care condiționează nivelul artistic al concertului simfonic. Se poate aduce în discuție aria repertorială, calitatea repertoriului, compatiblitățile colectivului orchestral vis-à-vis de un anume repertoriu sau de altul; …dar și relația dintre dirijor, solist și orchestră.
Există în plus un anume specific care codiționează diferențierea colectivelor simfonice; cele filarmonice sunt mai mult orientate spre un repertoriu standard, clasico-romantic sau postromantic, spre anume tendințe prioritar neoclasice ale muzicii secolului XX. Sunt preferate valorile consacrate. Lipsește însă, în acest caz, repertoriul baroc; lipsesc tendințele creatorilor deceniilor din urmă. Dimpotrivă, tocmai acestea din urmă pot fi întâlnite în programele orchestrelor radio. Tot în acest ultim caz, programele de concert se dovedesc a fi pregnant diferențiate din punct de vedere stilistic dar și în ce privește natura genurilor abordate. Pot fi întâlnite mai multe prime audiții. ~n același cadru mai apar la o primă programare, tinerii soliști sau tineri dirijori laureați ai competițiilor internaționale.
Colectivele noastre simfonice nu fac excepție. Cu totul recent, Orchestra Națională Radio l-a avut la pupitrul dirijoral pe tânărul muzician englez William Kunhardt. Organizatorii actualei stagiuni nu îl invită pentru prima oară! La nici treizieci de ani dispune de o bună autoritate profesională, de o susținere impresionantă a spațiilor mari ale discursului simfonic, de o reacție sensibil condiționată privind balansul sonorităților ansamblului; așa cum se dovedește acest lucru în realizarea celei de a cincea Simfonii, în mi minor, de Ceaikovski. A fost primit cu imensă simpatie atât de marele public dar și de colectivul simfonic al S.R.R. care i-a acordat întregul concurs. Cu mai bine de doi ani în urmă, Kunhardt a fost câștigătorul distincției supreme a Concursului James Conlon din Aspen – Colorado, Statele Unite. Se află la începutul unei promițătoare cariere dirijorale; dispune deja de o anume circulație în spațiul muzical euro-atlantic și asiatic!
Nu poți să nu observi colectivele simfonice al căror management acționează dinamic, cu promptitudine, culeg beneficiile acestei mișcări globaluzate astăzi, cea a tinerelor personalități aflate în vertiginoasă ascensiune. Primele angajamente, primele programări, primele onorarii, debutul relațiilor profesionale se petrec altfel în zilele noastre; iar benefriciile colaborării se extind pe lungă durată. La nivelul, spre exemplu, al recentelor concerte aniversare prilejuite, în luna decembrie, de împlinirea a opt decenii de existență a celebrei orchestre a Filarmonicii israeliene, marele Zubin Mehta a încredințat bagheta dirijorală, pentru un concert, tânărului muzician Lehav Shani, atât în calitate de șef al orchestrei cât și de pianist; la douăzeci și șapte de ani dezvoltă o puternică determinare interioară, o gândire operativă pe relațiile timbrale ale ansamblului.
Tot în Studioul de Concerte din str. Berthelot, cu concursul aceleiași O.N.R. s-a putut desfășura un eveniment diferit, anume prezentarea în versiune de concert a unei importante opere datorate lui Giuseppe Verdi, anume Simon Boccanegra. Unul dintre marile evenimente ale stagiunii actuale! A fost construit la nivel de excelență! …dată fiind participarea a doi importanți soliști ai vieții muzicale internaționale actuale, baritonul George Petean în rolul titular și soprana Cellia Costea. Trebuie să o recunoaștem, meritul special privind construcția acestui complicat edificiu muzical-dramatic i-a revenit, însă, dirijorului italian David Crescenzi, un apropiat al vieții noastre muzicale, un spirit dinamic, operativ, cel care a împlinit construcția dramatică a celebrei opere verdiene.
De această dată în compania Orchestrei de Cameră Radio, dirijorul german Christoph Adt se arată, o dată în plus, a fi un stilist impecabil în zona clasicismului muzical vienez. L-am urmărit și acum, în live streaming, dar și cu ani în urmă. Este un obișnuit al vieții noastre muzicale; colaborează de ani buni cu O.C.R, colectiv simfonic cameral care a evoluat de o manieră cu totul îmbucurătoare în ultimele stagiuni. Muzica lui Joseph Haydn îi este structural apropiată; descoperă latura simfonică a uverturii oratoriului Revenirea lui Tobias, luminează și valorifică strălucirea solourilor instrumentale ale simfoniilor de tinerețe ale autorului, lucrări pitoresc intitulate Dimineața și Amiaza.
La Atheneul Român, la Filarmonica bucureșteană…; aflat la zenith-ul unei cariere temeinic construite, temeinic consolidate, Horia Andreescu a fost numit, cum era firesc, în calitate de director artistic al primei orchestre simfonice a țării. ~n recentul concert al domniei sale, prima Simfonie de Jean Sibelius păstrează datele cunoscute ale demersului său artistic; …anume, construcția bine structurată a edificiului simfonic, pe de-o parte și, pe de alta, vivacitatea interioară ce animă fiecare moment al discursului simfonic; …vivacitate ce animă, în consecință, întregul aparat orchestral.
Invitat permanent al Filamonicii, într-unul dintre ultimele concerte ale anului precedent, dirijorul Christian Badea împlinește cu succes un demers temerar în domeniul muzicii lui Piotr Ilici Ceaikovski; nu se lasă pradă romantismului cuceritor al celei de a patra Simfonii în fa minor; mai bine observat, îl stăpânește autoritar; …realizând o construcție simfonică de o logică imbatabilă; cea care conferă stabilitate, credibilitate; iar aceasta în temeiul unei înțelegeri cu totul coerente ce vizează substanța filozofică a lucrării.
Un pasionat al expresiei directe, nesofisticate, veridice, atent întreținute, rămâne dirijorul Misha Katz; un apropiat al scenelor noastre de concert. Marele său moment simfonic l-a reprezentat, realizarea Simfoniei a IV-a, în mi minor de Johannes Brahms, un opus clasico-romantic care împlinește raportul dintre fermitatea, claritatea construcției clasice și consistența romantică a expresiei orientate de o atitudine umanistă care urmează, în acest caz, exemplul beethovenian. În ciuda unei mișcări scenice exagerate pe care o practică șeful de orchestră, mișcare ce pare a exacerba latura expresivă a discursului muzical, construcția logică a acestuia se dovedește a fi clar definită în valorile esențiale ale acesteia; iar dovada supremă o reprezintă realizarea passacagliei finale a acestui magnific opus, o formă polifonică a Barocului muzical european, reluată în viziunea simfonic-orchestrală a lui Johannes Brahms.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara